84 matches
-
în funcțiuni, și condeiul răbdător al suveranului iscălește. Un ilustru academician descrie, sub pseudonimul Erdman de Hahn, persoana Domnitorului ca pe principala cauză a tuturor nenorocirilor noastre, ba o descrie ca fiind în conivență cu gheșeftarul Strusberg și cu prințișorii coțcari. La venirea ministerului liberal, Domnul își rezervă anume ca pseudonimul de mai sus să nu fie colegul d-lui Brătianu, iar acesta izbutește totuși a-l introduce. Condeiul răbdător iscălește decretul de numire. Același academician scoate din arsenalul istoriei și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
contractat relații intime cu mai multe din acele figuri a căror foarte îndoielnică onorabilitate au știut să-l introducă prin acele cafenele nocturne ale orașului în care sânt jocuri clandestine de cărți și care sânt frecuentate în genere numai de coțcari și de tot ce este mai vicios în clasele de jos a societății noastre. I-au trebuit numai câteva zile de frecuentare prin acele nobile stabilimente pentru ca în sara sinuciderei sale să se afle numai cu două ruble în buzunare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu ar fi vorbit într-una despre moștenire. Ei bine erau cu toții afundați până peste creștetul capului în asigurări și proprietăți, procese și încălcări ale justiției, parteneriate eșuate, evaziuni fiscale și testamente contestate. Numai asta auzeai când clubul atotcunoscător de coțcari bătrâni se întâlnea, căci ei toți demonstrau prin semne bine stabilite - inele, trabuce, calitatea șosetelor, pălăriile noi de panama - unde se situau; erau de asemenea puși pe căprării, pe grade de noroc și înțelepciune, de familie mai bună sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vadă nimeni. Ai grijă unde pui biletul ăsta - o să am mâine nevoie de el. Unde sunt cheile? Ia scutură-i pantalonii. Pune-i hainele pe pat și caută-i în buzunare. Deci ăsta era târgul încheiat cu Fineberg? Al naibii coțcar bătrân, taică-meu ăsta, un adevărat fenomen. Hai să punem acum lucrurile în ordine - ăsta e lucrul cel mai important. Fă curat pe masă ca să le putem sorta. O mare parte din haine le putem vinde, deși le-aș păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fabrică de sobe... Era escroc din ăla, care făcea jocuri cu piramida, pui un dolar și primești cinci... Dacă venea cu aia sculată, aștepta să i se întindă covorul roșu, așa era de egoist... I-am spus: „Ian ascultă, băi, coțcarule, băi escroc bătrân...“ Deși știam că e o scumpă și aveam cu ea copii, a venit un moment când pur și simplu n-am mai fost în stare să îmi scot tabla înmulțirii din cap și în momentul ăla am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
stil tragic și emfatic, de care n-aveau nicidecum nevoie? Sunt lucruri pe care le voi trece cu vederea și nu le voi supune acum analizei 2. (C) Ceea ce a discreditat cu precădere poezia este această ceată de escroci, de coțcari, de cerșetori și de vagabonzi care roiesc În preajma Sanctuarului Mamei Zeilor (Metria) și a lui Sarapis. Unii Îți prevestesc soarta de Îndată, alții, după ce au tras la sorți bilete și se adresează unui public de slugi și de femei proaste
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
celule Canci = neînsemnat. Similar: apă de ploaie, baligă, vax-albina, pipică, zgîrci Candriu = nebun. Similar: dilimache, sisi, sonel, băbălău, dulău, sandilău, țaparliu, crizat Caraiman = buzunar; de origine rusească: karman. Similar: sarsana, pungă Carambol = bătaie, ciocnire, accident între deținuți Carete = hoț. Similar: coțcar, șpringar, șuț, teșcar, aspersor, cocor, julitor, piețar, tiră, hubăr, mafler, hultan, alanjor, panacotist, angrosist Călcare = jaf. Similar: cujbeală, cojeală, ciordeală Chelar = polițist, gardian. Similar: jitar, trocar, țagher, acvilar, balaban, clocan, gardist, gealat, lingabăr, mamuc, organ, scatiu, șacal, șingală Chiolhan = petrecere
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care l-au arestat. Dacă deținutul este obligat să se prezinte cu o identitate în care sînt inclusă obligatoriu fapta și pedeapsa, va fi apelat de cadre în alte modalități, mai prescurtate, dar nu mai puțin umilitoare: "Băi țigane, poponarule, coțcarule, violatorule, criminalule" etc. În acest fel, noua lui identitate, deja înjosită, este definitiv degradată. Stilul intim sau cu grad redus de formalism anulează orice posibilitate de distanțare socială, creînd o complicitate cu cadrele, aflată însă în raporturi de subordonare, deținutul
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pup în fund, Conducător iubit, cu pagini de sarcasm satiric și funambulesc, lansând un personaj memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului: „În câteva zile fărâma patruj’dă apartamente, dormea unde poftea mușchii lui, în două luni Miliția îl căuta nu ca să-l lege, ci ca să-i dea de lucru pe la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
mai adesea Însă, virtutea-stereotip („Evreul e inteligent”) se transformă Într-un viciu-stereotip („Evreul e viclean”). Evreul este „inteligent, dar viclean”, zice Nicolae Iorga, atenționându-l de primejdie pe țăranul român (ziarul Neamul românesc, 5 iunie 1907). El este „isteț”, dar „coțcar”, zice țăranul din Maramureș cu un soi de invidie prost camuflată <endnote id=" (206, p. 259)"/>. Câteodată, imaginea românului În ochii evreului este supusă aceluiași tip de anamorfoză : „Elogiu Întors, spontan, În caricatură”, constată Norman Manea. „Inteligența adversarului nu Înseamnă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
deseori invocat, al permeabilizării straturilor sociale și al ascuțirii instinctelor de parvenire. Combinații odinioară imposibile între diverse categorii și profesiuni intră în limbajul curent. Se vorbește astfel despre „ciocoi boieri“, „boieri negustori“, „negustori boieri“ etc. Un personaj al comediei Doi coțcari de C. Caragiali face portretul închipuit al colegului său de impostură: „La schela Galaților, unu este d-nu Burdicescu, cunoscut de toți neguțătorii. E, cum am zice, boier-negustor. Banii d-lui nu mucezesc niciodată, totdeauna îi prenoiește. El nu este
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vizitei la Iași, cucoana Chirița, ne amintim cu toții, cădea în mrejele unor escroci, îndrăgostiți subit de zestrea fetelor sale: „Cine dracu să-i cunoască? Acu toți îs îmbrăcați într-un fel... și nu poți alege care-i boier, care-i coțcar...“ Și „îngâmfata plăpămăreasă“ a lui C. Caragiali se bucura să primească, în compania nepoatei sale, omagiile unor tineri dornici de căsătorie cunoscuți în ajun la bal - în realitate slugi boierești travestite în cavaleri la modă. Coțcarii care mișună în comediile
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-i boier, care-i coțcar...“ Și „îngâmfata plăpămăreasă“ a lui C. Caragiali se bucura să primească, în compania nepoatei sale, omagiile unor tineri dornici de căsătorie cunoscuți în ajun la bal - în realitate slugi boierești travestite în cavaleri la modă. Coțcarii care mișună în comediile deceniului 5 și dau chiar titlul uneia dintre ele sunt un produs marginal, dar elocvent al nivelării aparențelor sociale. Cu vreo 20 de ani mai devreme, cine s-ar fi gândit - necum să fi cutezat - să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
realitatea imediată, scrierile lui (câteodată prelucrări, de fapt) sunt comedii de moravuri și de caractere: Leonil sau Ce produce disprețul, O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt. După revoluție, semnează și alte piese: Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt. După revoluție, semnează și alte piese: Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, Învierea morților (Șarlatani de provinție sau Morți rechemați la viață), Urmarea coțcarilor în Moldova sau Lupu păru-și schimbă, dar năravul nu! ș.a. Ca, mai târziu, I.L. Caragiale, C. pătrunde, cu destulă agerime și nu fără umor, în mediul pestriț al mahalalei bucureștene, plămadă de pitoresc, ridicol și vulgaritate, unde mica burghezie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
1840; O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi, pref. Mihail Kogălniceanu, Iași, 1845, reed. în PND, 151-178; O soaré la mahala sau Amestec de dorințe, București, 1847, reed. în PND, 179-222; Teatrul Naționale în Țara Românească, București, 1867; Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, „Portofoliul român”, 1881, 9, reed., în PND, 257-286; Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt, PND, 223-256. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, II, 66-71; I. Diacu-Xenofon, Viața și opera unui nedreptățit: Costache Caragiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
pentru aplecările spre "pușcă și teatru", iar în povești se remarcă prin "noutatea dialogului", "hazul graiului moldovenesc", "un extraordinar humor", "naturaleță a dialogului vioi și mucalit", "un scriitor popular având toate însușirile genului", schimbându-și brusc epica în Moș Nichifor Coțcarul și Amintiri, "în stilul lui Rabelais din Pantagruel", cu viziuni "de un enorm comic" și galeria unor "drăcoși de moldoveni", formând întrutotul o "lume originală", pentru prima oară zugrăvită de cineva. Opera lui Creangă permite, după N. Iorga, periodizarea în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cinci colțuri pe care o purtau la chipiu soldații Armatei Roșii, cei care flămânzi și goi dar înflăcărați de cel mai mare ideal al tuturor timpurilor zguduiau temeliile lumii cu uralele lor.“ („Patosul Revoluției“, Contemporanul, 6 noiembrie 1959) BOTEZ Demostene Coțcarul de la UNESCO (Demostene Botez) își apără postul (nota V. I.) „Urmăriți de blamul întregii omeniri ca gangsterii prinși asupra faptului, s-au retras de pretutindeni. În apele Pacificului nu vor avea altă soartă. Conștient de grozăvia inimaginabilă a ceea ce ar
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Îi Întâlniră pe ai lui Inuchiyo. — Ar trebui să fie perfect, răspunse răspicat Inuchiyo. Ochii săi citeau tot ce se afla În inima lui Hideyoshi - Întrezărise viitorul Încă dinainte de a fi plecat din Kitanosho. Dacă Inuchiyo putea fi numit un Coțcar, cel puțin era unul agreabil. Hideyoshi se ridică. — Tocmai mă pregăteam să plec și eu. Mergem Împreună până În cetate. Ieșiră cu toții din citadelă. — Azi nu l-am văzut pe Seniorul Katsutoyo, remarcă Hideyoshi. A și plecat? Încă nu se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
filele dactilografiate pe care ni le-a împărțit, cu primele trei octete din Micul testament, al cărui incipit revăzut devenise „An patru sute cinze’șase, / Vin eu François Villon - școlar / A cărui minte se-așezase...”, și în care se ascunde anagrama „Coțcarii n-au sfanț” (transcrisa de mînă traducătorului pe exemplarele noastre); cu celebra Balada a doamnelor de-odinioară, din care doar refrenul („Dar unde-i neaua de mai an?), inegalabil tradus, rămăsese neschimbat, cu Balada în numele Fortunei, Balada pe care Villon
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
șnururi, De-s vechi, să nu le puneți cruce: Sînt gioarse potrivite pururi La tîrfe și la crîșmi a duce! BALADA A ÎNVĂȚĂTURII ÎNȚELEPTE CELOR CARE DUC O VIAȚĂ TICĂLOASA (2013) Căci, ori vinzi indulgente false, Ori măsluiești cu alti coțcari; Ori calpuzan ești, ce se arse Ca opăriții de pleșcari (Sperjuri, nelegiuțiți, tîlhari); Ori hoț, pîndind pe după tufe: Cui duci purcoiul de biștari? Tot pe la crîșme și la fufe. Glumește, cîntă, joaca farse; Pungaș ghiduș, fă tumbe, sări; Zar, cărți
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
așa cum trebuie să se aventureze spre adîncurile necunoscute ale acestui templu”. Pe lângă această lecție a inexistenței morții, celelalte aventuri și cercetări ale inexplicabilului par, desigur, mai palide, dar își păstrează valoarea literară. Intâlnirea cu magicianul din Cairo, mai degrabă un coțcar, cu fachirul Tahra Bey, care se lăsa străpuns de pumnale, se întindea pe cuie etc. sunt pagini care parcă ne amintesc de Oborul de altădată. La fel, capitolele despre îmblânzitorul de șerpi și scorpioni, care oprea aceste jivine printr-un
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
și chiar a argoului românesc, teatrul lui Alecsandri oferă date savuroase: de pildă, prin dialogurile dintre personajele Pungescu și Bondici. În comedia Chirița în Iași, cei doi oferă spectacolul unei perfecte înțelegeri prin codul lingvistic profesional, chiar dacă unul (Pungescu) e „coțcar bucureștean”, iar celălalt (Bondici) „coțcar iașan”. Publicul epocii era desigur sensibil la diferențele regionale și la competiția renumelui negativ; cu echilibru-i cunoscut, autorul dădea prioritate Bucureștiului, asociindu-i însă imediat cealaltă capitală: Bucureștiul e prezentat ca târg vestit pentru
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
teatrul lui Alecsandri oferă date savuroase: de pildă, prin dialogurile dintre personajele Pungescu și Bondici. În comedia Chirița în Iași, cei doi oferă spectacolul unei perfecte înțelegeri prin codul lingvistic profesional, chiar dacă unul (Pungescu) e „coțcar bucureștean”, iar celălalt (Bondici) „coțcar iașan”. Publicul epocii era desigur sensibil la diferențele regionale și la competiția renumelui negativ; cu echilibru-i cunoscut, autorul dădea prioritate Bucureștiului, asociindu-i însă imediat cealaltă capitală: Bucureștiul e prezentat ca târg vestit pentru boscărie, stosărie, coțcărie, matrapazlărie, rușfetărie
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]
-
automat „cu urma cinzeci...”, II, 6). Un fragment de dialog între cele două personaje e o ilustrare perfectă a virtuozității argotice, menite să trezească publicului curiozitate și admirație față de un limbaj încifrat. Rostite încet, replicile acordului secret dintre cei doi coțcari sunt integral codificate, cu elemente provenite din limbajul colocvial comun, prin schimbare de sens. De fapt, par și mai codificate astăzi, când expresiile au ieșit din uz. Dialogul care cumulează formule argotic-familiare e următorul: „Pil, Pungescule, și pe urmă aport
Limbajul coțcarilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5059_a_6384]