115 matches
-
-l - căci la sigur va descumpăni (în sens bun, chiar de numai un pic), dar vei afla despre el mai mult decât privindu-l zilnic, ''face to face! Există după cum ziceam o metodă de cunoaștere amanunțită față de una firesc de cognoscibilă(și rece), detaliată față orice formulă matematică simplă sau oricât de stufoasă, analitică față de orice instrumente psi-sofisticate, deși este una dintre acestea, totuși depășindu-le fără ca să-și propună.. Pleacă de la un singur proces(afectivitatea), însă unește gând, simțire, idee
RELAŢIILE ÎNTRE SEXE – VALORI ŞI ATITUDINI. COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (IV). de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373850_a_375179]
-
se manifestă ca doi poli contradictorii ai unei aceleiași Realități, care îi transcende pe amîndoi. Totul se petrece ca și cum ar exista o interacțiune reciprocă, o transformare reciprocă între rațional și irațional. Iraționalul nu apare ca atributul unei entități exterioare sferei cognoscibile, ci ca pol al unui dinamism care îl înglobează și în centrul căruia se află omul. Acest dinamism este sursă de libertate, de spontaneitate, de creativitate în evoluția sistemelor naturale. Imaginea pe care o propunem este destul de apropiată de concluziile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în filosofia lui Lupasco. Acesta ne apare, încă o dată, ca un reformator de gîndire pentru secolul al XXI-lea. 8. DUMNEZEU Dumnezeu ocupă un loc relativ marginal în opera lui Lupasco, care pare stînjenit de un Dumnezeu în același timp cognoscibil și incognoscibil. Lupasco este împărțit între un Dumnezeu stăpîn al universului psihic și un Dumnezeu refugiat în necunoscutul total al afectivității. ORGASMUL LUI DUMNEZEU În Universul psihic există un capitol curios intitulat "Dialectometodologia experienței religioase. Universul psihic și problema științifică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
doar între Obiect și Subiect, ci și între diferitele niveluri de realitate a Subiectului și între diferitele niveluri de realitate a Obiectului. Discontinuitatea între diferitele niveluri este compensată prin continuitatea informației purtate de Terțul Ascuns. Lumea este în același timp cognoscibilă și incognoscibilă. Misterul ireductibil al lumii coexistă cu minunile descoperite de rațiune. Ne-cunoscutul pătrunde fiecare por al cunoscutului, dar fără cunoscut, necunoscutul ar fi doar un cuvînt gol. Sursă a Realității, Terțul Ascuns se alimentează din această Realitate, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sunt analogice: vederea presupune obiectul văzut, organul vederii, lumina intermediară și sursa ei, soarele, pe când gândirea presupune obiectul gândit, inteligența, un intermediar și sursa lui absolută, care este Binele. Termenii analogiei nu sunt foarte clar exprimați în text: dacă „obiectelor cognoscibile le vine din parte binelui nu doar capacitatea de a fi cunoscute, ci și cea de a fi”, atunci înseamnă că este vorba despre orice obiect cognoscibil, care depinde ontologic și noetic de inteligibil. Atunci, analogia lui Platon cunoaște o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
este Binele. Termenii analogiei nu sunt foarte clar exprimați în text: dacă „obiectelor cognoscibile le vine din parte binelui nu doar capacitatea de a fi cunoscute, ci și cea de a fi”, atunci înseamnă că este vorba despre orice obiect cognoscibil, care depinde ontologic și noetic de inteligibil. Atunci, analogia lui Platon cunoaște o primă variantă: vederea corespunde inteligenței, obiectul vizibil - oricărui obiect cognoscibil în această lume sensibilă, lumina intermediară - inteligibilului vizat de acest obiect, iar soarele corespunde Binelui. Dar, dacă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a fi cunoscute, ci și cea de a fi”, atunci înseamnă că este vorba despre orice obiect cognoscibil, care depinde ontologic și noetic de inteligibil. Atunci, analogia lui Platon cunoaște o primă variantă: vederea corespunde inteligenței, obiectul vizibil - oricărui obiect cognoscibil în această lume sensibilă, lumina intermediară - inteligibilului vizat de acest obiect, iar soarele corespunde Binelui. Dar, dacă „ceea ce Binele este în locul inteligibil, în raport atât cu inteligența, cât și cu inteligibilele, același lucru este soarele față de vedere și lucrurile vizibile
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cele două liste este cea la care s-a referit în realitate Platon: pasajul se interesa de cunoașterea inteligibilului, dar funcțiile enunțate ale ideii și absența din a doua listă a corespondentului unui intermediar face ca, pentru condiția umană, obiectul cognoscibil să fie orice obiect al experienței din această lume. Putem, în schimb, remarca faptul că, în oricare dintre variante, condiția de posibilitate a cunoașterii rămâne de neatins pentru cunoaștere, astfel încât cunoașterea conține prin definiție o reflexivitate incompletă, și, astfel, o
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
despre poporul din Napoli. Impuritatea „structurilor” culturii populare napolitane este menită să descurajeze un structuralist care, evident, nu iubește istoria cu confuzia sa. Odată ce a identificat „structurile” unei societăți în perfecțiunea lor, el și-a epuizat setea de reordonare a cognoscibilului. „Structurile” culturii populare napolitane nu pot fi reduse la nici o perfecțiune. Un mic popor închis de milenii sau secole în codurile sale trăiește încă, în accepțiunea etnologilor, in illo tempore; nu are stratificări; convenționalizarea, de altfel foarte rigidă, a relațiilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
află la câteva sute bune de ani după sfârșitul lumii. Singura soluție realistă este oferită deci de exegeza „sinecdotică”: trebuie să înțelegem hora ca simbol al lui tempus, acesta trebuind interpretat ca „perioadă eshatologică” prin excelență, fără limită previzibilă și cognoscibilă. Cea de‑a doua communis opinio contestată de Augustin este cea care leagă profeția de la Dan. 9,24‑27 de parusie. Dacă ar fi fost astfel, spune exegetul, atunci Isus l‑ar contrazice pe Daniel, deoarece în „mica Apocalipsă” (Mt.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
faptul că nebunia este expresia unor fenomene psihice morbide, psihopatologia va compensa complexul colectiv de culpabilitate al societății față de nebunie și de bolnavii psihici. Nebunia încetează de a mai fi o „vinovăție”, o „pedeapsă”. Ea se integrează umanului și este cognoscibilă și înțeleasă ca atare. Persoana umană poate fi la fel de bine sănătoasă sau normală psihic, după cum, în egală măsură, poate fi alienată sau bolnavă psihic. Sănătatea și boala sunt virtualități egal posibile ale ființei umane. Ele nu trebuie aliniate răului sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
filosofia lui Aristotel exprimă facultatea supremă, intelectul, divizat în intelect „practic” și intelect „teoretic”. El afirmă că în Metafizica anticului, filosofia practică este opera, în vreme ce aceea teoretică este adevărul, aducând totodată precizarea: „... conform unei prime divizări, ființa, atât cât este cognoscibilă, se împarte în: materială sau sensibilă și imaterială”. Analiza este comparabilă cu a altor mari comentatori; ea se bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Există dor, suferință, jelire. Acestea pornesc din nevoie, afecțiune și dragoste - nevoile creaturii vii, pentru că este o creatură vie. Există și stranietate, implicit. Mai există și o vagă intuiție. Se simt și alte stări. Nu totul este pur și simplu cognoscibil. N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun connoisseur, și nu am nimic de argumentat. Sigur că un om ar oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar face un teribil năvod. „Cum să concepi bine un subiect care prin propria sa activitate structurală să pună ordine În harababura de impresii spațiale și temporale și astfel și numai astfel să le constituie Într-o experiență obiectivă și cognoscibilă?“ Acesta-i principala problemă a unui personaj de film (sau de roman, de ce nu?) Bătrânul nu voia să vorbească despre război. În primul război mondial avea 10 ani, era un copil. În al doilea aproape patruzeci. Din amândouă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
simplicem... naturam) lucrurile tind să se distingă unele de altele până la difuzia, la diversitatea sensibilului (I, 6, 9, cum se animandae immensitati universitatis infundat; Plotin V, 1 ). Pe de-o parte, se raportează la Divinitate; Intelectul o face să devină cognoscibilă multiplicității de ființe. Fiecare idee sau formă este o expresie a Intelectului, solidaritatea lor este analogă științei, Lumii Inteligibile și spiritului universal; este cea care conferă ordine Lumii Sensibile, raporturi raționale, este modelul autentic (). Pe de alta, la Suflet (Comm
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
garantează o mai mare ușurință în explicarea devenirii aparențelor calitative: cantitatea aduce unitate, regularitatea legilor, ordine în haosul chorei unde elementele preexistau într-o devenire incognoscibilă și imperceptibilă. Relațiile lor structurale o aranjează prin ordinea lor, făcând-o perceptibilă și cognoscibilă, chora primește o ordine rațională sub influența Ideii de Bine care domină și o înlocuiește în acest haos mecanicist, luat ca premisă și îndeplinind o finalitate armonioasă. Macrobius subliniază diversitatea și inextricabilitatea conexiunilor (I, 6, 28 haec tamen varietas vinculorum
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
prelungită de a împlini cu ușurință anumite lucrări (medic, muncitor); experiența ca sinteză inductivă a realității empirice - sensul folosit de științele naturale; experiența ca intuiție ezoterică a unei realități inefabile și supraumane (experiența ocultă, mistică); experiența harului, de ordin supranatural, cognoscibilă doar pentru credința ca o experiență creștină. Aceste tipuri de experiență ne ajută să identificăm elementele ce caracterizează experiența: faptul de a fi imediat constituie esența experienței, receptivitatea, întrucât ceea ce este experimentat nu e creat prin activitatea autonomă a subiectului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și una negrăită. Dar nici prin una nu se cunoaște însă Dumnezeu în ființa Lui. Prezența tainică a lui Dumnezeu, depășește putința de a defini prin cuvinte. Aceasta este mai mult o unire cu Dumnezeu decât cunoaștere. Dumnezeu e totdeodată cognoscibil și incognoscibil. Omul poate participa la viața Lui și totodată nu poate participa la ea, fiindcă El e dincolo de orice participare!... Lumina de dincolo poate fi întrezărită, fără ca omul să poată pătrunde în misterul ei. Zahei, orbul din biblie, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se poate defini raționalismul ca teorie în care există un izomorfism între rațiune și realitate care face posibilă cunoașterea. Dacă această corespondență lipsește, este imposibil pentru ființele umane de a înțelege lumea. De aceea, realitatea este, pe de o parte, cognoscibilă, iar pe de altă parte, omul dispune de putere rațională capabilă de această cunoaștere. Potrivit empiriștilor, sursa de cunoaștere este experiența; John Locke (1632-1704), considerat părintele empirismului modern, a gândit că întreaga cunoaștere provine din experiența omului care se confruntă
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
potrivit căreia cunoașterea existenței (realității) conduce, în mod automat, la crearea progresivă a științei. Este vorba despre o existență independentă de observatorii care o descriu: universul, natura, viața. Această existență concretizată în esențe, substanțe, lucruri, aparențe, comportamente poate fi potențial cognoscibilă și descriptibilă sub forma discursului (logos) și a cunoștințelor. În esență, în cadrul acestei ipoteze, subiectul cunoscător ține la independența experienței sale cognitive asupra fenomenelor care le percepe. Accentuând pe capacitățile materiale și interacționând cu dimensiunile intersubiective ale puterii, relațiile internaționale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
cunoaștere, evidențiind caracterul interacționist între obiect și subiectul cunoscător. b) Dialogica presupune existența a două forme contrare ale cogniției, potrivit formulei lui Pascal: "toate lucrurile sunt cauze și cauzante, completate și completante, mediate și imediate". Această caracterizare dialogică a realului cognoscibil trebuie să fie postulată fenomenologic prin interacțiunile sincronice și diacronice, organizate și organizante, trăsături de bază care duc la modelarea realității și la acțiuni care exprimă cunoașterea fenomenelor. c) Caracterul recursiv al cunoașterii fenomenelor ține cont de interdependența asumată între
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
organizate și organizante, trăsături de bază care duc la modelarea realității și la acțiuni care exprimă cunoașterea fenomenelor. c) Caracterul recursiv al cunoașterii fenomenelor ține cont de interdependența asumată între fenomenul perceput și cunoașterea sa construită: reprezentarea activă a fenomenului cognoscibil transformă recursiv cunoașterea. Th. Dobzhansky (1962) a exprimat această ipoteză de recursivitate în plan fenomenologic într-o formulă celebră: Schimbând ceea ce este cunoscut de lume, de fapt omul schimbă lumea care o cunoaște. Și schimbând lumea în care el trăiește
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
În mod decisiv performanțele lor, incluzând aici partenerii de schimburi comerciale, reprezentanții concurenței, sursele de finanțare și factorii reglatori. Câmpurile sunt limitate de prezența cadrelor cultural-cognitive sau normative Împărtășite ori de sistemul reglator comun, astfel Încât ele «să formeze o arie cognoscibilă a vieții instituționale». În acest sens granițele sectoarelor sociale sau ale câmpurilor organizaționale (voi folosi de acum Înainte a doua variantă) sunt funcționale și nu geografice. Delimitarea funcțională a câmpurilor ridică Însă o serie de probleme (Scott și Meyer, 1992
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
importanță capitală distincția făcută de Emile Durkheim între sacru și profan. Lumea profană constă din tot ceea ce putem cunoaște prin simțuri. Este lumea naturală a vieții de zi cu zi, pe care o experimentăm ca inteligibilă sau cel puțin finalmente cognoscibilă. Prin contrast, sacrul cuprinde tot ce există dincolo de lumea de zi cu zi, naturală, pe care o percepem prin simțuri. Ca atare, sacrul inspiră sentimente de venerație înfricoșată, deoarece este privită ca fiind radical incognoscibilă și sustrasă capacităților umane de
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
spre organismul viu - modul bio(logic), eventual ideo(logic) ideatic [Drăgănescu, 1991]. În urma acestor mesaje având rolul unor comenzi informaționale, o (auto)reorganizare ciclică a structurilor biologice devine evidentă. Mecanismul unui ansamblu de terapii din medicină devine în acest fel cognoscibil, tocmai datorită potențialului (info)energetic de explicat într-un mod științific. Pentru a intui viteza de procesare a informației într-un circuit molecular proteic de exemplu se constată frecvențe de ceas (în circuitele logice/digitale apare o frecvență în care
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]