9,031 matches
-
tăind lemne în mijlocul unei redute de butuci despicați... Îi dau să mănânce, să bea, îl pun să se prindă de coada toporului - bătrânul făcea cele mai frumoase cozi de topor - și așa îl readuc la sfânta Mănăstire. Fagul. Puritatea copacului, coaja lui netedă, verzuie, culoarea unei arme, a unui tun de mare calibru. Eroul contemplându-l. Gândindu-se la avantajul lumii vegetale de a nu avea o conștiință de sine. Deși, dacă această conștiință nu există, Copacul, ca posibil personaj, nu
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
vârstă care nu e deloc numai biologică. Contează mai puțin cine, cum, ce o produce, important e ca emoția să se producă și să fie puternică. Arta e destul de democratică, după Dante, o pâine din care unii mănâncă miezul, alții coaja. Mai mult, poeții înșiși plusează și spun că "cititorul face poezia", care nu e departe de ideea lui Borges. Din păcate, în practică lucrurile sunt mult mai dure și poate mai nedrepte. Pentru a nu fi suspectat că mă aflu
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare, acoperite de-un covor de coji de semințe, plantele uscate și mizeria indescriptibilă din curte. De regulă, locul mișună de indivizi fioroși, pe care, instinctiv, îți vine să-i ocolești, deși uniforma e menită să-ți câștige încrederea. Băieții vorbesc așa cum i-a învățat mama lor
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și alte gînduri de punere în scenă. Juxtapus. Înainte de-a păși în încăperea de ultimă
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
ca pe-o caracteristică inevitabilă a neamului, n-are nici un rost să mai discutăm. Dar dacă începând chiar de mâine voi vedea echipe de oameni ai primăriilor care-i amendează pe cei care scuipă pe jos, aruncă hârtii, chiștoace și coji de semințe, mai există speranțe. Cu condiția, totuși, ca respectivii controlori să nu fie ei înșiși mici fabrici de produs mizerie stradală.
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pipa împrumutată din tabloul lui Magritte, măsurînd absent tavanul odăii, bardul recurge la un exotism ce nu contravine decît aparent platitudinii mediului său habitual, subliniind-o de facto în chip zeflemisitor: "Din norul fumului coboară o sirenă/ cu solzi din coji de portocală/ are coada dublă părul ei/ e desfăcut de răsuflarea mea precipitată// ridic în stînga și în dreapta alți nori/ mai violeți mai verzi mai pătrățoși/ un pachebot mă poartă spre insula pe care/ zodiacul meu se încrucișează cu un
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
dacă o fi divinitate sau demon nou, cum crede eroul, Călin Adam, că trebuie să descopere scriitorul. Dar ceva tot se ascunde în roza fanată încă înainte de-a se fi deschis. Un burghiu fin, care-i mănîncă miezul, menajîndu-i coaja. Pare că se ține, cum s-ar ține un om care cade din picioare, cînd, în fapt, o imensă greutate de-a trăi trage a-l rupe. Fântâneru nu scrie roman, face un soi de pointillage pe o pînză cu
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
Târziu, obosit, luptătorul Tomnatic foșnet - când ridici o pleoapă, Din cer se năruie în ochi argintul. Pământul e un fruct în care-și sapă Bătrâne animale labirintul. Copiii, respirând în somn pe plaur, Stârnesc dezastre dulci în carnea florii. Sub coaja universului de aur, Auzi târziu cum mișună dihorii. Câmpia lumii își înalță grâul, în verdele miracol de lumină. La noapte-n scorburi va domni desfrâul Negrelor vânturi care ne înclină. Placheta, foarte elegantă, tipărită pe o hârtie, ea însăși, o
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
de pe ambalajul pâinii intermediare fabricate de SC Patisgal SRL din Galați, induce în eroare consumatorul, deoarece prospețimea unui produs nu poate fi o caracteristică continuă. Mențiunea “Pâinea bună a vremurilor noastre” de pe ambalajul produsului “Pâine cu făină graham, feliata, fără coaja” fabricat de către SC Karamolegos Bakery România SĂ induce în eroare consumatorul creându-i acestuia impresia unui produs de o calitate deosebită, fapt ce este contrazis de natură ingredintelor folosite, cum ar fi margarina, zahărul, diacetatul de sodiu și acidul ascorbic
96% din pâinea feliată nu respectă rețeta tradițională! [Corola-blog/BlogPost/94235_a_95527]
-
rinocer, variațiuni cvasimonocrome pe o temă dată de Eugen Ionescu. Știind, odată cu Pablo Casals, ca “Severitatea este expresia dragostei supreme”, Robert Wilson este atat de nemilos cu actorii craioveni încât le cere să se aplatiseze la maximum, să pară simple coji, panouri extraplate, de grosimea unei foite de țigară sau de ceapă, dar de o plasticitate deloc tăcută, ci, dimpotrivă, de o plasticitate de gheizer pornit spre zenit. Frumoșii actori craioveni demonstreată că au voința, înțelepciunea și rafinamentul de a se
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
congelare, gustul și vitaminele cartofilor se pierd. Amidonul este un conținut de bază al cartofului și este un carbohidrat complex a cărei digerare eliberează glucide, legumă este o sursă de energie care favorizează prelungirea senzației de satietare. Un cartof cu coaja conține 12% din necesarul zilnic de fibre care au proprietatea de a favoriza tranzitul intestinal. Din vitaminele ce se regăsesc în cartoful natural se numără Vitamina B, în special B1 dar și B2, B3 și B6, vitamina C, potasiu, fier
Despre cartofii din Restaurantele iesene! [Corola-blog/BlogPost/94569_a_95861]
-
acestea au fost Inventate de mine Într-un moment nefericit Și altele multe deșănțate și împrăștiate După ce cărasem sute de găleți Din apa freatică Și nu reușisem să-i scad nivelul Atunci mi-am dat seama că s-a spart coaja Și nu mai ține vraja că focul nu mai arde Genunchiul nu mai îngenunchează Iar sufletele se însuflețesc pe la amiază Ca să se împrăștie pe la icoane seara Să se îngrijească de sfinți Poate vin mai repede pînă nu Rupe apa asta
Poezie by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/3576_a_4901]
-
nu găsește ceva mai bun de făcut decît să-i transforme în fibra sa ațoasă. Cotidiană Atîrnate-n cui metaforele aidoma unor pălării ochi la taclale aidoma paharelor la o masă simțăminte pe care inima le ronțăie cum semințe le scuipă cojile. Simptom epocal În ziua de azi strașnic ne tocmim la revolte. Matinală Cum o vestă antiglonț iarba din curte o echimoză pe cer (l-a lovit pumnul vînjos al unei cupole) o umbră linșată dîndu-și suflarea pe prag un chip
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui anotimp în care bunicul avea fața ca o coajă de arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii lacrimilor de văduve tinere deveniseră fluturi cu câinii milogi ai ulițelor am copilărit sub cerul ca un cristal doar albastrul lui cădea
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
în rotocol, de capul lor. Cioclii nucilor. 11 Frunză de nuc, amară; adusă-n casă; pe care-o presez. 12 Nuci pe jos. Am să-mi fac o torcăitoare, planetă Pământ! 13 ... Am să torc toată iarna. Cu genunchii pe coji de nuci sparte (după două zile) 14 3 nuci căzute, un triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă, domule vânt
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
presez. 12 Nuci pe jos. Am să-mi fac o torcăitoare, planetă Pământ! 13 ... Am să torc toată iarna. Cu genunchii pe coji de nuci sparte (după două zile) 14 3 nuci căzute, un triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă, domule vânt! Muză adormită o nucă ce a căzut pe o frunză și-acum doarme tăcut Octombrie 2011
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
mister al fructului rumen. Dar culegătorii uitară de el... Oare să-l fi uitat? Cine-ar putea să-i creadă? N-au putut să-l ajungă!... Sapho ...dar după ce-l însămânțase hazardul iar așteptarea începea să-i facă inele sub coaja tânără ramurile lui s-au luptat să își facă loc printre mai vânjoasele coroane din jur în timp ce se înălța biciuit de vântul și grindina ce decid moartea arborilor bătrâni pe atunci mai ușor de cules erau și timidele sale fructe
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
de oase, într-o mahala mirosind a lavandă turcită, bârfitoare, crăcănată, credulă, hâtră și bocitoare, sarcastică, peticită, cu cai mascați, liliachie, virgină amânată în care laptele s-a covăsit, curvă, crăcănată, soldățească, alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde scria, scria și
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
vreme prin masca lui va hăui vântul până va umple golul ei cu chipul tău precum lichidul aurului va umple formele monezii Trece un orb și o ridică din noroiul străzii: „Cine v-a încredințat vouă, pietre smintite, nisipul de sub coajă? O urmă de zeu e impregnată în pulberea lui. Mă iau după ea, o acopăr cu talpa mea, o încălzesc. Dar urmele nu pot fi clocite ca ouăle, e scris în cărți. În cărțile bune, e scris că Nordul e
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
coșul pieptului căldură, Leagănă sita cu nămol Să scurgă cea din urmă picătură. Pe vremuri, Ludovic al XlV-lea, prea minunatul rege-pară, Porecla îi venea de la obrajii în grăsime, Păstra din pântecosul fruct zaharisit de soare Miezul, la el, iar coaja la prostime. Iar hoții lui se pricopseau cu titluri înalte, Purtau veșminte de nobili și peruci Pline de cârlionți și bucle, Să te ferească Domnul, să ajungi să le usuci. Peruci la fel ca mieii abia zvântați în paie, Abia
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece, fiindcă trupul tău încape într-o coajă de nucă, - îi spun unui bărbat care poartă pe umeri căpșorul mutilat al primăverii. Primăvara asta, serafimul se lungește pe covorul de iarbă și de rouă și înfricoșează natura cu fiecare rugăminte de viață. Nu voi înceta să te îngrop
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
ar zice-n paragine că trăiește pe-acest astru ultimul sihastru lumina lovește clapele mării și lumea se umple de acordurile Preludii lor și Baladelor care îmi acompaniază reveria aud clipa cum se sparge precum sâmburul ajuns la maturitate adun cojile cu măturica ce faci - mă întreabă cineva și eu de colo - mai nimica
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul? Desculț, flămînd, cu hainele numai zdrențe Cerșea la poarta dinspre nord, pe acolo pe unde intrau în oraș Învingătorii. Toți îl loveau cu coji de fructe, cu semințe de vorbe, El le prindea din zbor, multă poftă de viață îți trebuie Ca să pui în cuvinte tot ce prisosește de la masa de seară, Să împarți adevărurile și cu cîinii, oscioare pe care firișoarele de viață
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
tu I-aș scrie omului dar crezi că citește? Culcat pe un cuțit în camera mea parcă nu sînt pe pământ. Am vorbit poezie din tinerețe provizii pentru zilele cînd frigul se va năpusti peste minte uhu, versurile săreau din coajă gheruțe de porumbel pe geamuri moi frumusețe, ce departe ești tu acum n-am bani de tren să vin să te caut cîteva principii și nici un prieten pe nici o stea nu există iubire și asta mă miră sînt un pian
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
de tine - poate-ai murit și n-am aflat nimic și poate că ai înviat un pic doar cât să-mi vezi coșmarul, în aldine. Ori poate - cine știe - ești din nou o flacără țâșnind abrupt din stele spărgând această coajă ca de ou a lumii ce întinde-n spațiu grele tăceri tânjind ca din cavou spre existențe noi, dintre zăbrele. Cine Mă gândesc numai la lucruri ciudate la disperarea de-a spune sau de-a nu spune ceva la ființa
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]