110 matches
-
știrbă, că nu ai spor nici cât stă un câine în coadă. Bineînțeles, chiar și mâncarea, și mămăliga, și toate celelalte sunt pregătite de cu seara. Și, dimineața, înainte de plecare, scuturăm doar mere, smulgem unu-două smocuri de ceapă, punem cobilița-n ușă, să vadă lumea că nu suntem acasă, ne facem semnul crucii spre soarele care încă nu-i suit pe deal, fiecare este rugat/îndemnat/obișnuit să zică (în șoaptă) Doamne-ajută!...ne suim în căruță și, hăis! cea!...hăis
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (I+II) () [Corola-blog/BlogPost/340001_a_341330]
-
e cea americană, întrucât la noi abia acum, ca în scurta perioadă interbelică probabil, mai depășești obstacolele numai cu talentul și în opinci, precum filosoful Constantin Rădulescu Motru; sau ca Petre Pandrea, cu pasărea măiastră în suflet și cu utila cobiliță pe umăr, de parcă mereu ar fi fost necesar să stea în cumpănă în fața persoanelor și a situațiilor. Ei au beneficiat de șansa la individualitate, nefiind blocați de politici nesăbuite (într-un domeniu sau altul). D. Ionescu Partajează asta: Facebook Email
Despre viitorul la care aspirăm: Viața este un lut căruia voința îi dă formă. Liviu Rebreanu () [Corola-blog/BlogPost/339552_a_340881]
-
seară, în vestitele hoteluri ale megalopolisului, renumit de altfel și prin frumusețea, înalta educație, rafinamentul și distincția fără rival a autohtonelor. Oamenii locului, cu mai mult de o mie de ani înainte, profitând de deschiderea globală a piețelor plecaseră cu cobilițele pe umeri, vânzând pe rupte produse necunoscute lumii la vremea aceea, precum: ciușcă, praz, ouă de curcă, iaurt de bivoliță, opinci și gaz lampant. Abilitățile de negustori și firea lor foarte chibzuită îi aduseseră peste puțin timp (cam cinci sute
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DOINA Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ’’De la Nistru pân ‘ la Tisa Tot românul plânsu-mi-sa’’ (M.Eminescu, ’’Doina’’) De la Nistru înapoi Cobiliță - i românul sub nevoi... Câte veacuri au trecut Grele grindini l-au bătut! Ca trestia s-a dat sub vânt, Dar vântul încă nu l-a frânt! A rămas drept, sub biruință, Luminat de dreaptă credință. A stat dezbrăcat in
DOINA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344130_a_345459]
-
doua zi să vină din nou în târg. Într-un fel, era pitoresc să mergi dimineața spre târgul din cetate, vedeai o mulțime de oameni urcând-coborând pe cărările rătăcitoare spre creasta muntelui, cărând pe spinare fie desăgi cu marfă, fie cobilițe, de care atârnau coșuri. Alții, mai pricopsiți, duceau marfa la târg încărcată pe spinarea măgarilor, sau a catârilor. Cea mai mare pricepere la vândut produse în târg avea fata cea mare a familiei, Haldita. Avea ea un fel drăgăstos de
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
frumos trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite . Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă. Uși iată că un grup de oameni inimoși s-au gandit să se alinieze-ntr-o carte cu „părticele” dedicate măriei sale, Toamna. Of! E toamnă, Doamne și mi-e toamnă! Unde
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
iernat între doagele butoaielor primitive. Mi-e toamnă, Doamne, mi-e toamnă! Mieilor tomnatici cu dinți de brumă le este foame de lupi și vor să se răsfețe-n îmbrăcăminți de pastramă pe grătare incandescente. Cărările dealurilor își poartă-n cobilițele vremurilor bunurile agonisite. Ce mai fug recoltele-n hambare! Ce se mai înghesuie-n borcane, în sticle, prin beciuri de frica brumei stropită de lupii toamnei. Se-agață punțile de struguri în cârlige prin poduri de case. Ecoul lupilor de
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre satul desculț, cu călcâiele răgușite șiroind și el, fie spre cimitirul proaspăt, fie în Șasa, regina satului, sat tot mai bătrân, tot mai gârbovit și ofilit, plin de uitare, ascultând rugăciunea cimitirului rezemat de
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
a oferit apă, dar el i-a spus că apa e fermecată, că n-o va bea și că o iubește pe Marusia străină. Iubirea neîmplinită este și tema cântecului „Nese Halea vodu” (Duce Halea apă). O fată Halea duce cobilița plină cu apă spre casă. Ivanko se ține insistent după ea, cerând să îi dea apă să bea, deoarece este atât de frumoasă și vrea să o privească. Ea fiind orgolioasă i-a zis: „Apă este în fântână destulă/Du
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
seară, în vestitele hoteluri ale megalopolisului, renumit de altfel și prin frumusețea, înalta educație, rafinamentul și distincția fără rival a autohtonelor. Oamenii locului, cu mai mult de o mie de ani înainte, profitând de deschiderea globală a piețelor plecaseră cu cobilițele pe umeri, vânzând pe rupte produse necunoscute lumii la vremea aceea, precum: ciușcă, praz, ouă de curcă, iaurt de bivoliță, opinci și gaz lampant. Abilitățile de negustori și firea lor foarte chibzuită îi aduseseră peste puțin timp (cam cinci sute
RĂCIREA GLOBALĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372330_a_373659]
-
la antologia Printre epigramiștii olteni (Craiova, 2008, p. 6) - citează caracterizarea făcută olteanului-etalon de sociologul Petre Pandrea (1904 - 1968): «[olteanul] are limba „nițel cam lată și păroasă, vitalitatea, simțul de ordine, practicitatea și elanul spre ideal, cu alte cuvinte, poartă cobilița pe un umăr și Pasărea Măiastră pe alt umăr“». De-au cobilițe-săbii, ori coase pe-un drept umăr, sau limbă lată, mângâios-păroasă, de-s boabe de-argint-viu - făr-a le da de număr -, oltenii poartă-n inimi și Gaie Minunoasă, ori Pasăre
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Întoarcere în timp Discreta cârciumară șa Șosea, De bună voie, de inimă rea, Adună planul vesel și vioara La orele târzii sâmbătă seara. Să pleci voios, să cânți de dimineață, Când ies olteni cu cobilița-n piață. Aerian și săltăreț ți-e mersuș Și-n jurul tău se-nvârte Universul. Nu-l dăm uitării nici pe Cincinat - Caustic, totdeauna inspirat, Cu capu-i strălucindu-i...nepletos Și de șampanie mereu setos. De este Cincinat sau
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345086_a_346415]
-
jocuri importante, pentru care se opreau și mașinile de multe ori ca să nu îi deranjeze! A... și mai treceau rând pe rând, sau de multe ori se întâmpla să se prindă toți pe drum, țața Maria cu hârdăul , Neicuțu cu cobilița,tanti Viorica cu cele două găleți de apă smălțuite ( emailate) și cu flori pe deasupra, la puțu de la ,,Vulpea”, unde era și o troiță (o cruce mare de lemn, destul de solidă , acoperită, pe care o luam noi cu asalt și o
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]
-
frumos trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite . Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă. Citește mai mult În zbor angelic...cuvinte ruginite pe rouă dulceStând drept, au, ba, mereu m-am întrebat cât ar schimba lectura pe oameni! Aș zice că cititul ajută mult, dar
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
frumos trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite .Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă.... VI. O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Avanpremieră editorială de Victor Rusu O inspirată schimbare de registru expresiv
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
3 Neuilly-Sur-Seine era alcătuit din vreo douăsprezece case din bârne. Adevărate izbe cu acoperișul din șindrilă argintată de intemperiile iernii, cu ferestre cu chenare de lemn lucrate frumos, cu garduri vii pe care se uscau rufele. Femeile tinere duceau cu cobilița găleți pline din care cădeau câteva picături în praful de pe ulița mare. Bărbații încărcau saci grei de grâu într-o căruță. O cireadă se scurgea cu o încetineală leneșă către grajd. Auzeam sunetul înăbușit al tălăngilor, cântecul răgușit al unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și de istorie literară „oltenească”. Autorul pornește de la premisele unui „specific oltenesc” în literatură, insuficient descris ori explicat. Se pomenește de „apetența pentru poezie” și de cele cinci trăsături prin care Petre Pandrea definea „spiritul oltean”: tipul atletic, lăudăroșenia, complexul cobiliței, tendința migratoare, spiritul de echipă. În cazul unor scriitori precum Cezar Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mihail Sadoveanu, F. vorbește despre „complexul originii”. De la Macedonski la Arghezi este un dicționar de scriitori care „aparțin” Olteniei, atât criteriul apartenenței, cât și „specificul oltenesc
FIRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
și pentru înțelegerea poeziei ca asceză și destin. Printre rugi, demitizări, fragmente delirante, scrisori de dragoste sau impresii „metafizice”, poemele devin ciudate, „buclate”, „telefonate” etc. Ș. sugerează compatibilitatea sacrului cu eroticul pe un ton când grav, când libertin, ca în Cobilița cu furnici și alte proceduri (1999). Filtrând un vag univers sorescian, cu versuri „populare” despre armată ori cu imagini rurale atipice, poetul se metamorfozează frapant. De la religios trece la profan, în secvențe îndrăznețe, nu o dată licențioase cu program. Critica îi
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
pentru Lungul poem haiku de o mie de strofe (2000), un exercițiu stilistic insolit. SCRIERI: Mereu secunda, mereu și Dumnezeu, Târgu Jiu, 1995; Universul din piatră, Iași, 1996; Pașii de sub simț, Iași, 1997; Semantice umbre, pref. Cezar Ivănescu, Iași, 1998; Cobilița cu furnici și alte proceduri, Cluj-Napoca, 1999; Lungul poem haiku de o mie de strofe, postfață Valentin Tașcu, București, 2000; Blestemul bărbăției și alte imagini sociale, București, 2002. Repere bibliografice: Ioan Holban, Ușorul respir al luminii în om, „Bucovina literară
SOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289779_a_291108]
-
cămașe”, un altul pare „un copil de trupă timid”, în vreme ce comeseanul lui stă „încruntat într-o atitudine de neînțeles Edgar Poe dâmbovițean”; cutare actor seamănă „și cu un intendent, și cu un șef peste plasatori, și cu un oltean cu cobilița pe umeri: hai la pere! Periliii! Pergamutiliii! - cu orice, numai cu o vedetă nu”. Lumea scenei revine în Teatru în bețe (1943) - suită de benzi desenate prilejuind lui Pamfil Șeicaru să scrie în cuvântul înainte (intitulat Neagu Rădulescu, istoric literar
RADULESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
pantaloni din bumbac gros, singurul lui trofeu. Scutură încetișor gălețile, zincul scoase un clinchet liniștitor, domestic. Era visul lui să aducă din război două găleți, lucru atât de util, pe care nu obosea să și le închipuie purtate pe o cobiliță de o femeie tânără, viitoarea lui nevastă. În ranița pe care o părăsise când dezertase era deja o găleată. Când se culca în mijlocul soldaților care umblau prin întuneric și al cailor care treceau printre trupurile adormite, își vâra capul în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
noroc, noroc ce s-a materializat În dimineața următoare văzând pe vecinii noștri dela camera Nr.9, cu un fel de butoi cam de 250 de litri plin ras cu materii fecale În care patru arestați cu un fel de cobiliță Îl ridicau pe umeri și-l răsturnau Într-o canalizare În mijlocul curții, aducându-l Înapoi În cameră murdar și mirosind Îngrozitor, dovedind starea insalubră a improvizatei Închisori Văcărești...! În această imposibilă Închisoare, fără instalații sanitare, deci fără posibilitatea celor peste
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe care o zăriseră În vale. Rudarul nu a avut mult de lucru ca să-și repare gospodăria: era În Baltă trestie să faci acoperișuri pentru toată țara. Puț În curte nu avea, așa că apă de băut căra nevastă-sa cu cobilița de la Fântână, iar de udat grădina și de făcut chirpici luau de pe balta lui Lală, care devenise deja canal de irigații. Nu după mult timp, curtea părea că se afla acolo de când hăul. Primăria de atunci nu i-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mică porțiune de pământ drept. Sunt scaune din piatră și un răzor cu legume. Mao se trezește de dimineață și lucrează în grădină. Ardei iute, usturoi, roșii, yame, fasole și dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o adăp cu doi litri de bere Gambrinus. Altminteri mă răstoarnă în șanț, năroada! dii, Sonny, dii fătuța tatii! Sabina își scutura pletele în vânt și râdea puternic, melodios. Părea că-i trecuse supărarea cauzată de trădarea mea. În satul Cobilița, sub munții Bârgăului, mama posibilei mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]