182 matches
-
Dacă regizorul apelează la o serie de clișee ale suspansului, pînă la urmă indispensabile, cel putin nu le trivializează menținînd filmul pe latura să afectiv-psihologică și evitînd să-l transforme într-un horror clasic sau o banală poveste cu stafii. Coșmarescul urmează firul roșu al povestirii și o anumită ordine integratoare, vii și morții comunica, insă comunicarea trece prin filtrul jocului ceea ce-i conferă notă particulară, stranie și maladiva. Lăură plonjează tot mai adînc în trecut pentru a dezgropa o istorie
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
Să-i dau înainte cu frumoasele povești născute din imaginația marelui scriitor american ori să-i pregătesc pentru viitoarele mese gratuite de la Pavilionul Expozițional? Nu de alta, dar majoritatea covârșitoare va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la cheremul cuplului coșmaresc Mitrea & Vanghelie.
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
lui Ouatu. Pe acest traseu nu călătoresc doar navetiștii obosiți din jurul Bucureștiului, ce picotesc în vagoanele de pe vremea lui Pazvante, dar infinit mai slinoase decât acum douăzeci de ani. Pe aici intră și trenurile din Occident, oferind privirii un peisaj coșmaresc. Cartea de vizită a României e dată nu doar de aurolaci, copiii bolnavi de SIDA, ci și de incredibila acumulare a dejecțiilor unei lumi care s-a acomodat perfect la orice catastrofă - inclusiv la aceea ecologică ivită din propria ei
Unde sunt păsările de-altădat'? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8645_a_9970]
-
din toate câte ceva, mă gândesc că mi-ar răspunde, dar neîncadrabil cu totul niciuneia din cele trei categorii, oricât de încăpătoare. Nu e, oricum, numai roman, cu toată încredințarea autoarei că este. E reconstituire istorică, este proiecție în oniric și coșmaresc, în scenele de trăire alienată a poetului, e cronică a unei lumi cu zeci și zeci de personaje, cu documente, cu înscrisuri, cu epistole și cu dosare de urmărire. Relația urmăritor-urmărit pare a constitui de altfel în carte principala punte
Despre Eminescu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3914_a_5239]
-
crunt, și, împreună cu prietenul ei, studentul Fulviu Friator, își trimite dublul oniric să răstoarne regimul insuportabil din lumea în imersiune. Iarăși, nu aveau cum să lipsească diverse trimiteri la Edgar Allan Poe, la Dostoievski, Bulgakov, Kafka sau la Proust. Imaginile coșmarești sunt puternice, unele amintindu-ne de filmul Matrix, de felul în care se vede ce a rămas din omenire din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările maternității, interzise ori suprarealiste, uneori coșmarești. A. R. Deleanu știe să confecționeze din scenarii arhicunoscute semnificații proaspete. De la secretele cuplului și misterele domestice la poetica depărtării, cenzura identității și presiunea locativului. Ce rezistă până la capăt e felul în care Deleanu amplifică sentimentul fatalității. Început sub semnul
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
care poate devine, ca în teatrul expresionist, personaj aproape fizic. Evadarea din cotidian se va face fie prin senzații, trăiri, sentimente, printr-o viață interioară trăită intens și de cele mai multe ori în intimitatea sublimului și prin proiecții onirice și/sau coșmarești: „Își privi palmele. Erau pline de noroi. Un noroi lipicios, cu un miros greu, care îi ajungea până la creier. Făcu un pas în față și simți cum piciorul i se scufundă încet într-un strat gros, moale, de nămol, împrăștiind
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu geamuri multe, ca de seră, în care domneau mereu ghivece și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adevăr, m-a pus pe gânduri ultima propoziție din cronica lui Daniel Cristea-Enache. M-am întrebat ce vrea să spună? Cred că formularea lui are un sens pozitiv, vrând să arate că, situîndu-mă pe un palier fantasmatic, toate viziunile mele coșmarești aparțin acelui plan și, deci, nu vor fi întâlnite în realitate. Fiindcă, dacă ar fi întâlnite, convulsiile determinate de asemenea întâlniri i-ar zdruncina pe mulți. Aceasta e o interpretare. O altă interpretare, pe care n-am cum s-o
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea fi subintitulat "întîmplări din irealitatea totală". Sau, de ce nu?!, "din irealitatea totalitară". Nu există însă nici o referință istorică ori socială cît de cît precisă, acțiunea se petrece într-un
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
doi ani șobolănimea ce ronțăia din avuția statului a conspirat la eliminarea singurului politician de vârf care a încercat cu adevărat să se rupă de trecut. După șaptesprezece ani de chinuri, frustrări, renunțări și suferințe, ne trezim într-o situație coșmarescă: să-l vedem, fie și pentru o lună, pe Văcăroiu în fruntea statului. Pe Văcăroiu! Pe individul care, la scenă deschisă, a fost complicele huliganilor conduși de Vadim Tudor și Daniela Buruiană. Pe Văcăroiu, non-conștiința care - n-am nici un dubiu
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
în deșertul Kalahari, ci chiar în centrul orașului, și nu noaptea, ci ziua în amiaza mare. Oricum, Erica pare să fie într-o transă posttraumatică din care nu reușește să evadeze, regimul diurn al poveștii se schimbă cu unul nocturn, coșmaresc, iar foarte curînd love-story-ul se transformă într-un crime story cu Erica în rolul pistolarului justițiar. Prilejul de a folosi arma apare inițial într-o situație de legitimă apărare, Erica devine martorul incomod și indiscret al unui jaf și ucide
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
aportul pe care el îl aduce în film. Componenta avangardistă a acestui deziderat este indubitabilă, totul, cum și declară regizorul, se petrece în mintea lui, de aici și rezultanta fantasmală, deconstrucția absurdistă a evenimentelor, mixarea aleatorie a realului cu inserturi coșmarești hipersofisticate ca și muzica neconvențională produsă de compozitoarea astmatică Ana, stereotipiile maniacale și intervențiile misterioase, concertate abstract etc. Interpolarea în film a unor indicații/ avertismente scrise pe pereți sau jocurile de cuvinte precum cele înscrise pe tricouri, Preda Porter sau
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
moment încolo tot ce se întîmplă încalcă sistematic reperele realiste încît regula se instalează la nivelul fabulației și nu la cel al planului realității. Grace suportă consecințele actului său, așa cum soțul ei afirmă față de Devon, iar aventura ei ia aspecte coșmarești. Din păcate, în acest ultim film lynchian există și o mulțime de umpluturi precum grupul de țigănci-prostituate foarte elegante aduse pentru decor și care nu-și justifică altfel prezența, precum și imagini disparate dintr-o lume slavă, - cel puțin acesta este
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
consecințe nebănuite. Prima a fost de natură peisagistică și funciară întrucît au răsărit dintr-o dată, pe coasta dealului, pe malul Dunării sau în inima Bărăganului, niște schelării apocaliptice din metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de pămînt arabil, a cărui scoatere din circuitul agricol trebuia compensată de productivitatea sporită a spațiilor verzi din fața blocurilor și a rondourilor pentru flori din fața caselor. A doua consecință
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
unul din pionierii unui sistem revoluționar de învățare a muzicii prin ritm și gestică. Dar acestea sunt, dincolo de profunda dezamăgire și oroare pe care ți le provoacă, exemple ce vorbesc despre imensa fragilitate a omului aflat sub vremi. Cu adevărat coșmarescă e ipostaza ilustrată de E. M. Forster, care, într-un celebru eseu, "What I Believe", din 1939, republicat în 1951 în volumul Two Cheers For Democracy, ne facii părtașii următoarei, înfricoșătoare alegeri: "Urăsc ideea de a te pune în slujba unei
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
provenite dintre întreaga Asie, pe scurt satrapiile orientale. Orientul are aceeași imagine de desfrîu luxos și cruzime rafinată pe care i-au forjat-o europenii și căreia americanii îi oferă o nouă reputație. Curtea lui Xerses este plină de creaturi coșmarești, monștri cu aripi-satîr în loc de mîini, sclave aproape goale dan-sînd lubric, estropiați etc. Elifias, unul dintre spartanii repudiați datorită diformităților sale, își găsește adăpost la această curte a "Miracolelor" tocmai datorită monstruozității sale, cum pare să sugereze regizorul. Democratica societate spartană
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum de neînchipuit pentru sondarea propriilor noastre psihopatologii? Ne este oare de vreun folos această exhibare a perversității înnăscute? Există vreo logică deviantă care se manifestă mai pregnant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pas de coliziune. În lunile ce-au urmat, eu și Vaughan am petrecut multe ore conducând de-a lungul autostrăzilor din perimetrul nordic al aeroportului. În serile calme de vară, aceste bulevarde cu trafic rapid deveneau o zonă de ciocniri coșmarești. Cu urechea la frecvența poliției prinsă de radioul lui Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
orgasm gândindu-mă pur și simplu la mașina în care eu și doctorița Helen Remington ne dedam actelor noastre sexuale. Capitolul 9 Această plăcută idilă domestică, împreună cu promiscuitățile ei încântătoare, și-a atins sfârșitul prin reapariția lui Robert Vaughan, înger coșmaresc al autostrăzilor. Catherine era plecată pentru trei zile, participa la o conferință în Paris, și, din curiozitate, am dus-o pe Helen la o cursă automobilistică pe teren accidentat la stadionul din Northolt. Mai mulți șoferi acrobați din filmul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acelei fațade goale a apartamentului, mă aflasem la vedere pentru mii de automobiliști în așteptare, dintre care mulți trebuie să fi speculat pe marginea identității acelei siluete bandajate. Pentru ochii lor, trebuie să fi părut ca un fel de totem coșmaresc, un idiot domestic care suferea de-o afecțiune ireversibilă a creierului în urma unui accident rutier și care era scos afară, în fiecare dimineață, să privească scena propriei sale morți cerebrale. Traficul înaintă încet spre nodul rutier de pe Western Avenue. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru invalizi. Am discutat în termeni ultraformali cu prezentatorii despre instalarea unor comenzi auxiliare, pedale manuale de frână și schimbătoare clasice de viteză. În tot acest timp, mi-am ținut privirea fixată asupra părților corpului ei reflectate în acea tehnologie coșmarescă a comenzilor pentru invalizi. I-am privit coapsele cum se freacă una de cealaltă, proeminența sânului drept sub breteaua corsetului spinal, curbura unghiulară a pelvisului, puternica strânsoare a mâinii ei pe brațul meu. La rândul ei, mă țintuia cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îl vor flanca. Dar brusc, nici nu trecu bine pragul celulei, fu copleșit de credința că totul avea să se termine așa cum o cerea logica vieții. Deși totul era acum Împotriva morții, totul era de partea vieții În acel vis coșmaresc: tinerețea sa, descendența sa, renumele familiei sale, dragostea mamei sale, bunăvoința imperială, ca și soarele care cădea pe el pe când se urca În trăsură cu mâinile la spate, ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În odăi Întunecoase zăceau În bălți de sânge trupurile căsăpite ale unor bărbați, iar fetițe violate, cu ochi Înspăimântați, priveau În gol, după draperiile sfâșiate. Scena era cât se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfâșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și trei de ani... De fapt, nu eu sunt importantă, eu n‑am nici un fel de Însemnătate, deci să revenim la Mendel Osipovici. În poezia „Revelație“ din ciclul omonim, „stelele antropofage“ nu semnifică nici „angoase subconștiente“, nici „transpunerea unui vis coșmaresc“, cu atât mai puțin „totemuri“, ci, efectiv, suprapunerea a două imagini: În acea zi Mendel Osipovici citise Într‑o revistă de popularizare a științei că ar exista așa‑numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]