68 matches
-
și că astfel se va încheia odată povestea cu orologiul. Au fost controlate focurile ce ardeau în plite - pe asemenea uscăciune, un pârjol mai trebuia! -, iar părinții și-au adus odraslele mai mici aproape. Bolnavii și bătrânii s-au gândit, cocârjați prin paturi, că poate pentru vreunul din ei venise vremea... Ce va fi? Și a fost ploaia! Din norii vineți - asemănători celor ce mai trecuseră pe cerul târgului în ultima vreme - curgeau acum șuvoaie! Torente! Sevă pentru știuleții de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
m-am mirat de nevoia mea de a seduce și de a poseda orice femelă din specie care îmi iese în cale. Când văd o femeie, simt că dinții îmi devin mai subțiri, mai lungi, mai ascuțiți. Spatele mi se cocârjează și din frunte îmi înmuguresc două antene, care se întind apoi, tremură în aer, semnalizează nevoia de a fi băgat în seamă. Vreau să mă târăsc sub tălpile femeilor pe care le întâlnesc, ca să le admir privind de jos ținuta
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
prejudecata că despre autorii mari s-a spus totul. Da și nu. L-am ascultat de curând pe Horia-Roman Patapievici ținând o conferință despre Eminescu și viziunea paradisiacă și mi-am dat seama, încă o dată, că orice autor, inclusiv unul cocârjat de greutatea exegezelor, poate fi abordat cu succes - cu condiția să fii capabil să-i adresezi întrebări inteligente. În cazul lui Caragiale, lucrurile sunt cu atât mai simple, cu cât autorul Momentelor a fost demult catalogat drept „contemporanul nostru.” El
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
girafă: e așa de înalt încât atunci când intră în carceră trebuie să se îndoaie din mijloc de parcă mi-ar face temenele - invers de cum ar trebui, dată fiind situația. Așa că mă văd silit să mă ploconesc și mai și, să mă cocârjez până dau cu nasul de băltoacele și mâzga de pe jos, până când răsuflarea mea îi tulbură pe cei cu care îmi împart universul: crabii și melcii și stridiile. „Mulțumesc mulțumesc mulțumesc”, le spun și lor, tuturor celor care trăiesc ca și
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
ființei, trecutul și viitorul său: „Fără alcool, fără sex. Sună fals: «își scutură mătreața/ îngerii din cer», îmi/ spune mortul, ce mă ține de mînă, cît să traversez strada/ principală, mai/ bine mi-ar înfige un pumnal în spate,/ spate cocîrjat de volumul istoriei atmosferei ce o respir... E/ prea serios. Încotro? Că mă distruge destinul./ Poate încep să mă dizolv fizic. «Ninge din mine»... Ninge,/ iată fulgii Binelui, Frumosului și/ Adevărului - pentru cine ninge? Trec pe/ lîngă mine grupuri de
Etnobotanicele lui LIS by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3141_a_4466]
-
Cel puțin tata nu ajunsese s-o ia razna ca tatăl lui Sofi, prietena mea cea mai bună, care era bulgăroaică sau slovacă. Mergeam la Sofi să ne jucăm și tatăl ei se lua și pleca hai-hui pe străzi, pleca cocârjat de apăsările norocului. Sofi avea o soră pup de crin, frumoasă ca o păpușă, avea șaisprezece ani și-n dragostea ei disperată pentru numeroasa-i familie, în căutarea onorei într-o lume ajunsă la fundul hăului, apucă să se închine
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
trebuie să cadă într-un anumit unghi, altminteri umbra mîinii și a stiloului pe hîrtie ar acoperi cîmpul vizual în care urmează să-mi aștern literele; scaunul trebuie să aibă o înălțime adaptată la cea a mesei, ca să nu mă cocîrjez prea rău sau ca să nu mă doară coastele tot lovindu-mă de muchia ei; apoi, ambianța, vai, e cel mai mare blestem: nici un chip în preajmă, zgomot cît mai puțin, cafea cît mai multă, băută din ceașca mea și numai
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
se retrăgeau blazații sau lehămetiții de-așa ofertă. Cioburile erau de vânzare?! Nu țin de foame! Și nici de sete! constataseră în hohot de râs importanții! Și, dezgustați, se rupseseră de ceată, uimiți cum la rând, cuminți de ani mulți, cocârjați de boli ori de lipsuri, așteaptau la rând cei vârstnici. -Dar ce folos găsesc ei într-asta? se-ntrebă Sandu, întrucâtva înmuiat de insistența celor hotărâți la așa negoț. -Mai mare uimirea! îndrăzni un răspuns încetinel Gabi. Din rând se
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
așa, Cotoroanță spurcată, că te biciuiesc! Ia poziția de drepți, că suntem în război! Eu am nevoie de soldați pricepuți și nu de împiedicate ca tine. Baba se străduia să ia poziția de drepți spre hazul celorlalți, dar, cum era cocârjată, nu reuși. Cu ochii bulbucați și vocea pițigăiată se agita întruna: - Îi mănânc, Măria Ta ! Îi jupoi dacă mișcă vreunul! - Fii rea, afurisito! Așa să fii, că altfel te jupoi eu pe tine! Apoi Iarna îi mai zise: - Scoate de la
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
urmărea mai cu seamă să Îl distragă de la acțiunea sa. Oricum, politețea lui Îi plăcu, după modul cum fusese tratat mai Înainte. Doi ochi cum nu se poate mai negri Îi străluceau cu vioiciune pe chipul zbârcit, cu toate că vârsta Îi cocârjase trupul. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Durante? — Am nevoie de Înțelepciunea dumitale Într-o privință aparte. — Toată știința mea, deși modestă, se află la dispoziția dumitale. — Eu nu Îți subestimez Învățătura. Ești cel mai Învățat În științele naturii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îmi trece cineva cu furtunul prin creier. Pantofii lui sînt ca două pîini negre, uscate. Își Întretaie drumul cu alții care vin din sens opus Încărcați cu plase pline de morcovi și gogoșari, cu funii de usturoi spînzurate pe umeri, cocîrjați sub sacii cu varză. El e insul fără sacoșă. El e cel care se uită la lucruri fără să le rîvnească, fără să le atingă. E cel În care lumea intră nechemată, de bunăvoie. El nu e un estet. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
permite lui Cecco și Amarei să se salveze. Alerga pe strada ce ducea spre biserică, urmând zgomotul glasurilor, care devenea din ce În ce mai intens. Într-un loc unde strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a doua tentativă eșuată, pufni disperat: - Lasă-mă să trec, babo! Să piei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă mai dă de gol, în rest ... Brânzoaice caldeee!... Brânzoaice caldeee!... Haideți la brânzoaice, lovi-v-ar foamea! Un tânăr tuciuriu, cu hălățel alb și bonetă așișderea, împinsă pe ceafă, pusese jos, icnind, un coș imens, pe care îl purta cocârjat cu ambele mâini, înaintea noastră. Cât ceri pe brânzoaică? se răsucise, dându-și aere de comerciant versat, în direcția tânărului Cucaras. Cinci mangoți pentru dumneata, tataie, sosise prompt răspunsul. Brânzoaice caldeee!... Nu vrei și dumneata? mă îmbiase căpitanul de navă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
a fărâmițat și a transformat zarea într-un peisaj pestriț, ca o fustă țigănească, din fâșii înguste, divers colorate. Parcele pe care se practică primitiva agricultură cu plugul tras de cai sau măgăruși și prășitul cu multiseculara sapă care a cocârjat dea-lungul anilor pe bieții țărani. De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
moftul n-are moftă o dată, de două, de 9 a-nceput să plouă lentile lente ori latente uite-le cum fac talente pe sub geamul lui Terente! Asta este: picătura cade, nu se dă de-a dura peste zece babe slabe cocârjate-ntre silabe, peste zece babe știrbe care culeg știr, bre le văd și mă mir cu ochiul ceachir sictir bre, sictir... Referință Bibliografică: Pastișă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 329, Anul I, 25 noiembrie 2011. Drepturi de
PASTIŞĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355183_a_356512]
-
și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
culinară, coafatul, bijuteriile, mașinile de lux, fardurile și lenjeria intimă. Amintindu-și că mai avem o coordonată esențială: sufletul, o parte infimă de angoasați și visători la lubrificități deviate comportamental, s-au erijat în anatemici blasfemiatori și omenirea s-a cocîrjat plătindu-le mici danii și construindu-le domuri impresionante. Poate că au avut și ele, aceste construcții magnifice, rolul de a împinge spiritul spre sferele elevate, dar cu ce preț! La purificare se putea ajunge altfel, prin lipsa de teamă
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
-i pierdut jarul incandescent, îi spunea cîte o poveste cu pirați Carinei sau îi desfăta curiozitatea de copil cu Priam și cu Agamemnon, cel care a răvășit Asia Mică, apoi se scula, îmi mulțumea pentru că l-am suportat și pleca cocîrjat de spinare spre casă, trecea podul bocănind cu bocancii în blanele lui de parcă îl ura și cîteva zile nu îl mai vedea nimeni, repara acoperișul, construia adăposturi pentru puii de găină, visa să crească lebede, cine mai știe ce era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
elitei. În acea zi nu se mai putu concentra. O fugări pe Sarika între compartimentele Lojei, o puse să clasifice și să arhiveze blocuri informatice tocmai pentru că știa că femeia nu făcea față prea bine acestor sarcini. Privindu-i spatele cocârjat sub greutatea panourilor de comandă și picăturile de sudoare strălucindu-i la tâmple, nu simți însă nici o satisfacție. - Tekla-zon, ce se întâmplă aici? Cercetătoarea se întoarse ușor spre panoul glisant prin care intra Glaban-zon, unul dintre cei mai tineri cercetători
PROGENITURA (SF) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340495_a_341824]
-
și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
urmărește în concavitatea ei emisferică mersul răsturnat al soarelui pe cer. Un fel de paralelă diurnă. Mai are timp îndeajuns să-și vadă clienții înainte de a pleca la Ara Pacis. Întoarce capul către Seianus: — Despre ce bănuieli vorbești? Îl vede cocârjându-se, micșorându-se la propriu. Teamă, sau sfiiciune? — Nero, spune încet Seianus, umblă vorbe prin lume, vorbe de pizmă care mă amenință... Și ce treabă ai tu cu ele, dacă sunt nefondate? Pornește înspre atrium, cu pași mari. Aelius Seianus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de luminoasă și nefiresc de pustie m-a încercat ispititor! A zăvorât ușa de trei ori... la fiecare mișcare zgomotul încuietorii creștea și ea se întrista. A pus lanțul la ușă, zornăia zgomotos, parcă și-l atârnase de gât! Era cocârjată din cauza mea, o apăsau pasiunile mele, nehotărârile mele, remușcările mele. Dar s-a îndreptat mândră și apropiindu-se devenea tot mai înaltă, deși era mai scundă decât mine, până m-a acoperit cu-n văl de romantism grațios! Ne-am
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea fagilor, o bătrînă cu picior de lemn se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul oribil ținu douăsprezece secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet. Se cocârjă pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]