210 matches
-
prin moara cu ciocănele. Pe Didina a ciocănit-o în ieslea vacilor, pe Argentina, în căpița cu fân, mătușa Varvara îl aștepta dimineața în șopronul din spatele casei. Tată, vacile vin sătule de la cireadă, le pasc pe zonă până le fac cobză, de ce le mai pui fân în iesle? Era în clasa a șaptea, ceilalți doi frați erau dați în grija bunicilor, mama grav bolnavă, tata la lucru până seara târziu. Petru avea grijă de casă. În acea zi, nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
așa, ca pentru sine: Mare crai, Trifănele-pui de lele, și vezi că ai trei copii mari și huțulcă încă tânără acasă! Cobzar în toată legea... Eu te știam meșter numai la fluieră... Da' las' pe mine, că-ți rup eu cobza și-ți ascund toporișca... Să nu mai hălăduiești haihui prin lume, ci să-ți vezi de rostul tău, măi pană sură!... Mulțumescu-ți tie, tușă Malvină! Bogdaproste! De undeva, de pe celălat munte, s-a auzit, ca un ecou, îndemul Pârle-o, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tot inventarul anterior devine inutil. În fapt, autorul își echivalează provincia ("sudul", "infernul vesel craiova") cu o periferie prăfoasă, o margine pestriță și derizorie. Ajuns aici, Cristos însuși ar fi înghesuit la casa de cultură și pus să cânte la cobză. "Ești Cristos? e craiova", rezumă poetul situația, retrăgând încă o dată craiovei dreptul la majusculă. O altă apariție în orașul detestat, de data aceasta reală, este a româno-americanului Andrei Codrescu. Poemul care o surprinde e suculent, cu întreaga gesticulație provincială însoțitoare
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
acest sfârșit de săptămână se închide circulația autoturismelor pe Kiseleff, iar Șoseaua se va deschide pietonilor pentru sport și mișcare în aer liber. Pentru publicul care va alege să urmărească concertul la Șosea, membrii formației Trei Parale, respectiv Florin Iordan - cobză, fluiere, tambură -, Daniel-Mircea Pop - voce, fluiere, percuție -, Beatrice Iordan - cobză - și George Ștefan Kudor-Ghițescu - contrabas, percuție -vor oferi o seară de neuitat. Trei Parale grupează tineri orășeni atrași de muzicile vechi specifice spațiului carpatic, alăturând muzicilor tradiționale românești și pe
Concert Trei Parale, la Șosea by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77042_a_78367]
-
iar Șoseaua se va deschide pietonilor pentru sport și mișcare în aer liber. Pentru publicul care va alege să urmărească concertul la Șosea, membrii formației Trei Parale, respectiv Florin Iordan - cobză, fluiere, tambură -, Daniel-Mircea Pop - voce, fluiere, percuție -, Beatrice Iordan - cobză - și George Ștefan Kudor-Ghițescu - contrabas, percuție -vor oferi o seară de neuitat. Trei Parale grupează tineri orășeni atrași de muzicile vechi specifice spațiului carpatic, alăturând muzicilor tradiționale românești și pe cele ale altor popoare ce trăiesc aici (evrei, țigani etc.
Concert Trei Parale, la Șosea by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/77042_a_78367]
-
și cu părul ud, nu am putut Vorbi, și ochii mi-au dat greș, nu eram nici Viu, nici mort, și nu știam nimic, Privind în inima luminii, tăcerea. Od' und leer das Meer. Madam Sosostris, vestita clarvăzătoare Era răcită cobză, dar I s-a dus vestea că-i cea mai înțeleaptă femeie din Europa Cu un pachet îndrăcit de cărți. Aceasta, zise ea E cartea ta, Matrozul fenician înecat, (Acelea's perlele ce i-au fost ochi. Privește!) Aceasta-i
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
ani, turciții din Fanar, care s-au speriat foarte de "comorile folclorului nostru", servite la bairamurile din Beilicul Iașilor ori Bucureștilor. Pe aici se cîntau doine și balade, de către niște țărani de prin mahalale, numiți lăutari, cu cimpoaie, fluiere, viori, cobze și țambal; unele, cele de jale și de dragoste, mai treacă-meargă, dar fioroasele balade de haiducie și de ocnă nu le spuneau nimic de bine fanarioților puși pe fumărit și cu satîrul firmanului deasupra capului. Atunci, au bătut din palme
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
are în fața ochilor un model de la a cărui concretețe nu abdică niciodată, singura abatere pe care și-o îngăduie fiind repetiția unor laitmotive pe care le strecoară în pînze: motivul crinului, al porumbelului, al florii de măr, al acoperișului, al cobzei etc. Ca orice natură credincioasă, Paștina are aderență la fundament, adică aplecare spre latura ominoasă a existenței, convingerea că pretutindeni există un temei spiritual împrumutîndu-i optica unui cercetător care vede efigia duhului peste tot: în crucile unui cimitir, în silueta
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
iarta-ma”). oare să le fac pierdute? (în gând: “zi nu,nu, nu”). Ea: “nu, mă, ca săracu’ atâta mai are de la ea... cine stie la ce-or folosi...” Anna: “O zi nașpa la serviciu, eu și obosită și răcita cobza. Sună telefonul, un preot, mare goanga pe la Mitropolie, vroia ceva de la secretara. Am vorbit cu el că o adevarată creștină, cu glas duios de copilaș inocent. M-am scuzat ptr vocea înfundata, etc și l-am rugat să aștepte puțin
Gafa se întoarce, acum într-o nouă prezentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18926_a_20251]
-
arată infricoșătoarea judecată. Pe cele două părți ale focului Gheenei sunt pictate scene cu învierea morților în cântecele de bucurie ale arhanghelilor care dau glas din buciume, nu din trâmbițe. Introducerea de elemente locale - buciume, costume populare, căruța Sfântului Ilie, cobza la care cântă regele David, ștergarele moldovenești pe care le țin în mâini patriarhii - reprezintă dovada că meșterul care a pictat frescele era moldovean și interpreta prin propriile simțăminte evenimentele și tradițiile creștine din arta bizantină. Astfel de compoziții au
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
cu prințese fine Și cavaleri împlătoșați, Iar cântul său, parcă devine Ecoul anilor îndepărtați. Cu pletele lui lungi și sure Căzute pe cămașa alb-albastră, Privirile poate să-ți fure, Ca o statuie la fereastră. Doar mâinile se mișcă blând Pe cobza strânsă prea solemn, Iar sunetele, picurând, Te însoțesc, ca un îndemn. E-o muzică fără cuvinte, Cântată pentru câteva parale, Ce-aduce tuturor în minte Serbările medievale. Referință Bibliografică: MENESTRELUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1439
MENESTRELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384594_a_385923]
-
culturală, dedicat poetului național va include recitaluri bilingve, în limbile română și turcă, susținute de copii, o prezentare multimedia cu date biografice și opera lui Mihai Eminescu, precum și un concert de muzică autentică românească în interpretarea vocală și instrumentală, la cobză, a rapsodului popular Ion Crețeanu. Totodată, pentru a marca ziua poetului național, Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul va transmite, în data de 15 iunie, un poem tradus din limba română în limba turcă tuturor contactelor din baza de
Mihai Eminescu, comemorat de Institutele Culturale [Corola-blog/BlogPost/93469_a_94761]
-
fost nevoit să locuiască și să trăiască în sărăcie în 1905. Spre deosebire de celelalte portrete ale bătrânului realizate fie în tehnica ulei, fie în acuarelă, „Cobzarul” din colecția Pinacotecii este un portret compozițional prin care personajul este prezentat ținând în mâini cobza, cea care l-a individualizat și l-a făcut remarcat. Pictorul și-a propus să surprindă starea sufletească lăuntrică, resemnată și decăzută din cauza vieții nedrepte și a sărăciei. Atât personajul, cât și fondul sunt făcute în tușe nervoase, vizibile, la
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
pensula prin linii expresive cu accente și îngroșări în redarea trăsăturilor feței, umbrelor, faldurilor vestimentației. Luchian, impresionat de caracterul personajului, spunea că „Moș Nicolae Cobzarul e mai bun ca noi toți. Când se încălzește și cântă, crezi că ia foc cobza în mâinile lui.” Datorită expresivității sale, acest personaj folosit de Luchian ca simbol al nedreptăților sociale din acea vreme, invocând memoria umanității prin mesajul etic, este prezent și în cele două compoziții ample „La împărțitul porumbului” și „Cheful” pictate în
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
totul normală, evlavioasă, cu frică față de Dumnezeu și respect față de turci, crescută în spiritul solidei educații feudale de-atunci, știind oleacă de latină, oleacă de greacă, puțină franceză, având o dădacă poloneză de frontieră care rupea turca, cântând binișor la cobză, gătind onorabil, ba chiar posedând în micul pavilion de lângă conac o lunetă nemțească prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o vreme prin ducerea cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
este luat de luncași de la răzeșii din Fruntești și de la clăcașii din Slobozia - Filipeni. Vălăretul pornea a doua zi de Paști și mergea pe la toate casele unde erau fete de măritat și flăcăi de însurat. Muzica era asigurată de o cobză, țambal și vioară - instrumentiștii erau țigani. Se aplicau penalizări celor care nu primeau cu „vălăretul”, în sensul că nu erau primiți la hora satului în duminica de după Paști, organizată pe imașul satului de către inițiatorii vălărețului. Un bun prilej de întâlnire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să bea din oale Și mi-i vindeca de boale. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur pe Ikdar Enghe Te căzniră pezevenghe! Cobză strânsă, cot la cot Și căluș de păr la bot... - Prea erai și tu de tot Că nu te mai stâmpărai Și umblai și la serai Și la toate te băgai... Cu trei alte mai bătrâne Duceai vorbe la cadâne
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
întâi au spus: „Domnule, e cu chitara, e folk!”. Așteptau să mă vadă ca pe Onofrei la Brașov, cu trei fete lângă mine și cu încă două chitare. N-am ieșit. Am coborât către folclor adevărat. M-am apucat de cobză. Au spus „Băi, uite, băiatul e lăutar!”, pe urmă, iată-mă brusc cu o orchestră simfonică, total debusolant, n-a mai știut nimeni ce este cu mine. Iată-mă cu taraf tradițional, iată-mă pe urmă cu muzica ușoară interbelică
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Să-i dăm iubirii pajiștea de flori, Pe care au trecut toți mirii, Să-i dăm ofranda vieții Primăveri, Să învățăm să îngropam toți spinii. Alaiul care vine după noi, În ritm de cobza și de alăuta Să-l facem să fie de soi... Că mirele, azi soața își săruta! Să-i dăm Cezarului, ce e al lui Și fericirii, zorii dimineții, Cei doi Feciori, plecați hai- hui La braț cu anii tinereții! Să
MIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363052_a_364381]
-
artistul plastic Aurelian Bădulescu. Soclul statuii este un trunchi de stejar secular tăiat în secțiune oblică, în așa fel încât ochii «voievodului» să privească la privitor; Dezvelirea statuii va fi precedată de «Cântecul lui Mihai Viteazu», interpretat la voce și cobză de rapsodul Ion Crețeanu, din Voineasa. Textul cântecului, pierdut de Oltenia, a fost recuperat, în 1751, de Sfântul Paisie de la Neamț, care l-a «redactat», chiar pe paginile psaltirii din care citea, cu următoarea precizare: «Scrisu-s-au acest viers bătrân de
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
se pregătea să apună după Dealu Filaretului, «LA-NCURCĂ LUME», cum o botezase un chefliu, cârciumiora cochetă și cu vad bun, proprietatea lui Dodoloanță, moștenită de la Cuculeț de la Olteț, se auzeau sunete nostalgice de vioară cu un acompaniament discret de cobză, ce ținea hangul unei voci de fată-ndrăgostită care chema tot călătorul să petreacă «LA DEȘLIU» - unde vinul și rachiu' curg ca Oltu și Siriu”. Ceea ce este uimitor la acest autor, care trebuie privit cu toată seriozitatea, recitind această Operetă
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
Spiru Haret, Dimitrie Țichindeal și Râpa Robilor de la Aiud, Pentru Harap Alb, Divertis, Ivan Turbincă și martiriul Sfinților Brâncoveni, pentru brânza și lâna oilor sibiene și bucovinene, pentru noblețea zimbrilor de la Hațeg și Cazinoul din Constanța, pentru trilurile privighetorii și cobza lui Tudor Gheorghe, pentru căldărari, covaci, lingurari, aurari, gabori, șatră și căruța cu coviltir și pentru Școala Ardeleană și Școala de la Păltiniș, pentru Curtea de Argeș, Tismana și Râmeți, pentru cântecele de stea și Hora Unirii, pentru susurul cristalin al izvoarelor carpatine
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
Dimineața e o doamnă Care vine cu pași mici, Se apleacă ici și colo Ca să stingă licurici. Dezinvoltă, parfumată, Îmbrăcată elegant, Culege din iarba crudă Lacrimile - diamant. Mângâie din ochi câmpia Și se-așază între flori Și împarte păsărilor Naiuri, cobze și viori. Dimineața e o doamnă Cu trupul în zări născut Și, când pleacă-n voal de ceață, Lasă-n urmă un sărut! Referință Bibliografică: DIMINEAȚA E O DOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V
DIMINEAŢA E O DOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367544_a_368873]