398 matches
-
valuri sclipitoare.Cu tufișuri, răzoare și copaci în care luna aprinsese mii de globulețe multicolore. Mai vedea miriade de clopoței de argint agățați în copacii și tufișurile din jur care scoteau sunete cristaline când trecea el. Într-un pâlc de coceni netăiați și strujeni de floarea soarelui, îmbrăcați în hlamide străvezii de mătase argintie, el văzu cârduri de prigorii albastre care cântau triluri misterioase ce păreau că picură din cer. Aceste triluri îi făcură sufletul ușor care începu să plutească și
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
de lângă ele erau două castele princiare cu turnulețe ascuțite, așa cum le-a văzut el într-o carte cu povești, de la domnul învățător. Ce să vă mai spun ce-și închipuia el că sunt tufișurile alea de pe răzoare... Sau pâlcul de coceni netăiați...Dar pietroaiele alea cu țugui de zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
valuri sclipitoare.Cu tufișuri, răzoare și copaci în care luna aprinsese mii de globulețe multicolore. Mai vedea miriade de clopoței de argint agățați în copacii și tufișurile din jur care scoteau sunete cristaline când trecea el. Într-un pâlc de coceni netăiați și strujeni de floarea soarelui, îmbrăcați în hlamide străvezii de mătase argintie, el văzu cârduri de prigorii albastre care cântau triluri misterioase ce păreau că picură din cer. Aceste triluri îi făcură sufletul ușor care începu să plutească și
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face ziuă... Au aruncat coceni, paie, resturi de lemne, iar deasupra au umplut cu bălegarul adunat, pe care trebuia ca la primăvară să-l ducă pe locul din Țarină, unde era un pământ argilos, iar pe alocuri nisipos, că orice ai fi pus pe el
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
o frumusețe de păpușă. Îi făcuse rochiță roșie de stambă cu floricele. Îi pusese în cap mătase de porumb, ochii erau din două mărgele albastre. Altă prietenă de a ei, Lenuța lui țața Floarea, avea un băiețel făcut tot din coceni de porumb, cu cămașe cusută de ea și pantaloni albi cusuți cu mărgele. Așa că s-au gândit să facă nuntă între păpuși. A fost pe drum alai mare, format din copiii de pe uliță și din ceva căței și pisici. Luna
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 by http://confluente.ro/_drumul_spre_suflet_saufe_al_florin_tene_1392788823.html [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
de toată minunăția s-o ivit dintre lăstarii deși, o cercetat mândru în jur, o pufnit mânios, apoi și-o întins botul repetând chemarea: beh beh, beh!... Da, continuase baș-Vizdeicu, privind cu regret răchia pe terminate din sticla astupată cu cocean de porumb, da!... Mult am mai cutreierat eu singurătățile înălțimilor de sub Padeș până atunci și mult am mai cutreierat de atunci încoace. Că aici mi-am petrecut zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Panda.html [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
afară din casă și să stingă patul care se aprinsese și el. Afară în schimb se declanșase iadul. Animalul, în flăcări, îngrozit și înnebunit de durere, sare gardul acasă, în grădină. Acolo, Nea Gilică avea câteva pătiage de fân, de coceni, nu mai știu exact, dar de care cățeaua cum se freca cum acestea erau în flăcări. În câteva secunde furajele lui Nea Gilică ardeau cu vâlvătaie. A sărit tot satul să limiteze paguba, dar mai ales să-și protejeze casele
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1426412183.html [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]
-
cântate atât pe scena căminului cultural din localitate, cât și pe alte scene, unde se organizau concursuri artistice interșcolare. O altă sursă de învățarea cântecelor a fost pentru copilă, radioul. Prindea linia melodică și apoi luând un știulete sau un cocean de porumb în mână drept microfon, începea să lălăiască prin curte sau prin casă, așa cum auzise ea la radio, până reușea să dea și de versurile melodiei. Începutul carierei de solistă de muzică populară fusese trasat, urma doar ca fata
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478172222.html [Corola-blog/BlogPost/343118_a_344447]
-
neagră, tot poporul caută mâncare. Au ros coji de copac pe vremea când noi descopeream încântați cerealele Nestle, au terminat toate broaștele din regiunea Chongjin, nici picior de cățel nu mai era pe acolo, prindeau insecte, vrăbii, fierbeau buruieni, râșneau coceni de porumb iar noi mâncăm iaurt cu fructe, sărmăluțe. Orezul fiert în apă și atât, ar fi salvat atâția oameni de la moarte! De ce n-am știut, de ce nu am găsit una dintre organizațiile de profil care acordă ajutoare umanitare?!! Binecuvântate
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1479472480.html [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
satul Urisiu de Jos, pe Valea Beicii, paralelă cu Valea Gurghiului, cântă de când era la grădiniță, e îndrăgostită de folclor de mică, teroriza familia cântând prin casă, vroia să fie aplaudată asemenea unei vedete. Stătea pe scări, cânta pe un cocean de la cucuruz, care ținea loc de microfon și cerea familiei să o aplaude. Era sufletul serbărilor școlare, cânta, recita și dansa. Era prezentă la toate activitățile culturale. A participat la Cântarea României la Târgu-Mureș și la Sibiu. Este mândră că
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1395336200.html [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
din 16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Doamne, de-mi dădeai și minte... Nu munceam, în frig, afară! Eram, astăzi, președinte, Și ce trai, era în țară! Eram domn la Cotroceni, Nu făceam masaj la babă; S-a cocoșat, strângând coceni, Când căram gunoi în roabă... Aveam palmele curate Și amante... chiar vreo nouă! Pe agendă programate (Doar în pauza de masă) Și la zece, și la două. De frumos nu sperii satul, Iar de rău, nu-mi șade bine; Când
DOAMNE, DE-MI DĂDEAI ŞI MINTE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Doamne_de_mi_dadeai_si_minte.html [Corola-blog/BlogPost/342562_a_343891]
-
raze adormite, Mângâie câmpul c-un cântecel tors Din ale stelelor cosițe împletite.. Sus pe-ale dealurilor platouri Câteva cornute pășesc agale Rumegând stingher sub surii nouri, Se opresc tăcute și privesc în vale. Trase de boi slabi, care cu coceni Trec prin peisajul jalnic, coșcovit Fapte care toamna se succed în vremi Ca un stol de grauri pe-un drum pustiit. Vântul dirijează simfonia nopții Printre ramuri goale sărace de straie Un câine latră uitat în fața porții Iar luna se
PEISAJ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1473706117.html [Corola-blog/BlogPost/381412_a_382741]
-
fost opt. Eram săraci iar peste țară avea să vină cincizeci de ani de comunism. Pe mine nu mă interesa, eu deși nu aveam nici ce mânca, eram tare fericită. Număram furnicile, culegeam flori, jucam pietricele, îmi făceam păpuși din coceni de porumb cu rochițe din cârpe rămase de la mama de la războiul de țesut, priveam stelele, prindeam peștișori din râul Beica, culegeam ciuperci. Nu aveam timp să mă plictisesc. Viața mi se părea minunată. Mă încântau stelele și Luna. De unde veneau
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Nasterea_povestire_de_titina_nica_tene.html [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
inclus comentariile culese de la diverșii mei cititori și colaboratori despre mine, creațiile mele, volumele mele tipărite. Am reușit cu sprijinul Primăriei Moldova Nouă și altor sponsori ca; Doru Costică ANDRONIC, Eugen BĂLEANU patronul SC Băleanu Servcom, dr. Ioan GUGA, Marian COCEAN și a editurii BRUMAR Timișoara, să-mi tipăresc volumul MEMORII ACCESIBILE 2011. Am coordonat tiparirea celui de al șaselea volum antologic AMINITIRILE VIEȚII 2011 apărut deasemeni la Editura BRUMAR Timișoara. În acest volum au fost incluși 19 autori dintre care
2011 ANUL ŞAPTEZECIŞIUNU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 by http://confluente.ro/2011_anul_saptezecisiunu.html [Corola-blog/BlogPost/351183_a_352512]
-
mei ...fâșie ..care a făcut ..multe victime! Portul, jocul, graiul situat între dialectul ardelean și cel crișean l-a însoțit pa țăranul măcean la șezători, care la Macea se numeau-" A mere cu lucru" -Cu cosele, croșetat, nățuit ,cu desfăcut coceni, cu ales pasula, grâu, degustat de vin .. ori must. Rapsodul local, Ioan Ardelean Alexandru, mere ..acum "CU SCRISU" și a dat satului o CARTE despre ANAMBLUL EDERA , Înființat de EUGENIA DEAC și instruit de Ioan Dârau. Cartea este un OMAGIU
LANSARE DE CARTE DUMINICĂ LA MACEA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1440819575.html [Corola-blog/BlogPost/372245_a_373574]
-
în construcții și nu putea lipsi de pe șantier, de aceea și-a luat soția într-o după amiază de joi treisprezece octombrie, o mie nouă sute șaizeci, pornind cu ea spre lanul de porumb. Acum, având carul încărcat cu snopii de coceni[ 17 - Tulpini de porumb.], se întorceau spre casă. Încercau să grăbească mersul animalelor, care nu prea se sinchiseau de dorința stăpânilor și de îndemnurile acestora, asociate cu sficiuirea plesniturii de la biciul împletit din pile argăsită. Își vedeau de mersul lor
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478091796.html [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
uitat la el cu neîncredere și ridicându-se de pe prispă, i-a făcut semn cu capul că înțelegerea s-a făcut. S-a îndreptat apoi spre bucătărie, a zgândărit jarul cu vătraiul vechi de când lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_iv_mihaela_arbid_stoica_1335187528.html [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
viața lui suișuri și coborâșuri. Dar în același timp se vedea în el o dezvoltare a unui autentic caracter creștin. Exact așa cum demult în România îmi spunea un prieten. Dacă privești un lan de porumb, ai să vezi câte un cocean care s-a dezvoltat în toate privințele mai mult ca ceilalți coceni.” Așa mi se părea acel om mai dezvoltat decât alți oameni din punct de vedere spiritual. Parcă pe lîngă el ne simțeam ca niște pitici în compania unui
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Contrastul_dintre_doua_vieti_eugen_oniscu_1335797796.html [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
el o dezvoltare a unui autentic caracter creștin. Exact așa cum demult în România îmi spunea un prieten. Dacă privești un lan de porumb, ai să vezi câte un cocean care s-a dezvoltat în toate privințele mai mult ca ceilalți coceni.” Așa mi se părea acel om mai dezvoltat decât alți oameni din punct de vedere spiritual. Parcă pe lîngă el ne simțeam ca niște pitici în compania unui uriaș. Analizând viețile acestor doi oameni mi-am dat seama că erau
CONTRASTUL DINTRE DOUA VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Contrastul_dintre_doua_vieti_eugen_oniscu_1335797796.html [Corola-blog/BlogPost/359224_a_360553]
-
ar cumpăra țuica și vinul, în pragul Paștelui? Mamaia avea răspuns la toate. Nu-i plăcea lui tataie, dar știa că avea dreptate, așa că își lua furca sau lopata și își găsea de lucru prin grajd sau pe la glugile de coceni. Mă țineam după el mai ceva decât umbra lui, spre disperarea mamaiei. -Să nu mergi decât prin noroi! mi-a strigat ea într-o zi. La prânz eram murdară de nu se mai vedea nici culoarea ghetelor și nici a
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
tac-tu, dar-ar praful în năravul tău! Și tu, măi Gogule, bătrân și nebun; ai ținut-o după tine și nu ai văzut-o mă?! A căzut la porci! Tataie se uita mirat la mine. Scuturase glugile și cărase cocenii în grajd, nu avusese timp să vadă ce „meșteream prin grădină”, cum îi plăcea să spună. -Nu mi-ai spus, bre, matale să nu merg decât prin noroi?! i-am strigat și eu supărată. Mamaie m-a prins de gulerul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
își făceau de lucru; fie prin ogradă, fie că stăteau de vorbă pe marginea șanțurilor. Din când în când se uitau spre cer ca și când de acolo le venea răspunsul când se termina frigul. Unii se plângeau că nu mai au coceni pentru vite, alții nu mai aveau mălai și vorbeau când să meargă la moară sau își făceau planuri pentru munca din câmp, dar toți se șușoteau, pe înserate, la fântână în problema „pământului”. Vorbeau câte doi sau trei, spunându-și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
m-am lipit de perete. -Parcă ar vrea să-ți spună ceva, cred că plânge, nu-i așa? Mamaia nu mi-a răspuns. Vorbea ca și cum vaca ar fi înțeles sfaturile ei. Într-un târziu s-a sculat și a aranjat cocenii și fânul. -În noaptea asta trebuie să dorm cu tac-tu-mare aici, să o ajutăm, săraca! Tu o să dormi singură în casă, noi venim și ne întoarcem la grajd, să nu-ți fie frică! mi-a spus mamaie. Am dat din
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
vom descurca. -Trei guri, tataie! am sărit și eu veselă la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă! mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
arunc porția mea de pâine, dar sensibil cum era, imediat m-a lăsat în „plata Domnului” și am putut să deschid ușa grajdului. Mamaia și-a pus degetul la gură, să nu fac zgomot, iar tataie, într-o rână peste cocenii răsturnați de cu seara de mamaie, privea scena pierdut, plângea calm, de un calm pe care nu-l văzusem niciodată în el. M-am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]