286 matches
-
Mai simplu: ciocoi. Legea lui Newton, cu oareșicare aproximație: Două corpuri care se atrag cu o forță direct proporțională cu produsul maselor și invers proporțional cu pătratul distanței, există cu adevărat. Honore de Balzac în Muza departamentului: “Când toți sunt cocoșați, e o monstruozitate să te ții drept”. Balzac era, mi se pare, preferatul domnului General Epaminonda. “Epa nu plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd pe mama, bătrâna mea mamă, din pântecele căreia am ieșit În lume, Într-o noapte geroasă de iarnă. Dacă mă urc pe bolovan, de aici din stradă , prin fereastră o văd pe mama. E cocoșată de atâta muncă sărăcuța. Când intru În casă tata mă ademenește cu vaselina, Îmi unge cu ea Încheieturile mâinilor, apoi intrăm Împreună În garajul Întunecos. Tata miroase a vaselină, a transpirație și a vin acru. Bicicleta pe care nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul mare și mina metalică țâșnește cu un mic păcănit la suprafață. Așează caietul pe pat și, Însfârșit Îl deschide. Își pune ochelarii pe nas, și se apleacă asupra lui, se cocoșează ca un școlar obișnuit să-și facă lecțiile pe unde apucă. Razele soarelui pătrund În Încăpere atât de violent, de parcă acolo sus cineva le Împinge cu forța. Antoniu Începe să scrie: Lui Kawabata, tovarășul meu de povești, mort la 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tulburat, mi-am dat seama că greșisem Încăperea; eram În toaleta bărbătească. Cu o singură mișcare disperată, am măturat totul de pe tejghea În geantă. Exact În clipa În care s-a deschis ușa, m-am Încuiat În singura cabină liberă. Cocoșat pe capacul toalatei, cu picioarele Îmbrăcate În ciorapi, am Încercat să respir mai Încet până când, Într-un final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital conchide calm, ca un rămas bun, ieșind pe ușă. O noapte întreagă petrecută în scaune, cu bărbia în piept, ori cu fruntea pe mesele de restaurant, către care trebuie să te cocoșezi ca să poți atinge brațele puse unui peste altul, a lăsat urme adînci pe chipurile tuturor. De pe la șapte, șapte și ceva, cînd geamurile au început să se lumineze, pasagerii întorc mereu privirea spre ușă la fiecare sunet mai puternic, ori ciulesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Naomi o trimisese pe bonă acasă. În clipa în care o va putea pune jos pe Cecile, îi va telefona lui Helen Meyer. Poate asistenta știa ce se întâmplase cu soțul ei. Nu se mai comportase niciodată așa. Bull stătuse cocoșat în spațiul asimetric format de scara ce ducea la apartamentul de deasupra. Alan fusese lângă el. Bull se ghemuise în locul gol de sub blatul de lucru din bucătărie, unde ar fi trebuit să fie mașina de spălat pe care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca, exact Înainte de momentul cînd am privit În jos, spre țeasta lui Norman, să fi citit cîte ceva despre craniul omenesc. De vreo săptămînă, studiam de zor CĂRȚI RARE ȘI EDIȚII PRINCEPS și-mi petrecusem o parte a nopții trecute cocoșat peste Anatomia și fiziologia sistemului nervos În general și a creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
n-o să-l aruncăm pe-al dumneavoastră, la care țineam atât, nu, nu pentru a-l publica, țineam atât să vi-l restituim. Cel ce vorbește astfel e un omuleț uscat și cocoșat ce pare că se usucă și se cocoșează tot mai mult, de câte ori cineva îl cheamă, îl trage de mânecă, îi supune atenției o problemă, îi încarcă brațele cu un teanc de corecturi. „Doctor Cavedagna!“, „Ascultați, doctor Cavedagna!“, „Să-l întrebăm pe doctor Cavedagna!“, iar el se concentrează de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de gât pe loc. - Tu n-ai văzut că lumea înnebunește? - A, că-i și greu de observat! Băboiul a trimis și-un memoriu de vreo treizeci de pagini la Consiliul Județean, a ajuns la Andrei. M-a sunat ăla, cocoșat de râs. „Am primit un memoriu împotriva ta”, zice. „Te încondeiază doamna doctor”, zice. „Că vrei s-o otrăvești, ai tratat cu nu’ș ce otravă boabele de cafea... mi-a adus vreo câteva, a trebuit să ronțăi vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pragul ușii. Stătea cu ochii lipiți de poartă și aștepta fără să se miște. Se gătea cu ce avea mai frumos, făcea curat în cameră și așeza un scaun lângă brad. Moșul apărea pe seară, în veșnica lui haină roșie, cocoșat sub greutatea sacului. Uneori părea mai înalt, alteori mai scund. Câteodată intra în curte sprinten apoi se înmuia brusc, ca la comandă. Mare poznă moșul ăsta, niciodată nu era la fel! Se oprea în dreptul ușii lui Dan și bătea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bătrânul îmbrăcat în haină roșie și cu barbă mare, albă, nu există! Sub hainele frumoase și barba din vată se ascunde un om ca toți oamenii, unchiul Dali, mai exact, mascat, ce-i drept, foarte reușit. Își schimbă vocea, se cocoșează de spate, să pară mai mic, își schimbă până și ghetele în fiecare an, să nu-l recunoaștem dar e el, unchiul Dali și nu altcineva. Prostuței ăleia de Ema îi este așa de frică, încât nu l-a dibuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
deschidere a lor, ne furișăm cu teamă ochii la orice întrevedere cu marele înscăunat. Rictusurile gurii, cuvintele savante, graba și veșnica privire aruncată spre ceas, toate, absolut toate, sunt talente ale marelui scaun. Ieșim din imensele încăperi precum am intrat: cocoșați. De emoție, de griji, de mirare, de silă. ...De cele mai multe ori, lipite de poponețe rotunde, scaunele devin peceți de mărire și slavă. Acasă, în halate mai mult sau mai puțin ca ale noastre, însemnații sorții se comportă ca atare chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sau de-a se ridica spre lumină doar împreună. Persecuțiile Nuții începură atunci când Luana nu mai reuși să-și ascundă disprețul pe care-l simțea. Avu pretenția absurdă să i se adreseze cu "Să trăiți, șefa!" Însăși madam Cordel își cocoșase spinarea aplecându-se slugarnic ani de zile, aruncând din gura colorată "Să trăiți, sefu'!", spre hazul tuturor. Când Radu plecă în delegație, ea răni inima Luanei cu tot felul de insinuări. O dată cu întoarcerea tânărului, Nuța veni lângă mașina de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sat, 200 scriu poezie; mai mult, fiecare uzină își are scriitorii ei". Nemaipunînd la socoteală Cărticica Roșie pe care-o obținuse-n dar. Ce-o fi făcut cu ea, după septembrie '75, cînd Mao s-a ocultat, nu știu. Ne cocoșam de rîs citindu-i neroziile. Cu voce tare, împreună cu Fluturel și cu Lucian Foișor. Deși ne cam strîngea în spate ce se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la paradoxul unei reducții“, „nepierzând ocazia de a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând în regim liniștit trecând prin eșapamentul manifestelor“ etc. etc. La sfârșitul lecturii, mai apare un cocoșat: cititorul însuși, cocoșat de retorica greoaie a romanului, pe care a trebuit să o suporte pe parcursul a 200 de pagini. Buduca versus Einstein Editura Cartea Românească a publicat, recent, cu o larghețe greu de înțeles, un tratat ezoteric plin de inepții, de un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
asemenea scursură (lăsându-i Însă originea În pace), că niciodată, nu știu cum se face, nu i-a picat căcatul din gură. Gingășii pe care implacabilul don Francisco le extindea și asupra bietului Ruiz de Alarcón, de a cărui imperfecțiune fizică - era cocoșat - Își bătea joc În fel și chip: Cine-i scrofulosul care are-n față și-n spinare câte-o gâlcă deloc mică? Gheboșică. Versurile acestea circulau pasămite anonim, dar toată lumea știa perfect cine le compunea cu cea mai rea intenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spre marea mea părere de rău, a trebuit să trec în cursul elementar, unde nu se mai scotea nici un sunet. învățătoarea și cu mine am plâns pentru ultima oară împreună. I-am mângâiat părul creț și am consolat-o. Mă cocoșam și sufletește. în timpul pauzelor alergam fără rost de colo colo, strigând cu toată forța plămânilor mei, ääääää sau iiii sau ööööö, la fel ca și ceilalți. Și participam la glumele triviale despre urină și fecale. Când vreun amărât de la cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Paris se întâmplă ceva decisiv. Gigantica sală de la Porte de Versailles care a găzduit evenimentul a gemut, literalmente, de vizitatori. N-am mai avansat cu atâta dificultate prin mulțimea oamenilor de pe vremea meciurilor internaționale ale echipei de fotbal UTA. Umblau cocoșați de greutatea cărților cumpărate, aruncând priviri lacome spre standurile încă nevizitate, gata să ia cu asalt redutele rămase necucerite. Să prinzi un loc în față, să răsfoiești o carte, să obții un autograf reprezentau veritabile triumfuri. E greu de furnizat
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
pe Cristi. Când mănâncă, camera îl asistă fără grabă, cu sonorul asigurat de șlagărul miorlăitor al Mirabelei Dauer. Polițistul își învârte furculița în farfurie, înghite cu noduri fiecare dumicat odată cu muzica soporifică și ai sentimentul unei presiuni enorme care-l cocoșează. Există o tensiune incredibilă obținută din aliajul dintre banal, mediocritatea fiecărei zile și urâțenia cartierelor unui oraș cenușiu. În film nu se întâmplă mai nimic, iar când se întâmplă cu-vintele preiau controlul. La final aveam schema or-ganizării flagrantului precisă ca
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
în dimensiuni reduse. Și asta le este suficient. Vîna de scriitor al lui Tankred Dorst alege de data asta miniatura. După revărsările și fantasticul fluviu din „Merlin", în „Herr Paul" merge pe linii mici, trasee mici, repetitive, spațiu mic, închis, cocoșat de obsesii și de aglomerarea lor în obiecte. Aș spune că aceste piese sînt cei doi poli ai operei lui Dorst, extremele, dacă vreți, care îl particularizează. Arta dialogului naște mici poeme, imagini ce zboară ca niște fluturi, ieșind din
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
bucure de nurii ei în automobilul încălzit, în Plymouth-ul albastru al familiei, se simțea învingător, dezinvolt, calm, cu viața intrată pe un făgaș promițător. La două cvartale de Ben Franklin, spre munte, sub Eisenhower Avenue, în locul unde bulevardul se cocoșează pe-un pod cu balustrada de lemn, muncitorii de odinioară au săpat cu cazmalele o tranșee uriașă, să aducă șinele de tren în oraș, sunt șine lăsate în paragină, iar adâncitura asta, zidită cu calcar, a ajuns o groapă în
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
la unitate. Căi prelungi nechează în amintiri pastorale și cîntece de beție. Amalgamat. O beție cu păcura. Ninge aici, ninge cu fulgi dintre genele lui D-zeu". Sau: "N-am scris poezie. Am mizat pe puterea cuvintelor de a se cocoșa peste gardurile memoriei. Am iubit cîteva femei pe care le-am părăsit cum o toamnă ce se ascunde sub zăpadă". Sau: "Eu spuneam cîndva: femeile sînt niște uși care dau în stradă. Acolo lume, gălăgie, circ, piața. Și totodată am
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]