84 matches
-
Pinalti, de data asta solo, alăturându-i-se doar modesta cifră de cinci și ceva la sută! Imposibil! - mi-am spus mai întâi. Dar, rumegând lucrurile, mi-am amintit de acest titlu a cărui idee o aveam mai de mult, cobea prezidențială demonstrându-și de destulă vreme că e menită să aducă rău: Rău pentru țară, rău pentru populație, rău pentru politica românească și chiar rău pentru cei apropiați. Pentru că, zicea mintea mea plină de indulgențe, acel om care stă în
OMUL CARE ADUCE RĂUL de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341590_a_342919]
-
mi se prăbușească în cap grota asta! Mă bucur că nu regret nimic. Poate doar faptul că nu l-am strâns de gât pe Babacul înainte de a începe discuția despre tuneluri subterane... tot sunt convis că a fost ca o cobe! termină aproape strigând Papa, într-un început de săritură spre închipuitul său inamic. Solitarul și Diplomatul se făcură zid între cei doi, iar Miramoț începu, fără să se mai lase îndemnată de nimeni: -Ne trecem lesne viața, cu temere de
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
observă un fenomen interesant care evolua în timp. „Cu cât persoanele feminine erau mai doritoare, cu atât cele masculine deveneau mai incapabile” constată bărbatul. Se gândi atunci, involuntar, la exemplul dat de acesta, fosta inspectoare a soțului său, doamna Marghioala Cobe, care era înnebunită după bărbați. Toți cei care-i acceptau perversiunile erau promovați cu succes, în funcții, luau ușor inspecțiile pentru grade didactice. Când venea în control sau la inspecțiile din licee, doamna Cobe îi chema imediat, pe acești profesori
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
inspectoare a soțului său, doamna Marghioala Cobe, care era înnebunită după bărbați. Toți cei care-i acceptau perversiunile erau promovați cu succes, în funcții, luau ușor inspecțiile pentru grade didactice. Când venea în control sau la inspecțiile din licee, doamna Cobe îi chema imediat, pe acești profesori, cu pretextul să le arate operația ei recentă, ce i se făcuse la ovare. Și ìi plăcea mult, să i se povestească bancuri, de natură sexuală. Bărbații serioși însă și profesoarele femei erau complet
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
însă și profesoarele femei erau complet marginalizate. În socialism, un asemenea comportament nu exista. Nu i se permitea nimănui, chiar dacă era mare securist ìn funcție, niciun abuz sau vreo aventură sexuală, ca angajat bugetar. În epoca aceasta însă, doamna Marghioala Cobe își putea permite orice orgie sexuală îi trecea prin cap, fără limite, deoarece știa că nicio reclamație nu se rezolvă. Putea să facă orice dorea și dacă vreunul ar fi îndrăznit să o reclame, ar fi primit desigur răspuns de la
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
și protecția corupției în managementul resurselor umane din ìnvățământ și susținerea abuzurilor directorilor și inspectorilor”, de la veșnica doamnă director general Coruptino și de la echipa sa magnifică - domnul director Hoțomanu și domnul inspector Șpăghelniță, următorul răspuns clasic: „Acuzații nefondate. Doamna Marghioala Cobe este un exemplu de profesionalism, magnific în domeniul său, o minune ìn spațiul nostru educațional”. Într-adevăr, în epoca anterioară, femeia, fostă muncitoare la o întreprindere socialistă cu profil electronic, de pe platforma „Pipera”, leneșă și nepricepută ìn meserie, reuși, cu
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
era mai scăzut comparativ cu ale altora. După revoluție ìnsă, în epoca actuală, a fost numită direct inspectoare și considerată un exemplu de profesionalism, în toate domeniile inginerești existente. Profesorii, fiind subalternii săi copiau manuale de diverse specializări iar doamna Cobe ìși scria direct numele, ca autoare. Numai dumneaei avea relațiile și pilele pentru aprobare la Ministerul Educației și acesta era singurul lucru care conta pentru publicare. Ajunsese astfel, femeia, autoare de manuale pentru mai multe specialități tehnice, complet diferite de
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
de cea de pe diploma sa... dar nici pe aceea nu o cunoștea prea bine... La minister, manualele ei aveau totdeauna prioritate. Puteau să concureze somități consacrate în domeniul respectiv și nu aveau nici cea mai mică șansă, în fața doamnei Marghioala Cobe, fosta muncitoare. Numai dumneai era considerată competentă și acceptată. să conducă conceperea programelor școlare noi și a proiectele educaționale. Benedict, săracul, s-a ținut cu vitejie pe poziție și nu a răspuns cerințelor inspectoarei. Ca urmare Doamna Cobe nu l-
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
doamnei Marghioala Cobe, fosta muncitoare. Numai dumneai era considerată competentă și acceptată. să conducă conceperea programelor școlare noi și a proiectele educaționale. Benedict, săracul, s-a ținut cu vitejie pe poziție și nu a răspuns cerințelor inspectoarei. Ca urmare Doamna Cobe nu l-a primit ca profesor în liceul unde funcționa ea, cu catedra și unde Benedict se titularizase prin concurs. „Ori ìmi acceptă avansurile și mi se supune, ori este surghiunit !”, gândea femeia autoritar, fără a accepta vreun refuz. „Noroc
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
I must confess, But life is too intense To press The infinite Into a tidy mess. Open the universe, Let loose the quest! ÎN TIMPUL NOPȚII Rătăcesc pentru totdeauna în blestemul meu nefericit, Adeseori șovăind Adeseori clătinăndu-mă Dar auzind veșnic râsetul cobei. Merg înainte alături de luna rec, Adeseori ghidată Adeseori împiedecata Și niciodată că un hoinar fără griji. Dar, voi pleca curând din acest iad dulce. DURING THE NIGHT I am roaming forever în the cold doom Often staggering Often swaying Forever
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
crezi or să nu crezi!... Deschide pieptu-mi rece... deschide, și să vezi! Noptosul cimitiriu ce doarme sub coline, Purtând în pieptu-i pacinic atâtea mii lumine Ce s-a stins mie lumea... Bisericuța sântă În care nu preoții, ci vânt și cobe cântă, E sufletu-mi. În el icoane șterse cu fețele pătate Sânt visurile mândre ce le-am avut odată... Cari ca vechi icoane din zilele bătrâne Arătau visuri mândre doară din ceri venite, Ci-n sufletu-mi acuma stau stinse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
botezul funebru al stropilor ce-i împoșcau coca. în vreme ce Ahab și corabia lui se depărtau de Bucuria îndoliată, ciudatul colac de salvare atîrnat la pupa ieși brusc la iveală. Ă Ia uitați-vă colo, oameni buni! strigă un glas de cobe în urma noastră. Zadarnic încercați, străinilor, să fugiți de înmormîntarea de pe vasul nostru. V-ați întors cu pupa spre noi, doar ca să ne arătați coșciugul vostru! Capitolul CXXXI SIMFONIA Era o zi limpede și albăstruie ca oțelul. Văzduhul și marea puteau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce-n frunte-i de nouri încrețită Un trăsnet ar purta. Dat cel puțin nu spuneți că aveți simțiminte, Că-n veci nu se îmbracă în veștede vestminte Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
gol istoric se întinde, Pe-aceleași vremuri mă găsesc... Și simt cum de atâta ploaie Piloții grei se prăbușesc. De-atîtea nopți aud plouând, Tot tresărind, tot așteptând... Sunt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre... Gri Plâns de cobe pe la geamuri se opri, Și pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; "I-auzi corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
-și palma peste ochi. A ieșit din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a fost păguboși și-au intrat pe degeaba... Și Ioaniu se prăpădise el mai demult, da lu madam Ioaniu acasă nu s-a găsit niciunu să vie să-i spuie. Că la ce să intri în casa omului ca o cobe ? Așa că lor numa la v-o doi ani le-a venit hârtia și numa atunci a aflat ele. A murit el acolo, ca un câine, da vezi că pentru băiat a fost mai bine : că mai scăpase de unu, care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în urmă, și care, în loc să se potolească, era tot mai agresiv. Și sigur că Alexandru Beldiman, fondatorul ziarului, i-a onorat primul cu valuri de fiere neagră pe Carol și pe moștenitorul tronului, Principele Ferdinand, despre care repeta ca o cobe că n-o să ajungă să domnească nici măcar o zi. Dacă însă de adevăr e vorba, e bine de știut că se pavaseră o seamă de străzi, iar banii pentru statuia lui Brătianu nu erau din buzunarul sau „ciorapul“ primăriei, ci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care asortase o cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați de ce ne suspectează maiorul. Stați ca huhurezii, încotoșmănați, casa crapă de ger și nimeni nu face o singură mișcare! ― Cam ce mișcare ai dori să facem, tinere? întrebă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu, dimpotrivă, ne prăbușim. Blestem, peste puțin Patna se va prăbuși În adânc, sari, Jim Cânepă, sari. N-aș da eu oare, ca să scap de această neliniște, un diamant mare cât aluna? Strânge odgonul, randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
măcar până mune de dimineață, ați stricat petrecerea... și dădu bice cailor, dispărând într-un vârtej de zăpadă. - Ce-i facem acu, am rupt-o-n fericire! se căina Dumitru, și-și potrivi mai bine curelele țambalului pe umăr. - Ho, cobea dracului, fl potoli Mitică Ciolan, cât te-ai văita, mai bine am porni-o la drum! Și-o luă înainte. Ceilalți îl urmară. Să fi mers un sfert de ceas. Se întunecase și liniștea serii de iarnă fu spartă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Știam de mult acest monoton "Nevermore", Spune-mi numai ce-nseamnă în accepția lui modernă. Concluzia soresciană e net senină; lui Niciodată i se opune un tonifiant a fi: "Totdeauna", strig eu atunci, inspirat, să restabilesc echilibrul, Iată, corbule, sau cobe, sensul adevărat, răscolitor! Alertele confesiuni din ciclul La Lilieci (șase volume primul din 1973, ultimul, postum, 1998) compun o spirituală monografie a oltenismului rural contemporan; texte amintind de "țărăniile" lui Creangă! Un Nea Florea cugetă cu socoteală: Îmi arăta încă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de vânt, Pe când dormeam, hogeagurile casei, Și vaiere-n văzduh s-au auzit Se zice, stranii gemete de moarte, Cumplite voci vestind pârjoluri crunte Și zile tulburi, proaspăt răsărite În veacul de restriști. Și toată noaptea S-a tânguit întunecata cobe. Spun unii că pământul, prins de friguri, S-a fost cutremurat 1. Și o va face exact în momentul în care Macduff se va întoarce din iatacul regelui, aducând vestea năprasnicei sale morți și arătând ca un om căruia tocmai
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
zugrăvi tabloul sumbru al acestor locuri: Un hău pustiu și negru, cum vedeți; E vară, dar copacii-s goi, sfrijiți, Acoperiți cu mușchi și vâsc hidos. O rază nu răzbate, -un suflet nu-i Afar’ de buha nopții și corbi cobe. Și arătându-mi groapa asta-a groazei Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopții, Puzderii de strigoi și șerpi cu șuier, Broscoi umflați și-arici, tot mii și mii, Înalță-atâtea vaiere-ascuțite, Că orice muritor care le-aude
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
de pagubă. Palmă Palma stîngă de te va mînca, ai să dai mîna cu cineva. Cînd copilul de țîță ține palmele întinse, are să fie darnic, milostiv. P A dormi cu palmele lipite și puse între picioare e semn de sărăcie, cobe, piază rea. Nu-i bine ca mama să sărute pe copil pe palmă, că se face tîlhar. Par Cel care bate în pămînt vreun par fără trebuință și nu-l scoate pe lumea cealaltă îl va scoate cu ochii. Parte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și ironic; r. 34 35 : „mi-am găsit beleaua, cu dihania asta de cucoș”recunoașterea cu regret a inferiorității, chiar și când această stare este provocată de cineva care a fost subapreciat; p. 24, r. 32 33 : „Ducă-se și cobe și tot, numai bine că am scăpat de belea, că nici lucru curat n-a fost aici” atitudine de resemnare în fața unei pierderi mari din avut, atenuată de ușurarea de a fi scăpat de necazuri; p. 25, r. 13 15
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]