88 matches
-
a plângerilor lui Ieremia, acesta propunea ludic un schimb de tip win-win: „Te-ai retras din afaceri ai/ milioane de euro ne privești/ din panoul publicitar/ cu ochii tăi albaștri relaxat// Dorin Gherman să facem un schimb./ Îți las ție coșmelia de la doi care/ Decanat se cheamă îți/ Las ție toți colegii și colegele îți/ Las ședințele îți las toate/ Hârtiile pe care trebuie să le dau până la liniile morții și dincolo de ele.// Dorin Gherman să facem un schimb/ Te las
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
ca dintr-un tonomat în care cineva vâră frenetic monede. acum habar n-am unde merg și habar n-am unde am ajuns. parc-ar fi undeva pe șoseaua fundeni între pantelimon și colentina sau la marginea orașului vidin lângă coșmelii și blocuri. între timp inima a devenit aproape mută trupul mi-e harcea-parcea nici nu mai pășesc propriu-zis ci înaintez de-a bușilea abia îmi fac loc cerul s-a lăsat jos se târăște pe pământ ca burta unui pește
O viziune: călătoria, inima, cerul lipit de pământ by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/2793_a_4118]
-
Nu l-am întrebat niciodată de ce în ochii lui albaștri e atâta tristețe. Te bucuri degeaba, mi-au șoptit gândurile. Îngerul are în buzunar un amnar pe care îl va aprinde când va primi porunca să arunce în aer întreaga coșmelie cârpită de tine de pe o zi pe alta. Deocamdată leagă fitilurile între ele ca totul să devină pulbere. N-ai nicio scăpare. Nu simți, nu vezi că a băgat deja mâna în buzunar ? Anatol Covali Referință Bibliografică: Amnarul / Anatol Covali
AMNARUL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383288_a_384617]
-
el acasă. Probabil că făcuse lucrul acesta într-o noapte, de frica hoților. Tata mi-a arătat cabana de lemn pe care și-o înjghebase Müller ca să se adăpostească. Era acolo, lângă noi, ceva mai sus pe malul pârâ iașului. Coșmelia aceea pe care ai văzut-o și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl apucă filozofiile de doi bani tocmai acuma, după atâția ani de căsnicie și de profesie, eu îl atenționez de-adevăratelea însă: vezi, poate mai spui asta cu Magistrul și Discipolul și la alții!, ai grijă ce spui, că stricăm coșmelia, eu trebuie să fiu prima, să fiu cea mai mare!!!... Vă spuneam, doamna Neli, că orele de pregătire erau la ei acasă, Maestrul mă forma atent și tandru, teribil de tandru: nu dramatiza, recită simplu, să se vadă că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
abia se ținea din cauza vântului și a apelor, rămăsese un copil singur, supraviețuise puhoiului, cățărându-se sus, peste chirpici și peste table, plângea înconjurat de ape, dar un jandarm îl salvase, coborâse pe scară dintr-un elicopter care zbura pe deasupra coșmeliei și salvase puiuțul, pe alt acoperiș stătea o căprioară speriată, lumea plângea disperată, în hohote, un bărbat care se culcase pe jos, pe pământul ud, printre broaște și șerpi, spusese cu durere într-un microfon întins spre el: Domnilor aleși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din două planuri consensuale, sunt monumente edilitare cu însușiri funcționale de confort locativ și estetic. Dar blocurile României sunt lăsate la bunăînvoirea cu edilii corupți care, contra unei mite, admit să fie distruse, așa cum admit construirea în spațiul public, de coșmelii oribilizate. Fiecare coșmelie are o legendă ce ilustrează corupția și manipularea, rezistând, numai Dumnezeu știe până când! Trauma e veche, în așteptarea alteia altoite pe același trunchi, ce sporește lent și lejer...! Țara are verigi care înlănțuie de la unghii, până la creastă
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
consensuale, sunt monumente edilitare cu însușiri funcționale de confort locativ și estetic. Dar blocurile României sunt lăsate la bunăînvoirea cu edilii corupți care, contra unei mite, admit să fie distruse, așa cum admit construirea în spațiul public, de coșmelii oribilizate. Fiecare coșmelie are o legendă ce ilustrează corupția și manipularea, rezistând, numai Dumnezeu știe până când! Trauma e veche, în așteptarea alteia altoite pe același trunchi, ce sporește lent și lejer...! Țara are verigi care înlănțuie de la unghii, până la creastă, în cea mai
NICOLAE NOICA. CONDAMNABILĂ ÎNDEPĂRTARE DE BAZA ŞCOLII ROMÂNEŞTI DE CONSTRUCŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347550_a_348879]
-
se numește vilă, nu cabană! Orgoliul lui Samuel, mângâiat fără intenție, răbufnește: - Eu am un principiu în viață: când fac un lucru, îl fac cum trebe! Dacă tot am primit terenul de la mătușa nevestii, n-avea rost să construiesc o coșmelie!... Și io-s și deștept: nu fac totul deodată, să nu mă ia nimeni la-ntrebări! - Înțeleg ... , îi dă apă la moară gazda, simțind că tocmai a declanșat limbuția musafirului, ajuns la al treilea pahar de vin. Orășenii știu foarte
PRINCIPIUL DE VIAŢĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365149_a_366478]
-
de cort chinezesc or să întindă. - Corect, că alea sunt contravântuirile! - zice altul. - Păi ce, îl fac cu etaj?! se bagă în vorbă puștii iubăreți - Nu, dar la câți chinezi trebuie să intre-n el și la ce suprafață are coșmelia, chiar îți trebuie. - Nu te supăra, dar n-ai dreptate! intervine nudistul în etate. - Serios? Vă pricepeți la structuri? - Nu, domnule, n-ai dreptate că sunt chinezi. Nu sunt chinezi! Chinezii sunt mai zgomotoși. - Chineji, japoneji - tot aia! Sunt tari
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
și eu nu mă prind la figură. Hai că ești simpatic, nea!.. --Uite ce e! l-a luat tare Mototolea. N-am timp de glume. Scurt pe doi: cât? --Ce...cât? s-a oprit din râs Nae. --Cât ceri pe coșmelie? --Ha! s-a înfuriat Nae. Dumneata vii cu oferta și eu să-ți spun cât? Spune dumneata! --Ce? --Cât? Cât oferi? Lui Mototolea nu i-a convenit bumerangul lui Nae. Credea că îl va lua prin surprindere și-l dă
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
nu mă mai fierbe, cât? Cu priviri nepăsătoare asupra rafturilor, Mototolea rosti calm: suta! --Suta? Fii mai clar, nea...că nu înțeleg! Suta, de ce? --De milioane, bineînțeles. Am spus o sută de milioane. Nae a rămas cu gura căscată. Încropise coșmelia acum doi ani, cu vreo trei milioane și alea împrumutate. Apoi, treptat, treptat, mai dăduse câteva pe rafturi și tonete.. Iar din activitatea magazinului scotea un venit lunar de, cel mult, două milioane. Și vine tâmpitul ăsta cu oferta. Bunul simț
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
Ar fi vrut să-l întrebe, dar se temea să nu se facă de râs. Așa că făcu un pas elegant înapoi: --Uite ce e, Nae! Eu am fost foarte clar. Ți-am oferit o sumă care să acopere tot costul coșmeliei, plus vadul tău comercial. Nici un leuț mai mult. --Te înșeli, nea!.. --Cred că tu te înșeli, Nae! Ți-am lansat oferta, te las să te mai gândești. Te salut! Și a ieșit din magazin, simțind că nu mai rezista la
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
pionierilor și Gheorghe Cautișanu, atunci coordonator întocmai la resortul cultural al orașului. Anii au trecut ! Ce s-a ales din Buhușiul de altădată? Azi se devoalează nu numai permise, dar și acoperite, imaginile unui un oraș cârciumăresc, dughenizat, cu multe coșmelii la blocuri, cohorte de chiloți expuse pe șufe întinse la balcoane și în spațiile de joacă ale copiilor, dintre blocuri, ghirlande de plastic prin copaci și la ferestre, tuburi de aerisire de la centrale, țășnite prin pereți, terase comerciale pe trotuare
GHEORGHE CAUTIŞANU. O ŞTIU CEI DIN VECHEA GARDĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373791_a_375120]
-
ciocan mare și doi colaci de sârmă ghimpată. Privi în depărtări, peste netezișul terenului, ușor accidentat de mușuroaie de pământ, dâmburi și gropi, în pantă lină către firul subțire al Călmățuiului, aproape secat. În zare nu se vedea decât o coșmelie acoperită cu stuf , cu o îngrăditură. O târlă, își zise.Te pomenești că aia o fi o târlă de-a lui Casapu, de care pomenea mama. Da’...e departe, prea departe, ca să fiu vecin cu târla lui. Și ce-mi
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
Acasa > Stihuri > Momente > „N-O SĂ ȚINĂ PÂN" LA PAȘTE!" Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 817 din 27 martie 2013 Toate Articolele Autorului Câtă zarvă, veselie, totul în zadar! Încă nu e, pe felie, primăvară iar. Colo sus, pe coșmelie, iese fum pe coș. Se scarpină pe chelie și tușește-un moș. "E mult mai frig ca-n februar!", se plâng doi vecini; Așteaptă-n haltă un marfar: s-au legat doi câini! O țigancă frumușică are-un braț de
„N-O SĂ ŢINĂ PÂN LA PAŞTE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345450_a_346779]
-
ca un pansament al inimii. După 1989, mulți oameni de la țară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraș și încearcă să recupereze viața de la casă, la bloc, ridicând ulița orizontală pe verticala etajelor, săpând straturi de jur-împrejurul blocurilor, încropind coșmelii la parter, scoțând la ferestre măgăoaie care răsună asurzitor și cântă o muzică de cea mai ridicolă factură. Astfel, comorile folclorului românesc sunt pierdute și tot mai rar cântate, iar muzica ușoară clasică, toate genurile muzicale autentice și de valoare
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
rând unii nu mai vorbeau cu mine, dar se mai și născoceau în ce mă privește denigrări de tot felul. De prea multe ori, localitățile altcândva prospere și aspectate ca grădini cu flori, iar azi sluțite estetic de dughenele și coșmeliile ce ocupă peste tot spațiul public din jurul blocurilor, de pe trotuare, de la partere, din parcuri, de la garaje, și devastate economic sau despiritualizate complet pe ruta desființării țăranului, în cazul celor rurale, sunt privite cu dioptrii optice ce falsifică imaginea reală. De
PĂRINTELE GHEORGHE BÂRJOVANU. OAMENI CUMSECADE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372604_a_373933]
-
Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Au turnat gaz în prăvălie și în toată casa și i-au dat foc pentru a primi despăgubiri de la societatea de asigurări. Dar flăcările au cuprins într-o clipă casa, prinzându-i înăuntru pe amândoi. S-au făcut scrum o dată cu coșmelia. Am scăpat eu, care am fost anume trimis cu treburi în oraș și de bună seamă bunicul, în atelier... Asigurarea pentru prăvălie, casă și părinți, am primit-o eu. M-am însurat cu o verișoară de-a mea, cu care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se cinstește din licoare. Când obosea pierzându-și suflul sau când era acoperit de cântul lăutarilor, cârciumarul deschidea trapa beciului, se lăsa într-un genunchi și răcnea congestionat: "Suflă din gură, pungașule!". Din timp în timp, băiatul dădea fuga în spatele coșmeliei unde spânzura de crengile unui dud, de picioarele dinapoi, câte un berbec înjunghiat pe care îl belea mânuind cu dibăcie brișca, dând la iveală carnea roșie, umedă și fierbinte încă a animalului, lăsând sângele să spurce iarba pălită de arșiță
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și domnișoare! Negustori și servitoare! Cine nu se grăbește rămâne în picioare! Intrarea nu e opt lei, nu e cinci lei, ci numai doi lei, pentru mic și mare! Prima reprezentație e gratuită! Călcându-se în picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o normă parțială la catedra de engleză a unui colegiu de fete din statul New York, în apropierea graniței cu Canada. Locuiesc singur (dar fără pisici, aș dori ca toată lumea să știe), într-o căsuță foarte modestă, ca să nu spun o coșmelie, plasată într-o pădure, la poalele versantului cel mai inaccesibil al unui munte. Cu excepția studenților, profesorilor și a chelnerițelor între două vârste, văd foarte puțină lume de-a lungul săptămânii lucrătoare sau al anului. Pe scurt, aparțin acelei specii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]