325 matches
-
plăti lui Constandache la timpul potrivit! El știe să aștepte! Deocamdată, sarcinile! Să le rezolve repede și bine ca să se constate că este „indispensabil”. Ca să ajungă unde este, el „a muncit”, s-a „sacrificat”, „a făcut teren”, a mers pe coclauri cu Gazul sau cu căruța, până l-a lovit o hernie de disc, dar nu contează, s-a străduit din răsputeri „să descopere noul”, „să stigmatizeze vechiul”. A făcut-o cu atâta zel al comparației, încât reportajului despre satul în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
va fi, sunt convins, un subiect de dispută: "Să nu mai aud nici un cuvânt împotriva țării sau a lui Antonescu: face tot ce e posibil, nu are pe cap numai grija evreilor, ai prefera cumva să fii pe front în coclaurile Rusiei?"8 - avea să le spună el celor doi fii. Această atitudine - după o fază, totuși, de reticență - avea să se transmită și lui N. Steinhardt. În schimb, în august 1944, văzându-și fiul căscând gura la tancurile rusești care
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Totuși opul se mai cîntă și azi, iar în comuna San Benigno Canavese de lîngă Torino funcționează chiar o filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
fi așa ceva, m-am dus acolo, să văd dacă găsesc vreo urmă de solzi. De fapt, totul pornise cu mult înainte de jocul cu chibriturile... începuse din momentul în care găsisem un solz auriu de dinozaur, în plimbările mele, hoinărind pe coclauri. Îl văzusem în iarbă, sclipind în lumina soarelui, însă după ce l-am luat în mână, solzul s-a destrămat, transformându-se în praf strălucitor. Am privit praful împrăștiindu-se peste câmp, Și am simțit o nostalgie inexplicabilă. Într-o seară
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
oameni buni, cine îmi dorește răul? Prietenul meu. Cine altul? a răspuns moș Dumitru râzând. Cum vă spuneam mai dăunăzi, dragii mei, eu am fost vânător înrăit la vremea mea...Nu era zi bună de vânătoare ca să nu calc toate coclaurile...Aveam o pușcă cu o singură țeavă, dar sculă bună! Ușoară ca fulgul. Si bătea strașnic! Nu-mi scăpa nimic!... Așa spun toți vânătorii...Eu cred că tu nu poți păli iepurele nici la patru pași - l-a zgândărit moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
căzut schiul din picior, putem deduce, pentru că ăsta care aleargă tot un schi are în mână. Și îi mulțumește lui Jean, ce bine că mai sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău? se răstește Jean. De când? Ăsta e schiul meu și, hai, plimbă ursu’! Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
sentiment ciudat de panică. Simțurile îi erau încordate la maximum, niciun gând, însă, nicio dorință nu se articula. Se strecura printre oameni cu senzația că este urmărită. Nu mai avusese niciodată acest sentiment, chiar copilă fiind, umbla noaptea pe toate coclaurile satului. Nu putea spune că nu-i era frică de întuneric, dar putea să-și învingă frica, și de aceea își câștigase un titlu de glorie printre copiii de seama ei înfruntând întunericul și situațiile dificile. Și totuși, acum, la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu ferăstrăul de mână, împreună cu tanti Jeni, după care butulanii rezultați îi crăpam cu toporul și-i clituiam în șură. De multe ori mă ajutau frații Cimpoieșu, în virtutea zicalei „unde-s mulți și slabi, puterea crește”, cam nerăbdători să escaladăm coclaurile învecinate. Unele seri ne găseau în căutarea fierului vechi, de predilecție în Stația CFR, printre liniile de cale ferată care ne „aprovizionau” cu șuruburi, piulițe, bucșe, buloane și saboți de frână, iar banii achitați de Centrul de colectare îi investeam
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
să se ocupe de partea asta. Tipul e cam idealist, cam fantazor uneori și, mai mult ca sigur, ar fi băgat de la el o mulțime de chestii în stilul lui dulceag, într-un asemenea hal încât cine știe pe ce coclauri sentimental-moralizatori ar fi dus cartea asta. Nu zic, comoditatea mi-a dat un picuț ghes să iau această inițiativă, dar, analizând cu pertinență, am conchis că nu e cazul să-mi asum niște riscuri inutile. Am hotărât așadar că mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ci mai mult un fel de apăsare nelămurită. Noroc că se apucă de muncă și fu distras de la această stare de spirit, ca să o numim așa. Muncea cu multă atenție și aplicație, iar mintea lui, astfel eliberată, hălăduia pe cine știe ce coclauri. În drum spre biserică, chiar pe lângă hotelul Intercontinental, mersese un scurt răstimp alături de o mamă ce își ducea copilul la grădiniță. Puștiul fredona la nesfârșit un cântecel din care nu izbutise să rețină decât refrenul, nu tocmai educativ, dar care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vânător, pentru că de când te știu ai fost tot cărăuș. Taică-meu o fost vânător și eu de mic mă țineam de coada lui...Asta am făcut-o până la plecarea la oaste. Pe urmă, toate duminicile erau ale mele. Umblam pe coclauri după tot felul de vietăți... Acum priceput-ai, Ioane? Atunci, de săptămâna viitoare punem pușca la treabă! O punem, Ioane! Roagă-te la Dumnezeu însă să nu avem nevoie de-adevăratelea de ea, că... Păi, dacă-i vorba pe-așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vedem aievea. Fapt este că, în lumea de dincolo de coperți, ele sunt numeroase. Le vezi din titluri - de la Casa Buddenbrook la O casă de păpuși, de la Casa Bernardei Alba la Prăbușirea Casei Usher. Le găsești - locuri largi și primitoare, sau coclauri strîmte, unde pîndesc energii rele - în toată tradiția romanului, care pare că are nevoie, ca să se întemeieze, de reazemul a patru pereți. Și, asemeni lui, teatrul. Mai puțin, dar nu deloc, poezia. Așa că și literatura noastră, mai veche sau mai
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
rău! E vorba de-o persoană adunată de pe stradă! Care mi-a luat-o la muie înainte de-a ști măcar cum mă cheamă! Care și-a pus cândva curu’ la bătaie în Las Vegas, dacă nu și pe alte coclauri. Uită-te la ea - o Ștoarfă! Ștoarfa Adjunctului de la Comisia pentru Condiții Umane! În ce coșmar mi-e dat să trăiesc? E rău de tot că m-am combinat cu așa o persoană. Absurd! Pierdere de energie, caracter și timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
altul mai mult decât orice fotografie și orice amintire, e de ajuns să crezi, să nu le batjocorești să nu le preacurvești să nu le iei cuvintele în deșert, literele astea care trebuie să sufere un ocol cumplit, să bântuie coclauri să se furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neînsemnat decît el, iar asta era o senzație nouă și minunată, pentru că nu avusese niciodată ocazia să poruncească nimănui să facă nimic, iar acum o făcea, și ceilalți nu crîcneau. Și era ceva cu adevărat măreț să se furișeze prin coclaurile de pe insula pe care o cunoștea atît de bine și să pîndească ascuns mișcările „sclavilor” lui, să perceapă dimensiunea colosală a fricii lor și s-o Întețească prin mici detalii care le răpeau liniștea, menținîndu-i Într-o constantă stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era succesul colonelului Ștoicescu, le plăcea să nu mai gîndească, să se miște pe ulițe în formație de marș, să înțepenească în posturi de pază, să mănînce la cazan zdrăngănind din gamele, să facă ronduri noaptea, să umble tîrîș pe coclauri fără sa crîcnească, să se îmbrace la fel și să nu vorbească decît întrebați. Dacă priveai lucrurile cu aceeași detașare, cu același amuzament, toată această joacă de-a cazarma nu putea să te ducă decît la o singură concluzie toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevoie de mai mult ca să se umezească. Așaaa... Vasăzică, a catadicsit În sfârșit măria sa să se arate-n persoană! Cam greu să te vadă cineva În ultima vreme, Johan dragă! Cum vii de la școală, cum ai și pornit creanga pe coclauri. Pe când te aflai la Kuala Kangsar, eram siguri cel puțin că ești În dormitor În fiecare seară. Acum nici măcar nu poate să-mi treacă prin cap pe unde te-nvârți dumneata toată noaptea. Johan n-a răspuns. Se uita la
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu mai ieși nimic. Puse sacul sub braț și se adînci În pédure. 39tc "39" Nicolai Arsenievici Își cumpéré o pereche de iepuri și le dédu drumul În cușcă pe care o avea dupé casé. De dimineațé se duse pe coclauri sé rupé un sac mare de buruian pe care Il aduse și-l trînti sub streașiné, lîngé cușcé. Ticsi jumétate de cușcé cu buruian, pentru cé jumétate o lésé iepurilor, pentru mișcare. Îi urméri sé vadé dacé ménîncé, pe urmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mal, grémada de pémînt crescu și Nicolai Arsenievici mai fécu o grémadé În cealalté parte, pentru cé pémîntul Începu sé cadé Înapoi În groapé. Iepurii, ca și celelalte animale domestice, au fost mai Întîi animale sélbatice și au tréit pe coclauri și prin péduri. De exemplu, cîinele. CÎinele este un bun prieten al omului, dar el a fost mai Înainte lup și poate cé venea sé rupé oile acestuia, cum se mai Întîmplé și astézi cu unii lupi. O daté, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
LA CÂTEVA PALME DEASUPRA PÂNTECULUI, SFÂRTECAT DE COPULAREA CU MISTERUL, NE PRIVEA, LUMINAT DE EXTAZ, MOȘ EVENIMENT. * * * D e bună seamă se striga întâi catalogul și chiar în clipa aceea Povestitorul se trezi. Își adună multiplele dedublări de prin toate coclaurile Pleistocenului și după ce și le încorporă deschise mecanic computerul. Văzu cele întâmplate după căderea sa în genunile somnului și se miră pentru prima oară de când inventase mirarea. Măruntaiele de homunculi se cred zei! bolborosi. Și își concentră focalizarea pe clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cobora găleata de serviciu, își amintea de sfat. Atunci dădea drumul lanțului și se repezea la cealaltă găleată. Dacă găleata de serviciu mai era și plină, atunci se rupea lanțul, sau butucul, sau arcada lui Mitică. Candidatul Zamfir, care bătea coclaurile satului Zărceni, a văzut "om la fîntînă" și a grăbit pasul. Bună ziua, om bun, se adresează lipicios. ' Na zîua. Ce mai faceți? Scot apă. Pot bea puțină apă? Îhî. Zamfir se apropie de coarba fîntînii tocmai cînd Mitică și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care trăiam? CAPITOLUL II Pasiunile roboților Pisici și cîini La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de prefect! Îl strâng o țâră cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu am satisfacție, pentru ce? Dacă are nevoie de mine, mă va numi la curte; dacă nu, să-mi belească pula! Îmi caut alt jupân. Eheeeei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu mine, de fapt. Altfel nu ar ieși niciodată. Nu o deranjează singurătatea. Îmbătrânește, a îmbătrânit, are nevoie de tot mai multă odihnă. Am fost împreună la munte și la mare, chiar și la țară, un sat prăpădit, pierdut printre coclauri, împrăștiat și inestetic. Peste tot s-a dovedit docilă, nu s-a blocat niciodată, așa cum i se întâmplă - rar, e drept - atunci când, nervos ori nerăbdător, pentru a nu pierde ideea, atingerea mea implică o anume duritate, imperceptibilă mie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vorbesc în același stil ironic și insinuant, sabotând din interior verosimilitatea realistă. În schimb, personajele masculine (Cassian Robert, ca tânăr medic de țară, preotul Calistrat Goga, colonelul Onaca) îi ies remarcabil autorului. Raport asupra singurătății, deschis prin venirea eroului pe coclauri de munte, lângă o stație meteo dezafectată, se încheie simetric prin plecarea de aici a medicului consumat de propria viață intensă, dar avid după ale altora. Ce se va întâmpla cu el și cum va evolua relația atât de complicată
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]