86 matches
-
modul în care este utilizat limbajul. A numi ceva este ca și cum i-am pune o etichetă. Când gândim în termeni concreți, avem întotdeauna un „lucru” căruia îi corespunde numele și putem folosi alternativ numele și referentul: gândirea și realitatea sunt coextensive. Doar dacă judecăm în termeni abstracți începem să numim lucruri care nu există independent de actul numirii. Putem avea încă impresia că etichetăm „lucruri”, dar ele au luat ființă doar prin faptul că le-am numit noi. Eticheta este atașată
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
poate fi astfel detașată de influența covârșitoare a conceptului de raționalitate În științele sociale. Capitalismul Însuși, așa cum este teoretizat de M. Weber, este asociat cu actorul rațional și „propovăduit” de știința economică ce Împărtășește aceleași asumpții ale raționalității. Organizațiile sunt coextensive unui mod de gândire raționalist și pragmatic a cărui Întruchipare tipică este știința economică. Începând cu deceniul al cincilea al secolului trecut, poziția dominantă a organizațiilor În plan social și epistemologic determină nu numai o reorientare a obiectului de studiu
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
stătător și având o mare influență În mediul universitar, managementul este autorizat să Îndeplinească funcția socială a conducerii. Managementul este o construcție culturală, devenind o rețetă a succesului În diverse domenii de activitate. Tendința de profesionalizare a managementului este istoric coextensivă tendinței de separare a proprietății de control, precum și celei de creștere În dimensiuni a corporațiilor moderne. A poseda anumite resurse și interese nu include și autorizarea de acțiune responsabilă În privința respectivelor resurse și interese. Capacitatea de acțiune este dobândită prin
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și acceptat; în celălalt, al unuia îndurat. Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. PRELUAREA ÎN PROIECT A LIBERTĂȚII. RĂSPUNDEREA ȘI VINA Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui discurs despre libertate apare în chip firesc problema răspunderii: liber fiind, ce am făcut eu cu libertatea mea? Eu, ca subiect al libertății mele, am de răspuns la această întrebare. Dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aducerea la suprafață a unui fragment din această cunoaștere și astfel smulgerea lui din propria mea "uitare". Numai că această uitare este originară (nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte I-am știut), este o uitare (infinită) coextensivă cu suprafața cunoașterii prealabile (infinite) de care nu sânt conștient atâta vreme cât nu scriu. Concluzia este uluitoare: nu poți ști, afla, învăța etc. decât în măsura în care scrii. Situația este diferită de cea descrisă de Platon în Menon (tînărul sclav care se dovedește
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
paratextul, cu elementele sale subtitlul și prefața auctorială. Aceasta din urmă este echivalentă cu o declarație de intenție, furnizând informații asupra genezei operei, precizând utilitatea documentară și redarea fidelă a portretelor și a evenimentelor. Se stabilește, implicit, un "pact referențial, coextensiv pactului autobiografic"284, ce are drept scop declarat crearea nu a "efectului de real", ci chiar a imaginii realului. Așadar, în Arhipelagul GULAG avem de-a face cu un tip de narator pentru desemnarea căruia cea mai potrivită sintagmă ar
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este să le aplici în mod practic (cu limite și vicieri inerente) și alta să exprimi și să explicitezi ceea ce ai evaluat (când intervin anumite filtre de cenzurare sau atenuare a unor asperități valorice). De altfel, verbul a evalua este coextensiv semantic cu alte verbe, cum ar fi a aprecia, a constata, a estima, a examina, a cântări, a judeca, a măsura, a nota, a valida, a valoriza, a expertiza etc. (Vogler, 2000). Temă Reflectați la conținuturile semantice ale verbelor de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
la nivel macroeducațional și care sintetizează cerințe globale ale educației redate în termeni de competențe generale, dar decelabile la nivelul proceselor și produselor educaționale; b) indicatorii de performanță. Sunt sisteme referențiale mai concrete, deduse din standardele de performanță, ce sunt coextensive capacităților și subcapacităților specifice unor discipline sau tipuri de activități educaționale; c) descriptorii de performanță. Aceștia apar explicitați ca o suită de enunțuri normativ-valorice care circumscriu activități și performanțe probate de elevi. Descriptorii sunt dimensionați în concordanță cu capacitățile sau
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
necesară decât Într-un singur caz, și anume atunci când se are În vedere ființa cea mai mare care poate fi concepută. Astfel, este sugerată ideea, ce o vom găsi exprimată mai târziu și la Descartes, că În Dumnezeu existența este coextensivă esenței sale. Pentru Anselm „a gândi ceva față de care altceva mai mare nu poate fi gândit” se impunea de la sine ca o regulă a gândirii, consacrând faptul că ideea pe care o avem despre Dumnezeu nu este o ficțiune născută
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
discursive este poeticitatea ca structurare a discursului poetic care se înfățișează dual, ca funcție textuală, pe de o parte, generând matricea semantică a textului, iar, pe de altă parte, ca funcție metatextuală, configurând co-relaționalitatea mărcilor semantice. Nefiind doar o funcție coextensivă textului 36, poeticitatea construiește rețeaua de semne poetice, textual și metatextual. Astfel, poeticitatea se realizează discursiv, prin intermediul semnelor poetice a căror manifestare inferențială și referențială se face dual, antinomic și complementar, în același timp. Poeticitatea face trecerea înspre intensitatea expresivă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
puterii politice, iar multe forme și conținuturi de cunoaștere scapă acțiunii limitate a Politikului. Cunoașterea-putere este valabilă doar în cadrul instituțiilor și mecanismelor social-politice, unde este modelată de norme și directive corespunzătoare intereselor unui grup uman dominant, și nu unei forme coextensive și echilibrate de guvernare ce vizează societatea în ansamblul ei. Deciziile factorilor din instituții nu se pot exercita în afara unor drepturi civice fundamentale. Pe de altă parte, există incompatibilități majore între regimul de funcționare a cunoașterii și a puterii. În timp ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și suveranul (este interzis să...) nu mai pot fi formule discursive funcționale într-o societate globalizată ca a noastră. Problema puterii, a manifestării ei intrinseci este cea formulată de Foucault: orice tip de putere implică rezistența 99. Rezistența ar fi coextensivă puterii, efectul ei primar! Este posibilă o putere dincolo de polaritatea pe care o implică, dincolo de rezistența la aceasta? Ar putea exista o putere ce nu se adresează rezistenței, ci convingerii, argumentelor raționale și formulate în acord cu o evidență (social-politică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este, credem noi, întru totul solidară cu noțiunea de pământ frământat cu apă."68 În contextul imaginarului poetic, viermele (izomorf șarpelui) devine el însuși coextensiv cu materialitatea htonică: "Bineînțeles, pentru imaginație, orice ființă care se târăște se înrudește cu șarpele. Viermele, care ar putea face obiectul unei monografii literare, este adeseori schița unei reptile."69 Coroborând informațiile oferite de opera bachelardiană, ajungem la următoarea interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
la bază conceptul des uzitat al refulării, definit de Jung ca "... un proces care se inițiază în copilăria timpurie sub presiunea morală a mediului și care persistă de-a lungul întregii vieți."287. În acest vast context al reprimării reducției coextensive mitului lui Procust, un psihanalist fervent ar fi tentat să vorbească de complexul freudian al castrării la Eminescu și la frații săi. Exceptându-l pe Matei, cel mai longeviv, nici unul nu a avut vreo tentativă de a se căsători. Imposibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
o astfel de interpretare este globalitatea". Altfel spus, în dialectica repetare/diferire, care acționează mecanismul intertextual, repetarea primează. Chiar și așa, globalitatea implică un grad limitat de generalitate a repetării. Anca Măgureanu nuanțează ideea globalității în intertext și utilizează criteriul coextensivi tății raportului intertextual cu unul sau cu ambele texte, ajungând la: o intertextualitate globală, în cazul în care toate elementele unui text intră în raport cu celălalt text; o intertextualitate parțială, care ar admite ca numai anumite elemente ale unui text să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că devine de prisos să adaug, desigur, ca, în interiorul acestui model chiliast, scenariul eshatologic emerge că o prelungire spiritualista a tendinței biblice (mai precis, neotestamentare) de a descrie realitatea în termenii unor stadii de evoluție, ale căror dimensiuni temporale sunt coextensive. Un exemplu liric de milenarism este detectabil în poezia The Little Girl Lost, inclusă în culegerea Songs of Experience, în care eul creator exalta virtuțile noului Eden, apt de a înlocui realitatea precară și dominată de rațiune a prezentului (somnul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cele mai cunoscute dintre cele trei tipuri de sfere publice examinate în acest capitol. Sferele mezo-publice sînt acele spații ale controversei despre putere care cuprind milioane de oameni ce privesc, ascultă sau citesc de la distanțe mari. Ele sînt în principal coextensive cu statele teritoriale, dar se pot extinde și dincolo de granițele statului pentru a cîștiga public (ca în cazul programelor și al publicațiilor de limbă germană în Austria). Răspîndirea lor poate fi însă limitată la anumite regiuni din anumite state, ca
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de plecarea sa la Viena, unde a fost solicitat să se prezinte pentru a da seama în fața autorităților imperiale pentru acțiunile sale revendicative în urma căruia avea să fie mazilit, fostul episcop luând calea surghiunului roman Micu-Klein
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de călugărul sârb Visarion mai devreme în același an), gândirea politică în privința națiunii a lui Klein își atinge limitele maximale. Evoluția concepției sale asupra națiunii române este spectaculară, marcată fiind de un moment de străpungere semantică în care națiunea devine coextensivă românității transilvănene. Statornicit în cadrele de gândire tributare mentalității politice feudale, revendicările sale inițiale au fost însă mult mai modeste, vizând exclusiv drepturile clerului unit român și ale nobilimii române unite. În fața insucceselor, Klein a desfăcut progresiv aripile semantice ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
moral. Exceptând cazul în care ni se impune moral un comportament care s] faciliteze integritatea existenței, putem concluziona cel mult c] sexul f]r] dragoste, în aceste cazuri, este o strategie nes]n]toas] și imprudent]. Sfera „moralului” nu este coextensiv] (nu se suprapune în totalitate) cu sfera a ceea ce este în propriul meu interes. Această înseamn] c] o persoan] nu este obligat] moral s] desf]soare numai acele acțiuni care faciliteaz] interesul propriu. În ultimul rând, desi dragostea și intimitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea fi suplimentat] de un principiu de precauție: dac] exist] îndoial], nu supraestima ceea ce cealalt] parte a oferit și caut] o propunere mai adecvat] dac] se poate. Mai departe, în cazul acestei abordări, conceptele de „moralitate” și „fericire” nu sunt coextensive. Am presupune c], dac] am desf]sura numai acțiuni care sunt acceptabile din punct de vedere moral, atunci ar exista o anumit] fericire, dar ea nu ar fi garantat]. Dobândirea fericirii este, printre altele, în relație cu o varietate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elită: ele pot anunța, mai simplu, o amplificare, prin mijloacele ostentației, a competiției pentru prestigiu sau partenere (cf. Quinlan 2008), deci o aspirație, și nu neapărat o realitate. Ambiguitatea culturii materiale în acest sens, este binecunoscută: ostentația nu este întotdeauna coextensivă autorității, ci și lipsei ei, căci puterea autentică se exprimă deseori și prin simplitatea asocierilor ei materiale (Beck Kehoe 1999). Ereditar sau nu, statutul deosebit al unora din membrii comunității iese în evidență nu atât prin bogăția inventarului funerar, cât
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
unor forme efective de inegalitate, dintre care cea dintre sexe reprezintă doar o formă, și încă una târzie, ce nu precede, în opinia noastră, Holocenul. Diviziunea parțială pe sexe a activităților a reprezentat, după toate datele disponibile, o necesitate sociobiologică, coextensivă apariției genului uman, codificată simbolic târziu, ca și rudenia, odată cu apariția limbajului articulat. Ea nu a putut oferi, însă, o bază solidă pentru susținerea unei inegalități instituționalizate între sexe, sistematic descurajată de mecanismele de nivelare, alianță și împărțire a hranei
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
unul, el este rezultatul unui dictat dorit, cerut și acceptat; în celălalt, al unuia îndurat. Deosebirea între nazism și comunism este deosebirea între un scenariu masochist și un viol. Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea și vina Spațiul răspunderii este coextensiv cu cel al libertății. De aceea la capătul oricărui discurs despre libertate apare în chip firesc problema răspunderii: liber fiind, ce am făcut eu cu libertatea mea? Eu, ca subiect al libertății mele, am de răspuns la această întrebare. Dar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de a închide, prin procesul scriiturii, un sistem deschis în care actorii sociali caută în voie probleme actuale, este unul mare. Conceptele de credință și religie sunt cu atât mai greu de mânuit cu cât, în numeroase contexte, religia pare coextensivă culturii în ansamblul ei. Se știe, de la Michel Foucault și Peul Veyne, că există mai multe regimuri ale adevărului în cadrul aceleiași culturi și chiar la nivel individual. O bună parte din "religie" constă în practici mecanice, adică, în anumite contexte
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]