40 matches
-
rămânea așa, de fiecare dată când se întorcea acasă, privind lucrurile din jur, pereții albi, ceasul electric care clănțănea indiferent, de parcă s-ar fi străduit să se golească de gânduri. Se uita pe fereastră la casele mărunte ale străzilor alăturate, coșcovite de zăpadă, la liniile înalte și reci ale blocurilor care le înconjurau la distanță, proteguitor. Toate erau îndepărtate și străine, dintr-odată fără înțeles și fără rost. Nu se străduia să afle de ce, ca și cum nimic altceva nu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și spații indescriptibile, lipsite de verdeață, În dosul clădirilor,; unde până și iubirea se deghiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe care se odihnea trupul bătrânei se umpluse de răni. Moartea Își strecurase ghearele În fiecare crăpătură a podelei, În fiecare por, În fiecare scândură, În fiecare cui bătut În perete, În fiecare ac Înfipt În ghemotoc. Pereții casei se coșcoviră, În tavan apăruseră plăgi. Moliile roiau În dulapuri și viespile Își făcuseră cuib În candele stinse. Furnicile Își Înălțară mușuroi sub pragul casei, iar cârtițele scoaseră la lumină cei patru dubloni de aur ce stătuseră ascunși sub temelia casei vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai rar pe‐acasă; departe‐i și n‐ am timp. Adesea luni de zile nu‐mi amintesc de casă Când zeci de neajunsuri mă cer și când un glas De‐ i izvorât din suflet, pe suflet mă apasă. S‐ au coșcovit pereții îmbătrâniți de ploi, Sunt mai tocite parcă și scările de piatră, Cu coada răsucită, smucindu‐se în laț, Văd, m‐ a uitat și cânele - mă latră. Dar mama... Se încurcă în fuste alergând, Acum îi simt mireasma de prună
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n cadel-o lumină cât un sâmbure de mac; Pe-a icoanei policioară, busuioc și mint-uscată Împlu casa-ntunecoasă de-o mireasmă pipărată; Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de laba, Cum mai bine i se șede unui purceluș de treabă. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferăstruie
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să evite renumele prost de care se „bucură“ acestea. Ne ducem la barul pe care-l frecventăm de obicei, pe la jumătatea străzii; e aproape ruinat, cu reclame la bere spaniolă și franțuzească pe pereți, atmosfera e stranie, căci vopseaua se coșcovește; este acolo și o masă de biliard, așezată în fața câtorva separeuri tapițate cu vinil roșu, absolut adorabile. Clienții sunt mai ales șmecheri de Islington, dar atmosfera îți amintește de Hoxton Square: hainele le sunt intenționat pătate și destrămate, pantalonii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și vom pieri în destrămare ca mireasma. o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu i-ar fi adus nimic mai mult decât o labă peste urechi. (Aș fi făcut-o cât se poate de mișto, nu la restaurant sau în alt loc asemănător, ci în Fiasco sau în ogeacul meu.) Chiar că mă coșcovesc, chiar că devin o ruină. I-am dat cecul în baie. L-a împăturit și l-a vârât în deschizătura sutienului. După aia, taticule, am primit ce mi se cuvenea. O oră mai târziu a sunat telefonul. Era ora unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în lut. La casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai toată ulița-i pustie Și nici copii la joacă nu mai sânt. Căsuțele prin vremi s-au coșcovit Stând să alunece spre mal de apă Căci timpu-n trup și-n maluri sapă Și buruienile-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele părintești, Doar nucul pus de tata mai rodește. Cireșul s-a uscat și creanga-i mărginește
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să ținem pumnii strânși. Nick a ridicat mâna stângă de pe volan, atât cât să reproducă gestul respectiv. Priory fusese un conac, care era transformat în hotel de vreo zece ani. De atunci nu mai fusese renovat, așa că era puțin cam coșcovit pe la colțuri, însă lipsa de stil era compensată de serviciile oferite de personalul prietenos și eficient, care se întrecea pe sine ca să le facă pe plac tuturor clienților. Camera lui Susan și a lui Nick se afla într-o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
însă curând cu da, fiindcă în urma frecării și zgâlțâielilor disperate ale acestui incapabil se înalță ceva care aduce a penis erect și se uită în jur, nu vede însă decât o cabină împuțită spoită cu vopsea verde care s‑a coșcovit. O iubire nu se manifestă niciodată într‑un asemenea cadru și nu se manifestă nici de data aceasta. El e îndrăgostit de mult de Anna, dar asta nu‑l ajută cu nimic. Însă promisiunea e promisiune, așa că Anna se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
privirea pe Teodora, cum se depărtează cu pas destul de vioi, fără a se uita înapoi. Închide fereastra, se întinde în pat și-și fixează privirea în tavan pe un loc de lângă plafonieră, exact acolo unde varul a început să se coșcovească. „Asta-i viața!”, își șoptește resemnat. Apoi își adună lucrurile în servieta voluminoasă - (și cam veche!), pregătindu-se să se îndrepte din nou spre Gara C.F.R. „Căsătoria este primul pas, iar pensionarea este al doilea pas spre moarte!” O frază
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
stare să facă orice numai să fie cu noi. Lasă că asta îi o treabă bună, Pâcule. Mai rău ar fi să te rogi de el și să nu facă, ori să nu știe să facă, că-i tot una. Coșcovea dormita sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cavalerul medieval doamnei sale. Se înclină în fața ei și îi sărută plin de respect mâna... înainte de a se năpusti asupra ei. Voia oare Guy de Maupassant să arate prin aceasta că sexualitatea este profund animalică, bestială? Că spoiala aparențelor se coșcovește, plesnește și se fărâmițează sub apăsarea acestei forțe brutale? Se prea poate. Însă scena arată în același timp că sexualitatea nu ține numai de instinct. Ea este în egală măsură un fapt cultural. În această relatare, Maupassant denunță în mod
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită, care se deșiră necontenit, dar niciodată nu se destramă cu totul, și niște sobițe prăpădite, coșcovite pe dinăuntru, cu ușile stricate și cu mînerele de lemn arse tăciune. H. de Balzac, Moș Goriot, p. 14 Doamna Vauquer: (65) [...] toate se potrivesc de minune cu această sală, unde mizeria se prelinge ca igrasia pe pereți, unde s-
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]