86 matches
-
la nivel macroeducațional și care sintetizează cerințe globale ale educației redate în termeni de competențe generale, dar decelabile la nivelul proceselor și produselor educaționale; b) indicatorii de performanță. Sunt sisteme referențiale mai concrete, deduse din standardele de performanță, ce sunt coextensive capacităților și subcapacităților specifice unor discipline sau tipuri de activități educaționale; c) descriptorii de performanță. Aceștia apar explicitați ca o suită de enunțuri normativ-valorice care circumscriu activități și performanțe probate de elevi. Descriptorii sunt dimensionați în concordanță cu capacitățile sau
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Poe, Lev Tolstoi, Fiodor Dostoievski, Nicolai Gogol, Anton Cehov, Henry James, Herman Melville, D.H. Lawrence. Mitul fiind la rădăcina timpului și a spațiului e o zădărnicie, o contradicție de termeni, să-i cauți o origine spațială și temporală. El este coextensiv rădăcinii principale a lumilor, prin urmare participă la armonia și ordinea ei. În forma sa cea mai înaltă, mitul este o incantație, un ritual care nu a putut fi elaborat decât în sanctuare, de ființe înalt calificate pentru această adaptare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
adauge listei numele și capodoperele acesteia, care transmit experiența inițiatică profundă a istoriei umane. Mitul fiind la rădăcina timpului și a spațiului, ar fi o zădărnicie, o contradicție de termeni, să-i cauți o origine spațială și temporală. El este coextensiv rădăcinii principale a lumilor, prin urmare participă la armonia și ordinea ei. În forma sa cea mai înaltă, mitul este o incantație, un ritual care nu a putut fi elaborat decât în sanctuare, de ființe înalt calificate pentru această adaptare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întâi aspectul teribil și grotesc, stupid și spăimos al diavolului, căruia Dănilă îi vine de hac cu mijloace pe care îndrăznim să le numim intelectuale. Sunt mijloace de chibzuire, de meditație și de intuiție, care, valabile în lumea țărănească, sunt coextensive prin transfer simbolic și legitim, tuturor lumilor. De aceea, afirmăm că Dănilă se folosește de arme intelectuale, directe, sintetice, succinte, pur calitative, în lumina și temperatura cărora Satana se topește ca ceara pe plită. În povestea Stan Pățitul procesul de elucidare
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai complexe și mai nuanțate ale relațiilor dintre texte, decât noțiunile de sursă și influență - mult prea comune și generale, considerate adesea cvasi-sinonime. În concepția Grupului Tel Quel din anii 60, intertextualitatea este o problemă cu caracter general și implicit, coextensivă discursului (Roland Barthes utiliza conceptul de "intertext infinit"). Intertextualitatea în "sens restrâns" În sens restrâns, intertextualitatea/ intertextul iau forma citatului, a aluziei, a clișeului. Citatul devine "blazon" al enunțului, în relația text-paratext. În ultimele decenii, intertextualitatea s-a dezvoltat ca
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
problemele mediului înconjurător nu au nevoie de o etică a mediului, ci ele trebuie să fie reglate exclusiv juridic și politic, cu ajutorul expertizei științifice. Aceasta pentru că natura nu poate fi subiect al moralei. Domeniile moralității și al umanității sunt esențial coextensive, iar domeniul naturii se află în exterioritate cu ambele. Ca urmare, nu are sens să vorbim despre o etică a mediului. Sau, dacă o facem, riscăm să reactivăm diverse fantasme politice totalitare precum nazismul și stalinismul. Etica mediului ar duce
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aveau de suportat anumite prejudicii. Emanciparea presupune recunoașterea prezenței în sfera morală a altor oameni care anterior erau marginalizați din diverse motive care au fost respinse ca neîndreptățite. Urmând această linie de gândire, sfera moralității și comunitatea morală ar deveni coextensive cu comunitatea umană. Din perspectiva eticii tradiționale domeniul moralității este limitat la comunitatea umană, la indivizii raționali care trăiesc în prezent, ceea ce înseamnă că rămân în afara domeniului moralității următoarele cazuri 23: • moartea; • persoanele decedate (strămoșii); • posteritatea proprie; • copii; • urmașii mai
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
temeiuri rezonabile sau credibile pentru a susține un asemenea demers, întrucât criteriile relative la tribalitate sau rasă nu au nici un fel de relevanță în raport cu sfera moralității. De fapt, chiar în interiorul comunității umane sfera moralității a fost extinsă până a devenit coextensivă cu această comunitate prin recunoașterea netemeiniciei unor asemenea delimitări. Nici teza de sorginte kantiană că numai un agent rațional este un agent moral și are, drept urmare, statut moral, nu se susține, deoarece copiii mici, bătrânii senili sau adulții cu probleme
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
unor criterii tari precum cele menționate, ajunge în cele din urmă să justifice o atitudine antropocentrică, speciistă. Deși unele dintre criteriile susținute de umanismul etic sunt îndeplinite nu doar de oameni, eventual într-o măsură gradual inferioară, practica umanistă consideră coextensive comunitatea morală și comunitatea umană. Moralismul uman decuplează capacitatea de a raționa și tot ceea ce derivă de aici de problema recunoașterii statutului moral. Demersul este echivalent cu acela al recunoașterii faptului că sexul sau culoarea pielii nu sunt caracteristici pe
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
într-un mod psihologist sau emotivist, pornind de la sentimentele pe care oamenii le au în mod natural față de ceilalți membri ai comunității. Sentimentul de simpatie este considerat de ambii autori liantul dintre membrii comunității. Comunitatea morală și comunitatea umană sunt coextensive, etica și societatea sunt concepte corelative. Teoria evoluționistă a lui Darwin a schimbat această perspectivă tradițională deoarece a propus conceptul de comunitate biotică sub care cad toate ființele vii. Dar și față de acești membri ai comunității biotice avem în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sau fisiuni. Adaug și faptul că bacteriile și virușii transferă în mod natural gene de la o ființă umană la alta. O altă discuție este aceea dacă ceea ce nu este natural este imoral, ori dacă putem spune că domeniul moralității este coextensiv sau inclus în domeniul a ceea ce este natural. Consecințele ultime ale unei asemenea teze sunt acelea că orice intervenție umană asupra naturii este imorală, ceea ce nu este acceptabil. A treia discuție poate fi circumscrisă așa-numitului argument al confuziei morale
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
și considera că problemele mediului înconjurător nu au nevoie de o etică a mediului deoarece ele pot fi reglate exclusiv juridic și politic, cu ajutorul expertizei științifice. Natura nu poate fi subiect al moralei, domeniile moralității și al umanității sunt esențial coextensive, de unde rezultă că nu are sens să vorbim despre o etică a mediului. Putem să deosebim între două tipuri de comportamente legislative caracteristice acestei perioade. Inițial reacțiile legislative urmau unor accidente tehnice care deveneau precedentul invocat de legiuitor pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
acest caz, domeniul argumentării a fost conceput pornind de la genurile retoricii tradiționale, dar extinzîndu-l pînă la cuprinderea oricărei dezbateri, indiferent de forma în care se realizează. Mai mult, pentru teoria argumentării în limbă și pentru logica naturală, activitatea argumentativă este coextensivă activității vorbirii, căci, dacă se definește argumentarea ca fiind o tentativă de a modifica reprezentările interlocutorului, este evident că orice informație joacă acest rol și că, astfel, poate fi considerată ca fiind argumentativă, așa cum susțin explicit J.-B. Grize și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
u i și în analiza conversațională. După unii specialiști, intervenția are o funcție ilocuționară, încît, ca unitate de discurs, poate fi realizată prin constituenți nonlingvistici și, prin urmare, în vreme ce intervenția este o unitate funcțională, luarea de cuvînt este o unitate coextensivă intervenției unui singur vorbitor. V. act de vorbire, luare de cuvînt, schimb, interacțiune verbală. MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN INTONAȚIE. Prin intonație se înțeleg variațiile de intensitate cu care se rostesc unele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele mai cunoscute dintre cele trei tipuri de sfere publice examinate în acest capitol. Sferele mezo-publice sînt acele spații ale controversei despre putere care cuprind milioane de oameni ce privesc, ascultă sau citesc de la distanțe mari. Ele sînt în principal coextensive cu statele teritoriale, dar se pot extinde și dincolo de granițele statului pentru a cîștiga public (ca în cazul programelor și al publicațiilor de limbă germană în Austria). Răspîndirea lor poate fi însă limitată la anumite regiuni din anumite state, ca
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
acest domeniu. Percepția multiplicității și a construcției sociale a realității sunt două motive centrale care au influențat această revenire, contribuția constructiviștilor fiind deosebit de importantă.190 În aceeași idee, Charlotte Epstein scrie că revenirea 'identității' în studiul politicii mondiale a fost coextensivă cu dezvoltatea constructivismului în relațiile internaționale 191, În parte identitatea oferă o perspectivă prin care să fie criticate școlile tradiționale de gândire din relațiile internaționale, posibilitatea analizei prin lentila identității a susținut o mare promisiune pentru cei nemulțumiți de parametrii
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
divizată în națiuni care asigură sfera privilegiată a identificării și a loialității politice.606 Naționalismul poate fi văzut ca o ideologie politică care asumă faptul că națiunea poate fi delimitată de stat, că națiunile și statele ar trebui să fie coextensive în interiorul granițelor, că fiecare națiune trebuie să aibă un stat care să îi corespundă și că fiecare stat care nu exprimă o națiune sau o idee națională este potențial ilegitim. 607 Sunt multe argumente în favoarea ideii că naționalismul a adăugat
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
interesele naționale înguste ale statelor; în al doilea rând, accentul normativ plasat pe individ; în al treilea rând, extinderea procesului de democratizare, prin reformarea procesului de luare a deciziilor la nivel național. Prin promovarea conceptului de securitate umană, care este coextensiv auto-identificării cu umanitatea, se aduc în prim plan valorile colective și moralitatea în contrapartidă la individualismul îngust sau la apatia politică reflectată în instituțiile formale politice stato-centrice. Richard Falk677 vorbește despre extinderea sentimentului comunitar, de slăbirea legăturii dintre suveranitate și
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
tradiției. „Dumnezeul Cel Viu” al profeților nu există însă și nici nu dispare din viața oamenilor printr-un set de operații dialectice, așa cum poate credea contele d’Holbach pe la anul 1770. Dumnezeu nu Se lasă investigat printr-o metodă fixă, coextensivă științelor naturii, ci Se lasă surprins în jocul dintre îndrăzneală și așteptare. Jocul teologiei nu este lipsit de reguli (2Tim. 2,5) iar primirea harului ține de o teandrică „fuziune a orizonturilor”. Cum observa Hans Urs von Balthasar, viața interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
datornicilor noștri”. Datoria este un concept central pentru etica și liturghia ortodoxă, care face din sufletul celor cu adevărat credincioși o conștiință neadormită. Creștinismul - în varianta sa genuină - vede lumea socialului „înșurubată” în experiența liturgică 1. Socialul este un spațiu coextensiv comunității liturgice, în care cei cu adevărat credincioși, strânși laolaltă „întru numele Domnului”, se roagă „iarăși și iarăși” pentru „pacea lumii” și pentru „mântuirea sufletelor”. Pentru a suprima dominația universală a răului și a violenței, adevăratul creștinism abordează socialul dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
trecut și prezent, și teoria politică europeană, derivată din problema teologico-politică. Ambele teme sînt moșteniri provenite din formația creștină a Europei, constituie aplicații în sistemul lumii ale unei gîndiri religioase paradoxale. Mai mult, se consideră în genere că laicitatea e coextensivă creștinismului, că ar fi produsul lui întrucîtva natural, deși tîrziu, dat fiind că numai religia creștină stabilește ca principiu și încă din originile ei o distincție între sfera religiei și cea a puterii politice. Poate că relația istorică între laicitate
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se găsește - măcar în parte - în urzeala anilor noștri de formare. Contactul timpuriu cu școala este atât de important și totuși prea puțin subiect de reflecție teologică. În aceste împrejurări, rămân plauzibile mai ales comentariul autobiografic și arheologia unor memorii coextensive. Te ghidezi după experiența proprie și, la fel de puțin sistematic, după mărturia amicilor care vorbesc despre natura profundă a cunoașterii într-un orizont postsecular. Mai întâi, observ că memoria copilăriei reține impresii mișcătoare, imagini foarte vii, freamătul percepțiilor originare - toate învăluite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
plasează subiectul epistemologic în centrul discuțiilor metafizice nu este suficient cântărită. Res cogitans domină totuși întreaga istorie a gândirii moderne până la apariția maeștrilor bănuielii (Marx, Nietzsche, Freud). Alte asemenea truisme ascund un potențial hermeneutic neexplorat. Interpretarea postmodernității apare drept paradigmă coextensivă a modernității. În cele din urmă, concluzia depinde de modul în care gândim relația dintre tradiția creștină premodernă (patristica și scolastica). Prin recursul la opera unor mari savanți catolici, precum Pierre Duhem (1861-1916) sau Etienne Gilson (1884-1978), H.-R. Patapievici
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a pasa mai departe, printr-un calcul contabil, câteva idei bine studiate. Faptul că publicarea de cărți nu trece neobservată este proba unei reactivități de tip chimic prin care se verifică sănătatea oricărui țesut cultural. Un asemenea gest este deja coextensiv funcției primare a tradiției. Această transmitere cu reținere înzestrează orice comunitate mărturisitoare cu darul înainte-vederii, ascuțindu-i percepțiile, judecata și discernământul. Folosind un pretențios jargon fenomenologic, am putea spune că, prin suprapunerea intenției subiective a individualităților cu atenția pasivă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o astfel de interpretare este globalitatea". Altfel spus, în dialectica repetare/diferire, care acționează mecanismul intertextual, repetarea primează. Chiar și așa, globalitatea implică un grad limitat de generalitate a repetării. Anca Măgureanu nuanțează ideea globalității în intertext și utilizează criteriul coextensivi tății raportului intertextual cu unul sau cu ambele texte, ajungând la: o intertextualitate globală, în cazul în care toate elementele unui text intră în raport cu celălalt text; o intertextualitate parțială, care ar admite ca numai anumite elemente ale unui text să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]