38 matches
-
Normal că e optimist“, am murmurat eu în oglindă a doua zi dimineață în timp ce mă căzneam să îndepărtez cu dalta rămășițele machiajului din ziua precedentă. Mă speriasem văzându-mă în oglindă. Semănam cu un cadavru ieșit din mormânt, cu fața coșcovindu-se în înfricoșătoare pete colorate. Niciodată nu mă machiasem suficient de mult încât să fiu nevoită să mă demachiez la culcare și eram recunoscătoare că mi se revelase necesitatea acestui lucru chiar înainte de a avea prima aventură cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
rămânea așa, de fiecare dată când se întorcea acasă, privind lucrurile din jur, pereții albi, ceasul electric care clănțănea indiferent, de parcă s-ar fi străduit să se golească de gânduri. Se uita pe fereastră la casele mărunte ale străzilor alăturate, coșcovite de zăpadă, la liniile înalte și reci ale blocurilor care le înconjurau la distanță, proteguitor. Toate erau îndepărtate și străine, dintr-odată fără înțeles și fără rost. Nu se străduia să afle de ce, ca și cum nimic altceva nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perete de cuie groase, carpetele nelipsite de pe Litoral: răpirea din Serai, lampa lui Aladdin, partida de poker dintre căței. Prin materialul plușat, buldogul îi pasa cu laba un as de treflă șoricarului pe sub masă. În rest, pereții arătau normal: albi, coșcoviți, cu floricele verzui pictate pe tavan. M-am uitat împrejur. Camera nu-ți oferea decât o fereastră, lată și joasă. Puteai s-o încaleci și săreai în grădină. Mihnea a acoperit-o cu un fel de draperie sau de perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candel-o lumină cât un sâmbure de mac;/ Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată/ Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată;/ Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți/ Zugrăvit-au cu-n cărbune copilașul cel isteț/ Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă,/ Cum mai bine i se șade unui purceluș de treabă./ O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bronz a spus că-i mai de temut decât orice armă și armată. Vegheați la ferestre de statuia lui Lenin, vorbisem În mai multe rânduri despre manuscrisul meu cu redactora-șefă Ștefania Bruescu, o doamnă Înaltă și masivă, cu față de vulpe, coșcovită de multe straturi de pudră suprapuse. Ca femeie e fără nici un Dumnezeu, dar ea și cu domnul director Gheorghe Restoiu vor livra publicului romanul meu. Ultima dată când am trecut pe aici, doamna Bruescu mi-a spus ceva despre un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i dau să bea. Ne-a băgat În cămăruța aia cu două paturi, unde stăteam noi, mai știi? - Îhâm. Nu-i rău acolo. - Și tu, vere, ce dracu’ mai faci? - Am ieșit și io nițel la plajă. - Te-ai mai coșcovit, eh, ai Îmbătrânit de când nu ne-am mai văzut. Ie destui ani, eh, da’ bine că-ți merge. Văd că nu te doare nicăierea și nu-ți pasă: stai, vere, bine că stai. Laur mustăcește, pe deplin Împăcat că alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Bruno K. Öijer ("mă întorc uneori / la acea casă părăsită / pentru a-mi rememora viața / și de fiecare dată / tapetul atârnă sfâșiat / încă un pătrat e eliminat și strivit / ziare pline de funingine / în jurul sobei de teracotă / dușumeaua din plută coșcovită de umezeală / și totul e dispărut de acolo..."), de departe zidurile semețe ale Cetățuii sclipeau ireal în soarele primăverii. Copacul Rămăsese singură, bărbatul ei trecuse în lumea umbrelor. Uneori, se ducea să vadă locul unde se afla acum, apoi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cavalerul medieval doamnei sale. Se înclină în fața ei și îi sărută plin de respect mâna... înainte de a se năpusti asupra ei. Voia oare Guy de Maupassant să arate prin aceasta că sexualitatea este profund animalică, bestială? Că spoiala aparențelor se coșcovește, plesnește și se fărâmițează sub apăsarea acestei forțe brutale? Se prea poate. Însă scena arată în același timp că sexualitatea nu ține numai de instinct. Ea este în egală măsură un fapt cultural. În această relatare, Maupassant denunță în mod
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
soția și în una și-a improvizat un pat, dar nu-l folosește. La înțelegere, am intrat în camera cu patul liber. Patul era format din câteva scânduri alăturate, pe jos dușumeaua era total deteriorată, aproape putred ă, pereții erau coșcoviți, pe care varul N a mai poposit de ani și ani. Așa stând lucrurile, noi, cei trei, Valică, Horațiu și Dragomir Despa, adică ultimul eu în persoană, am m ers la fosta mea gazdă, proprietarul era acasă, i am explicat
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a o găsi pe cea care s-o facă să sufere mai puțin. Cuvintele se îmbulzesc și se ciocnesc în capul ei și pe claviatură. Între timp, fluviul de hârtie se umflă, clasificarea nu progresează, iar zugrăveala din baie se coșcovește, căzând în solzi mici pe savonieră, pe lavoar, pe gresie, lipindu-se de tălpi și răspândindu-se în întregul apartament. Așteaptă să se usuce pereții înainte de a o reface, dacă o vor mai reface vreodată. Dezagregarea mediului avansează mai repede
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
plecat de la această întâlnire cu imaginea unui "acasă", îngândurat. Rămâne nu numai pe retină întâlnirea cu artistul Potârniche; rămâne și ca o amintire, stăruind și ca o întrebare, ca o datorie de suflet, neîmplinită. Dintr-o fotografie, dintr-o fereastră coșcovită de vreme, prin sticla înghețată, o fotografie un bătrân și o bătrână te privesc în multe feluri: cu dragoste, cu durere, cu teama de a nu pleca, dar și cu teama de a nu te întoarce... În preajma unei reforme Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
biserica Zlătari nu mai poate respira bine între blocuri. Mai fericită (căci fusese ferită pe vremuri, când s-au ridicat clădirile din jurul ei), micul juvaier arhitectonic, Stravopoleos, are, plin de melancolie, culorile amurgului. Biserica s-a întunecat, pereții s-au coșcovit, zugrăveala nu a mai fost de mult îngrijită cum se cuvine, zidul împrejmuitor al curții de alături se apleacă lent, semnele ruinei se arată peste tot, dar locul acesta, lucrătură meșteșugită, emană încă harul. Când dai din Calea Victoriei în Splai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Acest fragment se afla pe peretele ascuns de podul pridvorului bisericii și astfel a scăpat. Nicolae Iorga a descoperit în 1924 urmele picturii vechi sub stratul de pictură în ulei adăugat la mijlocul sec. al XIX-lea. Astfel, pictura nouă se coșcovise scoțând la iveală pictura veche în frescă. În plus, istoricul a descoperit o frescă veche în podul pridvorului bisericii, care reprezenta o urmă a picturii exterioare. El a dispus copierea întregii picturi. Printre odoarele Bisericii Coșula care se mai păstrează
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]