162 matches
-
din nou.Blestemul nostru-i c-am vărsatSângele Tău nevinovat.... XIV. MIORIȚA, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. Vai, turmele mele de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? Citește mai mult Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și poarta spre rai.E apa sălcie, Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un
MARIN MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/marin_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Salcia-și pierduse din unduire nu mai auzea cântecul oglinzii în care-și umbrea dorința; se trezise într-o dimineață cu brațul frânt-
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_gustul_coc_violetta_petre_1361270988.html [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
dang, dang, ding... și nici măcar nu am auzit uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem zborul... Ultima notă mi se lipește de cerul gurii...cerul unde-ți voi păstra gustul coclit al trădării... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - gustul coclit al trădării / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_gustul_coc_violetta_petre_1361270988.html [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem zborul... Ultima notă mi se lipește de cerul gurii...cerul unde-ți voi păstra gustul coclit al trădării... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - gustul coclit al trădării / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_gustul_coc_violetta_petre_1361270988.html [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
norii grădinii Noaptea zbiera tăcere în podul mătușii De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cu ochii în gol pe peron Iorgu Bugan aștepta să se treacă șoptind un nume de femeie, pierdut în aerul acru, ca borșul coclit Natalia... Natalia... Oameni cu și fără bilete treceau indiferenți cu privirile șterse pe lângă bătrânul atins de trenul rapid prea fragil să se smulgă din ghearele azilului de bătrâni în Câmpia Bărăganului scuturat de furtună Iorgu Bugan fugi încet... fugi încet
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sunt, s-ar ascunde, dar codrii și-au pierdut tulpina demult, risipiți, și unii și alții, oriunde, nici dorul doinit nu mai pot să-l ascult În piatră seaca ni s-o stinge neamul, în plânset amar și-n jale coclita, până-o înfrunzi încă odată ramul și din piatră seaca rasară rachița... Referință Bibliografica: EU SUNT DIN ȚARĂ LUI NIMĂNUI / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora
EU SUNT DIN ȚARA LUI NIMĂNUI de DORA PASCU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1466740138.html [Corola-blog/BlogPost/373707_a_375036]
-
o împreunare neașteptată între răcorosul gust de verde limetă și salcă... Licoarea, metamorfozată clipă de clipă, trecuse perfect explicit de la textura moale la una-năsprită după doar 4 secunde, la alta acidulată, după încă 5, iar apoi la vaga senzație de coclit și sărat... Gust de moarte! Aruncă într-un bol sorbitura de vin. Și rămâne pe gânduri. După nici 10 secunde de păstrare în gură, deplânse destinul nemilos al vinului cu astfel de caudalie... Nu are când să-și finalizeze reflecțiile
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1463292020.html [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
Ca să-i învețe să doineasca Ori din fluieraș de șoc, Ori din fluieraș de fag, Dar să-mi cânte toți cu foc De ce mi-e pe lume drag... Însă, vai, sunt prea bătrână Și tânăra - doar în gândire, Un leu coclit țin strâns în mână Și-n inima - numai iubire. Nu mai pot construi castele, Nici chiar în vise nu mai urc, Doar ochii mi-i ridic spre stele Și chiar așa tot mă încurc. Referință Bibliografica: DE-AȘ FI MAI
DE-AȘ FI MAI TÂNĂRĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 by http://confluente.ro/dora_pascu_1463458124.html [Corola-blog/BlogPost/379070_a_380399]
-
și serioși:) Oamenii sinceri ,punctuali,hotărâți,atenți,politicoși. Și-mi plac oamenii cu un inteligent simt al umorului. Și oamenii care văd frumosul acolo unde este cel mai greu de văzut. Vorbeam odată de baltoace.Exact,ochiurile acelea de apă coclita în care mai plutește și un muc de țigară. Ai observat vreodată lumină reflectată în aceste baltoace.Un capăt de cer ,o rază de soare.Scanteiere și lucire dincolo de cocleala.Doar pentru că ai privit din altă perspectivă. Așa este și
D-ALE PERFECTIUNII de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 by http://confluente.ro/D_ale_perfectiunii.html [Corola-blog/BlogPost/361536_a_362865]
-
Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1990 din 12 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O bandană de-oțel încinge fruntea. Lugubru sună timpanele. O șerpuire incertă. Amorțire deplină. Gura doare sub chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-un alb-cenușiu. Un frison încolțește-n răstimpuri. În supliciul eternului fumuriu se diminuează
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
cântat hârșâit precum un râs de hienă flămândă... Zori pasul pradă curiozității. O neliniște insidioasă îi pătrunse toată ființa. Era surprins, căci se știa obișnuit cu singurătatea. Aproape o savura, dacă s-ar fi putut spune așa ceva, îi simțea gustul coclit, binecunoscut... Dar muntele de moloz, altoit cu ceva fier, parcă îi știrbea solitudinea care-i devenise element de siguranță. Noul, schimbarea puteau fi primejdioase, nu?! Și pentru prima dată după multă vreme se apostrofă cu voce tare: Periculos?! Mai periculos
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1479017940.html [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
oasele Îmbătrânite Încet și sigur. Artrita veacurilor a lăsat sediment pe clape, pe tuburi. Instrumentul geme de amintiri În liniștea densă precum ceață de noiembrie. Numai Mărțina Îi aude adevărată muzică, melosul stivuit Între acoperișul acoperit cu plăcute de cupru coclit și pavimentul din gresii industriale; un loc numit atrium, și unde se adunau la fiecare miez din noapte, călugăritele din Ordinul Sfintei Maria să i se roage Fecioarei, protectoarei cavalerilor teutoni; și lui, Sfanțului Gheorghe, cel venerat pentru ajutorul acordat
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
din rândul opozanților anticomuniști și monarhiști, fără ca asasinii să pățească ceva, vreodată. Elitele ofițerimii au luat drumul închisorilor, iar noua armată populară era formată din cadre fără carte, dar fidele noilor autorități comuniste. Pentru a înțelege acele vremuri vitrege și coclite, este bine să fie amintite câteva puncte de reper. La 6 septembrie 1940, regele Carol al II lea nu a folosit expresia de abdicare, cu gândul că se v-a reîntoarce pe Tron, la fel ca altă dată. A scris
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
o bună zi, le-a interzis pe toate. Te mai lovea și ghinionul câteodată, fugeai în casă să-i vezi genunchii Olimpiei Panciu și dădeai de Karel Gott sau Orchestra James Last. Cu timpul, minunile au început să se șteargă, coclite ca o monedă cu stema republicii. Julieta Szöny n-a mai apărut niciodată la „2 Mai“, deși musculatura mea se dezvoltase corespunzător. Am căutat-o câteva veri în șir pe plajă, în speranța că va ieși de sub un cearșaf prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Jacinto și în același timp mi-a făcut semn să îmi ocup locul. Voia să mâne șopârlele către o vale pietroasă unde nu era chip să se mai ascundă. Uneori argintii, alteori de un cenușiu prăfuit, sau de un verde coclit, așa arătau în timp ce fugeau. În cele din urmă mi-a făcut semn să scot gluga de pe capul vulturului și să îi dau drumul din strânsoare. Am făcut un salt, Bizcocho a pornit la vale, pe solul plin de pietre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
nou. Theophile Gautier a trecut la patru sute de metri de catedrala Chartres fără să vrea s-o vadă. Peste câtva timp, vom ateriza la Amsterdam. Plouă. Această atmosferă posomorâtă convine, cred, Amsterdamului. Bănuiesc orașul plin de statui reci, de bronz coclit. Severitatea zidurilor trebuie să fie mai puțin tăioasă acum. Iar în vântul umed trebuie că par mai puțin anacronice morile de vânt din tablourile lui Ruisdael. Dacă mai există și în aer liber asemenea mori de vânt, ele se învîrt
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dar... Păhărelele astea au fost spălate vreodată? Măcar în bășcălie? vrea să afle Nae. Bineînțeles că da! Chiar acuși...! îi răspunde Vierme afectat, în timp ce se apucă să clătească recipientele, sub jet de apă simplă, rece, într-o chiuvetă de fontă coclită, ce rânjea parșivă din smalțul sărit, chiuvetă încastrată temerar în peretele de vis-à-vis de pat, dedesubtul unei oglinjoare dreptunghiulare pentru bărbierit, cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
boșoroaga! Farmazoană, vrăjitoare, băi! Șișcoaie! Ferească-ne Dumnezeu! șoptește Apostatul, stupindu-și în sân și dă să-și facă o cruce popească. Dar nu mai apucă s-o ducă la capăt... O muscă mare și grasă, verde-albăstruie, ca arama țigănească coclită, aterizează pe neașteptate, zbang! în mijlocul ziarelor de pe masă și pornește să se preumble înfometată, printre firimituri și coji de pâine, printre petele de grăsime, de muștar și printre foițele transparente strivite, de ceapă. O pală de aer rece, mai rece
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Pobeda Într-un ceas elvețian (Swatch? - așa d-ăla, cum zisăși), lipind ambalajul unei gume de mestecat turcești Turbo (se pare că a Început să se dezghețe comerțul și ne-am umplut de tot felul de șmecherii colorate) pe cadranul coclit, deșurubînd cu grijă capacul subțiat de uzură, apoi scoțînd limbile fine, Încrețite de efortul Îndelungat de a arăta ora. Ai să vezi cum fumai Într-o seară În atelierul subteran al lui Hefaistos (Rădoi, pe numele lui, un răcan brunet
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să cerceteze, să sape și să facă descoperiri arheologice Începuseră să se Înlănțuiască. Nu cu multă vreme În urmă, pe când mergeau cu Jivinoiu să umple hrănitoarele pentru căprioare, unul, Mititelu, găsise Într-o scorbură o mână de cartușe de război, coclite ca vai de ele. Jivinoiu le explicase că acțiunea lor avea un dublu țel: să hrănească animalele pădurii și să ferească ogoarele patriei de stricăciunea pe care, În goana lor inconștientă după mâncare, sălbăticiunile ar fi putut s-o provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cotrobăise În fundul prăfuit și plin de lucruri inutile al unui dulap din magazie și scosese - spre adânca deznădejde și presimțire a morții Încercate de sufletul tremurător al lui Ectoraș - câteva cartușe vechi și adevărate de vânătoare, cu partea de metal coclită. Le distrusese Învelișul de carton, răspândise prin curte iarba de pușcă și alicele, apoi de ocupase, temeinic, și de odrasla sa, care se găsise să dea Îndelung așteptatele și cerutele dovezi de bărbăție În cel mai nepotrivit chip cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o „prezență zero” a elementului acvatic. Vizualizați cât mai mult, nu consemnați pur și simplu. A spune despre un sat că este „superb” nu înseamnă aproape nimic. Personalizați mereu și folosiți cuvinte concrete: „câmpia ca o palmă de bătrân”, „apa coclită” etc. Evocați detalii vestimentare sau de decor. O simplă aglomerare de adjective nu suplinește realitatea. Folosiți cu atenție și cu măsură comparațiile. În nici un caz nu creați serii (succesiuni) de comparații: „muntele ca un gânditor albit de ani, drumul complicat
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
o constituie vizualizarea compoziției, imaginația lucrând mai ales în sensul realizării plastice a întâmplării relatate. Sunt preferate culorile potolite, patinate, țintind o întoarcere prelungă în timp. Exterioarele în care se mișcă Ieronim evocă decoruri medievale trasate în tonuri cenușii sau coclite. Interioarele din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
cuțitul. Presupunând că l-ai bate pe umăr pe oricare din fumătorii prezenți și l-ai întreba dacă savurează țigara, răspunsul ar fi: „îți bați joc de mine?!" Se întâmplă adesea ca după asemenea nopți, trezindu-ne dimineața cu gura coclită, să hotărâm că ne lăsăm de fumat. Aceste țigări combinate sunt de obicei „cele speciale", cele care ne vor lipsi, credem noi, cel mai tare când ne vom lăsa. Ne închipuim că viața nu va mai fi niciodată atât de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]