33 matches
-
te-ntrece Când el merge Tu rămâi singur pe drum. - Asta așa e, dar dacă tu mi-ai cânta cântecul meu preferat, cred că-l știi, eu m-aș juca cu tine De- a v-ați ascunselea! - Bine! Melc,melc codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și bea apă caldă Și te suie pe buștean Și mănâncă leuștean ! Melcușorul scoase niște cornițe lungi pe care le mișcă în toate părțile, dar când prințesa se uită în altă parte
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
scandal, nu te mai codi, că nu vorbești cu maică ta), din care reieșise că el, ei bine, el e, nici mai mult, nici mai puțin, decât veriga lipsă? Lipsă? Unde nu ar fi avut el norocul ăsta? Melc, melc, codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și bea apă caldă Asta-i culmea, se gândi veriga lipsă, încercând să se convingă că nu e vorba și de o doagă lipsă, lucru care i-ar fi îngreunat mult mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
grozav, în așa fel că puteai vedea și ovalul de deasupra, dar și partea laterală. Ce să mai vorbim de muzică! Pena dirija perfect, cu mișcări de aripi leneșe, până și măsurile de patru timpi, pe când Mircea... Nici măcar "Melc, melc, codobelc" n-ar fi putut să dirijeze. Pena cânta "Somnoroase păsărele" scoțând la sfârșitul fiecărui vers un fel de mici țipete ciudate: "i-o, i-o, i-o", iar când spunea "Noapteeeeee buuuuuu-năăăăăă!" pe toți îi apuca căscatul. Acum toți copiii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un melc! Și ce casuță mică și albă are! Ce prostie! Să stai în casă pe căldura asta! Să nu te joci, să nu alergi, să nu cânți... Ia să-i zicem noi dumnealui melodia care-i place: “Melc, melc, Codobelc, Scoate coarne...” S-ar putea să fi dat peste un melc cam surd. Să-l lăsăm, mai bine, în plata Domnului. Ce broscuță frumoasă! Mai-mai să n-o zărești, căci e verde ca firul de iarbă ori ca frunza porumbului
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei să-i alunge gândurile rele. Se cocoța ciocârlia pe copacul cel mai apropiat să-i cânte triluri de consolare, broasca făcea acrobații s-o înveselească, chiar și melcul îi apăru în cale iar fata spunea poezia despre melc, melc, codobelc și uita de supărarea ei. Broderia, căzută în iarbă, a rămas neterminată. Un pom era cusut, dar pe celălalt nu mai avea cine să-l coasă. Stând așa degeaba câteva zile, frumoasei fete cu părul ca spicul de grâu, i-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
și fericire”. Totodată în pădure s-a împrăștiat zvonul că este o mare sărbătoare la care este invitată cu mic, cu mare, toată suflarea. Toată pădurea de fag a ținut umbră cu ramurile. Carii cerneau făină în fagii seculari, un codobelc așternea sidef pe drumul către altar. Pasărea măiastră, ciocârlia, era mare dirijor cu brotacul la trombon, rândunica la chitară, vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
culcuș știut numai de ea. Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
urmat și de două mâini susținând de urechi o oală plină ochi cu nuci. Mâinile răsturnară oala într-un lighean pregătit din vreme. Într-un târziu, am priceput atât eu, cât și Sabina, care se deșteptase și făcuse ochi de codobelc, că Maria culegea nucile, apoi le urca, pe o scară proptită de balcon, până la doi. - Ce dracu’ faci, mama, vrei să-ți rupi gâtu’? își începu Sabina ziua. - Băi, Sabinî, băi, am zîs că-i păcat sî lăsăm di izbeliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]