335 matches
-
condiție era să reușesc. Și am reușit. Vom mai vedea!... Remarc totuși că vorbești cu multă siguranță. Câte clase ai? Am patru clase primare și patru de liceu - curs inferior. Mda! De ce ai vrut să-l sugrumi pe tovarășul Daurel Cocioabă? Pentru că mi-a vborbit necuviincios. Puteai să-i atragi atenția, nu să-l... Întâi nu l-am sugrumat și apoi mi-a vorbit urât în curtea mea. Mai vedem noi. De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-i atragi atenția, nu să-l... Întâi nu l-am sugrumat și apoi mi-a vorbit urât în curtea mea. Mai vedem noi. De ce nu vrei să intri în întovărășire? Pentru că nu mă pot întovărăși cu lepădături ca Daurel Cocioabă și, alții ca el. Aiștia nu au nici cenușă în vatră. Ce au ei de pus în tovărășie cu mine? O liotă de puradei, femei leneșe și în rest doar beție și cerșeală... Eu dacă aș fi în locul tău - cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a cerut să plece voluntar pe front și a luptat împotriva glorioasei Armate Roșii? Cine a evadat de pe teritoriul marii Uniuni Sovietice? Cine-i chiabur și face parte din tagma exploatatorilor? Cine a vrut să-l sugrume pe tovarășul Daurel Cocioabă - om devotat cauzei noastre? Eu? Sau tu?! Și pe deasupra ai și un fecior care termină liceul și sigur vrea să intre la facultate... Costăchel și-a fixat privirea asupra căpitanului și-l asculta cu încordare.Chipul sculptat în piatră trăda
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
temeau de nimeni. Când îl întreba cineva pe moș Anton dacă nu se temeau, el răspundea zâmbind: - Da de ce să ne temem? Nu avem nimic bun care să-i trebuiască cuiva. Cine are nevoie de doi bătrâni și de-o cocioabă goală? Nimeni. Las’ să intre cine vrea și să ia din pomi fructe, că altceva nu avem nimic ce da nimănui. Numai să nu rupă crengile și să zică „bogdaproste”. Erau, desigur, și de cei care îi ziceau batjocoritor: „Moș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
O casă, o casă a mea, a noastră... - Avem noi acum banii trebuitori? - Vom avea. Am găsit ceva convenabil și sper să mă pricep, măcar prin profesie, să-i dau o înfățișare și utilitate să-i placă prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta care datează cel puțin de pe vremea Potopului. Chiar cu ochii închiși, îi văd cu precizie cele mai mici unghere și mă simt apăsat de atmosfera ce domnește aici. Casă pe care n-o poți vedea decât desenată pe vechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În gură, pentru ca mintea ta de plină de bărzăuni scârboși să Înțeleagă mai bine mersul istoriei Europene -N-am Înțeles nimic și de altfel, mă scap pe mine; du-te la naiba cu Uniunea ta Europeană cu tot. Kawabata iese din cocioabă, nu Înainte de a-și scoate cu greu mădularul, dintre cele trei perechi de pantaloni. Actul fiziologic se consumă În spatele șandramalei, sub cerul liber, În strânsă comuniune cu natura. Din lichidul galben, fierbinte, ies aburi subțiri, străvezii. Lui Antoniu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8,, ca doi frați care s-au regăsit după ani de căutări. De cele mai multe ori somnul vine aproape instantaneu, după ce Antoniu mai rostește o poveste. Violul a lăsat rană În sufletul Plăcințicăi, mai mult decât În trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba lui Ben, umbră scheletică și străvezie. Antoniu Îl cheamă lângă el, cu un fluierat scurt. Îi mângâie pe cap și câinele dă din coadă docil. În ochii lui, ce sticlesc de foame se citește o o mare speranță. -Măi dihanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar Antoniu e prins În mijlocul lor, ca un animal Încolțit ce trebuie dus la grădina zoologică. Își face loc cu greu prin mulțimea de gură cască și se Îndepărtează de metrou Încet, abătut, gândindu-se la frigul și Întunericul din cocioabă, la vecinul Ben care n-a mai ieșit de mult timp din cuibul lui mocirlos, la o femeie misterioasă care-l vizitază de la un timp pe Ben, la Kawabata care s-a pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pierdut În lumea largă, la Plăcințica care semăna atât de bine cu Scarlet Johanson actrița pe care-o văzuse pe un afiș la cinematograf, la ghetou, la povestirile pe care le-ar vrea Însfârșit publicate, și iarăși la frigul din cocioabă și la surcelele pe care le-a strâns ca să facă focul În ligheanul de tablă.... Toate se Învălmășesc În mintea lui, apoi se ordonează ca la un joc de puzzle, dând o imagine pe care Antoniu o definește prin cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care animalul le linge meticulos. Frigul de dimineață, pătrunzător, Îi intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște după ea. Antoniu o vede zilnic de aproape o săptămână. Semn că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
m-ai părăsit fără veste. Cine știe ce corbi s-au Înfruntat din ficatul tău umflat de băutură, dihanie bătrână. Îmi pare rău că nu-ți mai aud sforăitul și nu mai respir mirosul de mahorcă al țigărilor tale. Între timp, În cocioaba noastră a poposit Plăcințica, făptură de vis creație a lui Dumnezeu, amestec de soare și stele , mirosind a scorțișoară și a parfum amărui de mușețel. Dar și ea a dispărut Într-o bună dimineață, ca și când nu ar fi existat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unde, găzduit de un prieten, trăiește ca un pustnic timp de patru ani. A continuat să scrie poezii, dintre care cea mai prețuită de posteritate este Cântec despre cum vântul de toamnă a smuls acoperișul de paie al bietei mele cocioabe, în care pot fi descoperite năzuința nobilă și sufletul generos ale lui Du Fu. Iată finalul poemului: "O casă/ de-am putea zidi sub cer/, cu-acoperiș enorm/, durat cu artă/, să aibă milioane de-ncăperi/, pentru săraci și oropsiți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
clădirii, spre Chelsea; de la etajul al doilea În sus, cel care urca scara redescoperea priveliștile războiului. Mai toate turlele bisericilor păreau ciuntite În vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63, cîndva familiară. Îi fusese totdeauna milă de Henry din pricina nevestei lui autoritare și din pricina profesiei de expert-contabil - o profesie lipsită de orizont și de viitor. Rowe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
erau mai puțini oameni fără slujbe. Oamenii aveau un loc bine stabilit pe atunci. Fiecare ținea de satul lui, de familia lui. Aveau propria bucată de pământ. Multe dintre astea s-au dus și nu mai au nimic în afară de o cocioabă la marginea unui oraș. Nu-mi place această Africă. Carla se relaxă. — Da, dar nu putem opri timpul în loc, nu-i așa? Africa se confruntă cu problemele astea acum. Trebuie să încercăm să ne descurcăm cum putem. Se lăsă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Prut, trebuie s-avem și bază militară la Iași, să le stea rușilor ca un cui în talpă... - Un par în fund... completez. - Ai văzut că nu se dau duși din Transnistria, c-au mai inventat o țară? Cu două cocioabe și-o privată... Îmi pare rău de amărâții ăia din Basarabia, da’ de noi plâng de se scutură cămașa, poate-o să ne unim până la urmă... Îi vezi cum trec prin vamă cu traiste de pătrunjel, rațe, gâște, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca o pasăre exotică, fără putință de scăpare. Văzu, apoi, un anunț în ziar, care înștiința că a doua zi se organiza concurs pentru ocuparea unui post de dactilografă. Speranțele îi prinseră din nou aripi. Se prezentă la adresa respectivă, o cocioabă din tablă cu două încăperi. În prima funcționa un xerox, în a doua erau înșirate patru mașini de scris. În ciuda numărului mare de candidate, Luana câștigă. Seara, împreună cu bărbatul ei, destupă o sticlă de șampanie iar negura în care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și În precedentul, cu mîndrie putem spune cé Planul de Stat a fost Îndeplinit și depéșit. În loc de doué grédinițe, În oraș astézi avem trei și o a patra care se construiește, cu termen de joacé, césuțe din povești și chiar cocioaba pe labé de géiné, În care a fost pécélité de un béiețel deștept, Babă Iaga și arsé În cuptor. Tot În acest an a fost depéșit planul la pépușoi și grîu, iar În brigadă nr. 3 s-a Înregistrat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ultima, capitalistă. "Ia te uită ce de investuri!" Am luat-o înapoi, să înregistrăm bloom-ul. Într-o pricăjită de casă se lăfăia coșcogea "Grand Orient", colț cu "Midel Est", în ortografia firmei. Societatea "Ierusalim import-export" înghesuise trei filiale într-o cocioabă. Majdolin vindea orez, ca și Murad. În aceeași curticică, uniți în fapte, vindea orez și Mohamed, și Mahmud. Ralco vindea, fireștemente, orez, gard în gard cu Rosyr, mare cultivator de orez Uncle Ben. "Și cine ne mai repară ciubotele?" a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
început să se gândească la asta. Satul avea o topografie bizară, ce te izbea încă de la intrare; în bună măsură foarte dezordonată, nicio uliță nu era perpendiculară sau paralelă cu alta. Arhitectural, reunea toate stilurile posibile, de la cele mai umile cocioabe, colibe sau grajduri până la cele mai sofisticate locuințe și vile construite din materiale atipice sau de proveniență necunoscută. Relieful se anunța la fel de bizar, un spațiu ondulat fără înălțimi sau depresiuni prea mari, dar suficiente ca să te facă să nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
importanță mare pentru rezultatul final obținut de către olar. Oalele „crude” erau stagiare În casa cu chiler, așezată paralel cu poarta pe un teren În pantă, cele „moi” -scoase de o zi-două de pe roată erau rânduite, la umbră, În „bordei”, o cocioabă rămasă cu o cameră mică și joasă și o tindă În care Întregul mobilier era format dintr-o scară șubredă dar necesară ori de câte ori cineva mai curajos se Încumeta să urce În pod. În cameră trona roata bunicului, roată ce avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pufoaică sovietică înota prin noroiul cleios spre nicăieri. Omul avea capul descoperit și ploaia își făcuse de lucru cu această victimă sigură. Sinuzita, bronșita și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mulți să-și cheltuie florinii pe bere și pe vin, pe alții Însă i-a prăpădit de-a dreptul. Cei rămași au fost așezați În satele părăsite de iobagii din comitatele Carei și Sătmar. Bucuroși cei ce dădeau peste o cocioabă pustie la fața locu lui, fiindcă alții se vedeau nevoiți a Înjgheba un adă post din ce găseau. Chiar În toamna aceluiași an, 1712, orașul Ulm era plin de coloniști disperați, Întorși În zdrențe din aventură. De frica vreunei molime
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]