110 matches
-
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Chiselițeni a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Putila (în ). În anul 1848, comunitatea huțulă locală a sprijinit activ răscoala iobagilor condusă de Luchian Cobiliță. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Chiselițeni a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord
Chiselițeni, Putila () [Corola-website/Science/315650_a_316979]
-
primele sale lucrări de sculptură mică la Salonul oficial, făcându-se remarcat prin construcția volumelor și finețea modelajului. În 1934 a deschis prima expoziție de lucrări cu subiect folcloric în care a expus și câteva de inspirație dobrogeană: "Femeie cu cobiliță", "Dans dobrogean" sau "Pescarii". Tot în 1934, a făcut o călătorie de studii de-a lungul coastelor Mării Mediterane, poposind la Constantinopol, Atena, Alger, Marsilia, Cassis și Neapole. În 1937 a primit premiul pentru sculptură al Ministerului Artelor. Lucrările din
Boris Caragea () [Corola-website/Science/307145_a_308474]
-
lui Cristos, așa cum este, desigur, redată de icoane"" ). În anul 1843, interzicerea folosirii libere a pădurilor și a pășunilor de către țărani a dus la izbucnirea unei răscoale în 22 sate din raionul Putila. Unul dintre conducătorii revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia și Iosip Byrlou, au fost capturați și închiși. Pentru a potoli revolta, guvernul austriac a emis la 11 mai 1844 un decret prin care a recunoscut dreptul de a folosi pădurile și pășunile de către țărani, în schimbul plății unor
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
prin care a recunoscut dreptul de a folosi pădurile și pășunile de către țărani, în schimbul plății unor taxe către stăpânul terenurilor respective. Un an mai tâziu, creșterea taxelor de către proprietari a dus la formularea unor noi plângeri către autorități, iar Luchian Cobiliță a fost trimis de huțuli la Viena cu o scrisoare către Parlament. Revenit în Bucovina în anul 1846, el s-a întâlnit cu huțulii și a convenit inițierea unor noi proteste. La cererea nobililor, autoritățile din Cernăuți l-au arestat
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
de huțuli la Viena cu o scrisoare către Parlament. Revenit în Bucovina în anul 1846, el s-a întâlnit cu huțulii și a convenit inițierea unor noi proteste. La cererea nobililor, autoritățile din Cernăuți l-au arestat din nou pe Cobiliță și l-au condamnat la mai multe luni în închisoare pentru agitație. A stat în închisoare din vara anului 1847 până în mai 1848. În iunie 1848, pe fundalul Revoluției din 1848-1849 și a tendinței de acutizare a divergențelor sociale, au
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
tendinței de acutizare a divergențelor sociale, au avut loc alegerile pentru Parlamentul de la Viena. Din Bucovina au fost aleși opt deputați, printre care s-au aflat patru români (Mihai Bodnar, Miron Ciupercovici, Gheorghe Timiș și Vasile Cârste), trei ucraineni (Luchian Cobiliță, Ioan Dolenciuk și Vasile Morgoci) și un german (Anton Kral). Luchian Cobiliță a fost ales ca deputat al țăranilor bucovineni în Dieta de la Viena a Imperiului Habsburgic, fiind eliberat astfel din închisoare. În Parlamentul austriac, el a cerut desființarea iobăgiei
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
de la Viena. Din Bucovina au fost aleși opt deputați, printre care s-au aflat patru români (Mihai Bodnar, Miron Ciupercovici, Gheorghe Timiș și Vasile Cârste), trei ucraineni (Luchian Cobiliță, Ioan Dolenciuk și Vasile Morgoci) și un german (Anton Kral). Luchian Cobiliță a fost ales ca deputat al țăranilor bucovineni în Dieta de la Viena a Imperiului Habsburgic, fiind eliberat astfel din închisoare. În Parlamentul austriac, el a cerut desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor cu pământ fără răscumpărare. De asemenea, s-a împotrivit
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
desființarea iobăgiei și împroprietărirea țăranilor cu pământ fără răscumpărare. De asemenea, s-a împotrivit acordării autonomiei politice a Bucovinei față de Galiția (de care fusese lipită în 1786). Astfel, la 30 august 1848, patru deputați bucovineni (Vasile Morgoci, Vasile Cârste, Luchian Cobiliță și Ioan Dolenciuk) au adresat țărănimii bucovinene o scrisoare deschisă, ""în care i-au acuzat pe parlamentarii proautonomiști de faptul că aceștia merg împotriva aspirațiilor maselor și nu sprijină cauza țărănească, nu susțin revendicarea privitoare la desființarea obligațiilor feudale"". Șase
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
desființarea obligațiilor feudale"". Șase din cei opt deputați ai Bucovinei în Parlamentul de la Viena au votat la 29 august 1848 pentru anularea fără răscumpărare a tuturor obligațiilor țărănești față de proprietarii funciari . În noiembrie 1848, la Adunarea populară de la Vijnița, Luchian Cobiliță a încurajat țăranii la revoltă, conducând răscoala iobagilor până în vara anului 1849, când țăranii au fost înfrânți de armată. În aprilie 1850, Luchian Cobiliță a fost arestat în orașul Verhovina din regiunea Ivano-Frankivsk. În urma torturilor pe care le-a suferit
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
a tuturor obligațiilor țărănești față de proprietarii funciari . În noiembrie 1848, la Adunarea populară de la Vijnița, Luchian Cobiliță a încurajat țăranii la revoltă, conducând răscoala iobagilor până în vara anului 1849, când țăranii au fost înfrânți de armată. În aprilie 1850, Luchian Cobiliță a fost arestat în orașul Verhovina din regiunea Ivano-Frankivsk. În urma torturilor pe care le-a suferit în închisoare, el s-a îmbolnăvit grav. A fost trimis în orașul Gura Humorului (acum în România), unde a murit la 24 octombrie 1851
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
le-a suferit în închisoare, el s-a îmbolnăvit grav. A fost trimis în orașul Gura Humorului (acum în România), unde a murit la 24 octombrie 1851. Poetul ucrainean din Bucovina Iuri Fedkovici (1834-1888) a scris un poem intitulat "Luchian Cobiliță"', în care evocă sub formă de baladă viața lui Cobiliță.
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
A fost trimis în orașul Gura Humorului (acum în România), unde a murit la 24 octombrie 1851. Poetul ucrainean din Bucovina Iuri Fedkovici (1834-1888) a scris un poem intitulat "Luchian Cobiliță"', în care evocă sub formă de baladă viața lui Cobiliță.
Luchian Cobiliță () [Corola-website/Science/315664_a_316993]
-
a nu-l jigni pe Holovati deși nu era de acord cu el. În acești ani de internat îmi amintesc că în fiecare seară venea un bătrânel cu cioc și mustață, un bătrânel înalt și slab, care venea cu o cobiliță pe umăr și în talgerile cobiliței avea borcănele cu iaurt, de un leu și doi lei, dar pe care nu ne puteam permite luxul, cea mai mare parte dintre noi, să luăm în fiecare seară. Era o figură a Râmnicului
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
deși nu era de acord cu el. În acești ani de internat îmi amintesc că în fiecare seară venea un bătrânel cu cioc și mustață, un bătrânel înalt și slab, care venea cu o cobiliță pe umăr și în talgerile cobiliței avea borcănele cu iaurt, de un leu și doi lei, dar pe care nu ne puteam permite luxul, cea mai mare parte dintre noi, să luăm în fiecare seară. Era o figură a Râmnicului bătrânelul. Ca și Ibrahim, Turcul fără
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
cinstit pâinea. Assan, un albanez care vara vindea înghețată în piață, lângă cafeneaua birjarilor, și Moșulică, pe care cei mai mulți dintre colegi mei îl știau numai după îndeletnicirea de ziua când vindea semințe de dovleac și floricele de porumb, cu aceiași cobilița pe umăr. Parcă îl aud, copiil find, când veneam în Râmnic, strigând când îl vedea pe tata, căci îl știa de client pentru feciorul lui: - Gata Părințele la floricele și la semințele, gata... gata... În acest timp au venit și
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
măriri ale impozitelor în timp de zece ani. În anul 1843, interzicerea folosirii libere a pădurilor și a pășunilor de către țărani a dus la izbucnirea unei răscoale în 22 sate din raionul Putila. Unul dintre conducătorii revoltei a fost Luchian Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
Cobiliță. Țăranii au ocupat pădurile și pășunile din zona Bucovinei de nord-vest, abandonându-și obligațiile față de stăpânire și expulzând autoritățile guvernamentale. În martie 1844, răscoala a fost înăbușită cu ajutorul forțelor militare austriece, iar 14 capi ai răscoalei, printre care Luchian Cobiliță, Ivan Halitsia și Iosip Byrlou, au fost capturați și închiși. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Putila Storojinețului a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
de Caro"), orientarea lui artistică nu este totuși conturată. Alături de tablouri influențate de pictorii francezi contemporani, realizează și compoziții de artă primitivă, caracterizate de simplitate și realism naiv cu tematică inspirată de viața satului rus ("Țărancă cu un copil și cobiliță", 1912). În 1912, împreună cu Larionov și Goncearova, Malevici părăsește gruparea "Valetul de Caro"; în martie, participă cu toții la celebra expoziție intitulată ""Oslinîi Chvost"" ("Coada de măgar"), unde Malevici își prezintă lucrările sale "cubofuturiste". Influențat de Fernand Léger, își reduce personajele
Kazimir Malevici () [Corola-website/Science/311794_a_313123]
-
Chișinău; d. 2002) a fost o sculptoriță moldoveancă. A absolvit în 1952 Școala republicană de arte plastice „I. E. Repin”, secția de sculptură. Practica sculptura de postament și plastica mică. În structura de postament dezvolta tradițiile artei românești ("Hora", "Fata cu cobiliță", "Roadă", "Muzicanții"; toate realizate în 1968). A lucrat la numeroase portrete: "Portretul constructoarei Romanciuc" (1964, gips), "Ana Ungureanu" (1968, șamotă) etc. S-a impus și ca autoare de compoziții monumental-decorative: "Pământ" (1975), "Tutunăreasă" (1981) ș.a. În 1962 este primită în
Alexandra Picunov () [Corola-website/Science/314819_a_316148]
-
Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Răstoace a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). În anul 1848, comunitatea locală a sprijinit răscoala iobagilor bucovineni condusă de Luchian Cobiliță. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Răstoace a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de evrei. În perioada interbelică
Răstoace, Putila () [Corola-website/Science/315618_a_316947]
-
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Gura Putilei a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Putila (în ). În anul 1848, comunitatea locală a sprijinit activ revolta iobagilor condusă de Luchian Cobiliță. La sfârșitul secolului al XIX-lea a funcționat aici un oficiu poștal. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Gura Putilei a făcut parte din componența României, în Plasa Putilei a județului Rădăuți. Pe atunci, majoritatea populației
Gura Putilei, Putila () [Corola-website/Science/315653_a_316982]
-
populației s-a retras în munți pentru a lupta împotriva stăpânirii austriece. În perioada 1817-1830 a acționat în apropierea Vijniței grupul de haiduci condus de Miron Ștoliuk. În perioada 1848-1849 iobagii din Vijnița s-au răsculat sub conducerea lui Luchian Cobiliță. În anul 1855, Vijnița devine centru administrativ. Orașul a suferit ca urmare a luptelor din primul război mondial. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, orașul Vijnița a făcut parte din componența României, ca reședință a Plășii Răstoacelor
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
dimineața până în noapte, o grea povară. Cele două cofe, al căror conținut trăgea cel puțin treizeci de chilograme, atârnau, cumpănindu-se de un aparat sprijinit pe umerii și cerbicea purtătorului, căruia i se zicea jug. Unii purtau sarcina aceasta pe cobilițe; dar numărul acestora a fost întotdeauna mic. Oricât de greu de purtat era jugul acesta, când instituția aparilor a trebuit să lichideze, cei care-l purtau l-au regretat totuși și l-au plâns. S-ar fi pus și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în delegație? Poftim? a tresărit Paula, intuind că este întrebată. A, da... De fapt... Cumpărături... A s-a auzit reacția tînărului de pe canapeaua din față, ca un fel de dezumflare totală, ceva aducînd cu: "m-am lămurit; oltenii veneau cu cobilița și papornițele pline, să vîndă; tu te duci cu geamantanul gol, luxos, să cumperi". La noi, la Valea Brândușelor, vin rar sau deloc tratate de medicină a murmurat absentă Paula, aruncînd privirea pe fereastră, temîndu-se că ar putea roși toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]