77 matches
-
sau fără măduva spinării, creier și limba. Carcasele și semicarcasele de scroafe pot fi prezentate cu sau fără mamele; ... b) "jambon", în sensul codurilor tarifare 0203.12.11, 0203.22.11, 0210.11.11 și 0210.11 .31, partea posterioară (codala) a semicarcasei, care conține oasele, cu sau fără picior, cu sau fără partea de sub genunchi, sorici sau slănina. Jambonul este separat de restul semicarcasei astfel încât conține, cel mult, ultima vertebra lombara; c) "partea anterioară", în sensul codurilor tarifare 0203.19
EUR-Lex () [Corola-website/Law/174248_a_175577]
-
separat este clasificat la aceste subpozitii că bucată de spata; e) "spinare", în sensul codurilor tarifare 0203.19.13, 0203.29.13, 0210.19.40 și 0210.19.70, partea superioară a semicarcasei cuprinsă între prima vertebra cervicala și vertebrele codale, conținând oasele cu sau fără file, omoplat, sorici sau slănina. Spinarea este separată de partea inferioară a semicarcasei printr-o tăietura care trece chiar pe sub coloana vertebrală; f) "piept", în sensul codurilor tarifare 0203.19.15, 0203.29.15, 0210
EUR-Lex () [Corola-website/Law/174248_a_175577]
-
cu sau fără măduva spinării, creier și limbă. Carcasele și semicarcasele de scroafe pot fi prezentate cu sau fără mamele; (b) "jambon", în sensul subpozițiilor 0203 12 11, 0203 22 11, 0210 11 11 și 0210 11 31, partea posterioară (codală) a semicarcasei, care conține oasele, cu sau fără picior, cu sau fără picior, jaret, șorici sau slănină. Jambonul este separat de restul semicarcasei astfel încât include cel mult ultima vertebră lombară; (c) "partea anterioară", în sensul subpozițiilor 0203 19 11, 0203
32006R1549-ro () [Corola-website/Law/295524_a_296853]
-
prezentat separat, este clasificat la aceste subpoziții ca bucată de spată; (e) "spinare", în sensul subpozițiilor 0203 19 13, 0203 29 13, 0210 19 40 și 0210 19 70, partea superioară a semicarcasei cuprinsă între prima vertebră cervicală și vertebrele codale, conținând oasele cu sau fără file, omoplat, șorici sau slănină. Spinarea este separată de partea inferioară a semicarcasei printr-o tăietură care trece chiar pe sub coloana vertebrală; (f) "piept", în sensul subpozițiilor 0203 19 15, 0203 29 15, 0210 12
32006R1549-ro () [Corola-website/Law/295524_a_296853]
-
În partea inferioară este delimitata de secțiunea ce trece între treimea superioară și medie a coastelor și linia de separare a mușchiului de fleica; 4. pulpa cu rasol (jambon) - musculatură și suportul osos din regiunea bazinului, osul sacrum, 2 vertebre codale, femurul, rotula și rasolul din spate; 5. spata cu rasol - musculatură care îmbracă osul scapulum (lopățica) și osul humerus. Limită din spate a tăieturii trece în dreptul vertebrei a 5-a în direcția perpendiculara și paralelă cu coastele. Se detașează prin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146596_a_147925]
-
acoperire) rămas pe mușchi. Prezintă extremitățile drepte și este bine fasonat, fără tăieturi in masa musculară, franjuri sau resturi de oase; 10. pulpa cu os - musculatură și suportul osos din regiunea bazinului (ilium, ischium și pubis), oasele sacrum, două vertebre codale, femurul și rotula. Este delimitata anterior de ultimă vertebra lombara (exclusiv), la linia de separare de fleica, iar posterior de articulația femurotibiorotuliana (ce separă pulpa de rasolul din spate). Se prezintă cu sau fără slănina, șoriciul de acoperire; se prezintă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146596_a_147925]
-
fleica, iar posterior de articulația femurotibiorotuliana (ce separă pulpa de rasolul din spate). Se prezintă cu sau fără slănina, șoriciul de acoperire; se prezintă și fără suportul osos din regiunea sacrala; pulpa cu os fără slănina se prezintă fără oasele codale și se admite la suprafață un strat discontinuu de 0,5 cm de slănină; 11. pulpa fără os - provine din prelucrarea pulpei cu os descrise la pct. 10, la care se îndepărtează oasele, grăsimea moale, flaxurile și formațiunile vasculare de pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146596_a_147925]
-
un rostru, iar orificiul bucal se găsește pe partea inferioară a capului (ventral), sub forma unei crăpături semilunare. Lepidotrihii (razele externe osoase) din înotătoarele neperechi sunt în număr mai mare, de obicei dublu, decât razele interne cartilaginoase corespunzătoare. Coada (înotătoarea codală), ca și la selacieni, este heterocercă, lobul superior al ei este mai mare, cuprinzând și capătul coloanei vertebrale, iar lobul inferior este mai mic. Înotătoarele perechi sunt așezate orizontal. Pe marginea anterioară a înotătoarelor neperechi se pot întâlni fulcre (solzi
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
și se deschid în ureter. Nu există un organ copulator, fecundația este externă, iar icrele sunt mici și au o segmentare totală și inegală. Condrosteenii păstrează o serie de caractere ale peștilor cartilaginoși: rostrul, plagiostomia (poziția transversală a gurii) , înotătoarea codală heterocercă, înotătoarele perechi orizontale, valvula spirală a intestinului și conul arterial al inimii. Pe de altă parte, ei au caractere comune tuturor peștilor osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
morun atlantic. În decembrie 2004 Consiliul Uniunii Europene a luat măsuri de protejare și de refecere a efectivului de pește. "Gadus morhua" are un maxilar lung și puternic, fiind ușor de recunoscut după linia suplă, are înotătoare, dorsale, anale și codale dezvoltate. Peștele are un colorit diferit, fiind dorsal de o culoare mai închisă brun verzuie și o culoare mai deschisă pe partea ventrală. Peștele este carnivor el se hrănește cu viermi, crustacei și pești mici. Exemplarele adulte ating o lungime
Gadus morhua () [Corola-website/Science/322732_a_324061]
-
pământ. La unele antilope se întâlnesc glande metatarsiene. La capra neagră și muflon înapoia bazei coarnelor se află glande retrocornale; căprioarele au niște glande asemănătoare așezate între coarne, iar muntiacii ("Muntiacus") - pe frunte. Majoritatea rumegătoarelor au glande inguinale și glande codale. Moscul ("Moschus moschiferus") mascul are atașată la penis o glandă prepuțială care secretă o substanță plăcut mirositoare: moscul, foarte odorant și utilizat în cosmetică. Craniul se caracterizează printr-o dezvoltare puternică sau moderată a parții faciale și, uneori, din contra
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
este convex. Au o înotătoare adipoasă foarte dezvoltată, care se inserează deasupra părții posterioare a înotătoarei anale. Înotătoarele ventralele se inserează sub partea terminală a înotătoarei dorsale. Înotătoarea anală se inserează mult în urma înotătoarei dorsale și a înotătoarelor ventrale. Înotătoarea codală este evident excavată, iar pedunculul caudal scund. Înotătoarea dorsală cu III-V radii simple, neramificate urmate de 8-11 radii ramificate. Înotătoarea anală cu III-V radii simple, neramificate și 7-9 radii ramificate. Înotătoare ventrală cu I-II radii simple, neramificate
Lostriță () [Corola-website/Science/330408_a_331737]
-
2-a înotătoare dorsală are I-III raze spinoase și 12-16 raze moi ; că înotătoarele pectorale au câte 14 raze moi, ventralele câte o rază spinoasă și 5 raze moi, anala are II raze spinoase și 8-10 raze moi, iar codala 17 raze moi.
Formula înotătoarelor () [Corola-website/Science/330666_a_331995]
-
iar coloritul este verde-argintiu, măi întunecat pe partea dorsala și mai deschis pe cea ventrala. Ochii sunt mari, poziționați pe părțile laterale ale capului, acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam de aceeași mărime, iar înotătoarea codala este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și lacurile sau apă salmastra a estuarelor și golfurilor din sudul
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
ventrala. Ochii sunt mari, poziționați pe părțile laterale ale capului, acuitatea vizuală este foarte bună. Înotătoarele dorsala și anala sunt mari și poziționate foarte aproape de pedunculul codal, aripioarele ventrale și pectorale sunt alungite și cam de aceeași mărime, iar înotătoarea codala este heterocercă. Peștii aligator pot fi găsiți în habitatul acvatic, cei mai multi aflându-se în rezervoarele și lacurile sau apă salmastra a estuarelor și golfurilor din sudul Statelor Unite. Aceștia au fost observați ocazional și în Golful Mexic. Câteva observații notabile privind
Pește aligator () [Corola-website/Science/333796_a_335125]
-
este format din coloana vertebrală care cuprinde un număr diferit de vertebre. De apofizele acestora sunt prinse coastele. Coloana vertebrală este unită de un os cartilaginos direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
de un os cartilaginos direct cu cutia craniană și coastele. Ea se împarte în 2 regiuni: toracală și codală. Peștii nu au stern. Conformația membrelor este în strânsă legătura cu modul de locomoție, care este tipic acvatic. Înotătoarele neperechi (dorsală, codală și anală) au un schelet format din raze externe osoase ce susțin o membrană tegumentară. Înotătoarele perechi sunt formate din structuri osoase ale centurilor și structuri ale părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
sunt acvatice. Ordinul cuprinde peste 2000 de specii. Prezintă importanță, fiindcă intră în hrana naturală a peștilor. Ca mărime și oarecum ca înfățișare, perlidele seamănă întrucâtva cu efemeridele (efemeropterele) cu care, filogenetic, sunt și înrudite îndeaproape. Au însă numai cerci codali lungi și le lipsește paracercul. le sunt de tip ortopteroid, cu tegumentul moale și corpul cu segmentație bine vizibilă. Capul plecopterelor este ortognat și lățit, turtit dorso-ventral ca și restul corpului și înzestrat cu două antene filiforme, setiforme, lungi și
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
evoluată decât la efemeroptere și odonate, cu care se aseamănă în unele privințe. Nervația aripilor este destul de variabilă și caracteristice sunt nervurile dese transversale. Abdomenul este greoi, format din 10 segmente, din care ultimul segment poartă o pereche de cerci codali lungi, pluriarticulați, paracercul lipsește. Culoarea corpului adulților este în general închisa: fumurie-brunie, neagră, cenușie - colorit de tip homocrom. Se cunosc peste 2000 de specii, răspândite pe tot globul, dar mai cu seamă în zonele temperate. În România plecopterele sunt destul de
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
un bot lat, turtit, asemănător ciocului unei rațe. Gura este largă și înarmată cu numeroși dinți puternici și ascuțiți, limba prevăzută și ea cu dinți. Înotătoarea dorsală deplasată spre coadă, deasupra înotătoarei anale, dând astfel corpului forma de săgeată. Înotătoarea codală este bifurcată, cu lobii egali. Coloritul corpului variază după ape, de la cenușiu-verzui la galben-verzui pe spate, abdomenul alb-gălbui, laturile cu pete mari, cafenii, măslinii sau negricioase, care se unesc uneori, dând benzi transversale. Înotătoarele neperechi sunt gălbui-cenușii, cu pete brune
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
dese, încât culoarea fundamentală, deschisă, apare numai din loc în loc, ca pete sau linii de coloare deschisă. Abdomenul alb sau alb-gălbui cu puncte cenușiu sau negre. Înotătoarele perechi (pectorale și ventrale) sunt roșcate sau roșu-gălbui. Înotătoarele neperechi (dorsala, anala și codala) sunt galben-cenușii, cenușii sau cafenii, cu un amestec de brun-roșcat; pe aceste înotătoare sunt pete brune sau negricioase, ce se unesc în rânduri/dungi transversale, mai mult sau mai puțin regulate.
Știucă () [Corola-website/Science/311470_a_312799]
-
de 4-5 cm. În timpul înotului, coada are rol de timonă. Scheletul videlor de mare este adaptat pentru o suplețe pronunțată. Coloana vertebrală este alcătuită din 50-51 de vertebre, dintre care 7 cervicale, 17 toracale, 6 lombare, 3 sacrale și 20-21 codale. Apofiza spinală are o poziție puțin înclinată la vertebrele lombare, ceea ce asigură o flexibilitate suplimentară. Cavitatea toracică este alcătuită din 14 perechi de coaste, dintre care 10 perechi se mișcă împreună cu pieptul (în timpul respirației). Construcția oaselor din extremități oferă de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
preferă locurile adânci cu mâl și ape tulburi. Somnul are un corp lung, cu un cap turtit dorso-ventral; are o gură largă, care are pe laturi două mustăți lungi, sub gură fiind mustăți scurte. Corpul se termină fără o înotătoare codală propriu-zisă. În medie somnul are o lungime de 2 m, putând însă atinge o lungime de 3 m și o greutate de 150 kg. Culoarea corpului este albăstruie negricioasă sau verzuie măslinie pe spate, iar abdomenul este de o culoare
Somn (pește) () [Corola-website/Science/315077_a_316406]
-
cea pectorală sunt înzestrate în special la tineret cu un spin puternic ascuțit. Culoarea corpului este în general castanie-negricioasă cu nuanțe violacee, cu pete pe spate; abdomenul alb-murdar. Pielea este subțire și lasă să se vadă în regiunea dorsală și codală segmentele mușculare. Mustățile sunt de culoare castanie sau neagră. Somnul pitic preferă apele limpezi, puțin adânci, liniștite, cu fundul moale sau nisipos, bogate în vegetație, trăind în grupuri. Iarna și-o petrece îngropat în adânc, încetând a se mai hrăni
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
atingând 30-35 cm în înălțime, în schimb este groasă și musculoasă; se situează în jumătatea posterioară a corpului. Marginea ei anterioară coboară lin spre corp, uneori fiind umflată, iar cea posterioară este abruptă, de regulă în formă de seceră. Înotătoarea codală (sau, mai simplu, coada) este foarte mare, cu marginea posterioară neregulată și zimțată situată orizontal, ca și la toate balenele. Coloritul balenelor cu cocoașă variază de la un individ la altul, ceea ce facilitează identificarea lor. Spatele și părțile laterale sunt negre
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]