117 matches
-
Vest, a devenit America cea pierdută”. Găsesc, de asemenea, și cuvintele unui oarecare Thorsten Scheerer: „Coiotul, care îl aștepta pe Beuys în galerie, reprezintă un simbol pentru americanul de pe coasta vestică. Beuys dorea să trăiască și să comunice cu acest coiot pentru o perioadă de timp. Dar de ce ambulanța? Și de ce urgența? Oare trebuie să ne grăbim ca să ajungem la așa ceva? Există un secret ce ne rămâne necunoscut?” Și o frază chiar de a lui Beuys: „Actul meu creator este întreg
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
un șaman...Arta era, pentru Beuys, un mijloc de autovindecare și de transformare socială...El considera că, atunci când reprezenta ritualurile inventate de el, reușea să influențeze și lumea din jurul său...” Îmi închid computerul. Dar încă nu reușesc să uit de coiot. De animal în sine. Cu trecerea anilor, din cauza acelei dihănii pe care Beuys a dus-o să locuiască cu el în galerie, am citit multe lucruri despre coioți. Mi-a plăcut mai mult ceea ce am aflat despre coiotul din Texas
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
din jurul său...” Îmi închid computerul. Dar încă nu reușesc să uit de coiot. De animal în sine. Cu trecerea anilor, din cauza acelei dihănii pe care Beuys a dus-o să locuiască cu el în galerie, am citit multe lucruri despre coioți. Mi-a plăcut mai mult ceea ce am aflat despre coiotul din Texas, cunoscut și sub numele „lupul de preerie”. Am văzut fotografii cu el. Pare să aibă un corp de cățel, cu coadă lungă de care atârnă tot felul de
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
uit de coiot. De animal în sine. Cu trecerea anilor, din cauza acelei dihănii pe care Beuys a dus-o să locuiască cu el în galerie, am citit multe lucruri despre coioți. Mi-a plăcut mai mult ceea ce am aflat despre coiotul din Texas, cunoscut și sub numele „lupul de preerie”. Am văzut fotografii cu el. Pare să aibă un corp de cățel, cu coadă lungă de care atârnă tot felul de peri suri. Blana coiotului de Texas capătă nuanțe gălbui pe
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
mai mult ceea ce am aflat despre coiotul din Texas, cunoscut și sub numele „lupul de preerie”. Am văzut fotografii cu el. Pare să aibă un corp de cățel, cu coadă lungă de care atârnă tot felul de peri suri. Blana coiotului de Texas capătă nuanțe gălbui pe picioare și pe urechi, dar pe burtă și pe piept cenușiul e ceva mai deschis. Nu e un animal prea mare, cântărește în medie cam 15 kilograme. O altă informație care m-a încântat
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
de Texas capătă nuanțe gălbui pe picioare și pe urechi, dar pe burtă și pe piept cenușiul e ceva mai deschis. Nu e un animal prea mare, cântărește în medie cam 15 kilograme. O altă informație care m-a încântat: coioții au ochi de un galben decolorat, care pe timpul nopții lucesc în tonuri aurii, ușor verzui. Și am aflat că sunt ființe foarte inteligente, curioase și adaptabile, și că locuiesc în medii diverse, unele din ele în Vestul american. Se țin
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
ele în Vestul american. Se țin la distanță de ființele umane, dar se obișnuiesc cu persoanele care le dau de mâncare. * * * Mărturisesc, de când am văzut animalul acela în galerie, în fiecare noapte, de îndată ce închid ochii și încerc să dorm, văd coioți. Ei urlă jalnic, sau latră strident, și umplu insomniile mele de cântări sinistre. După douăzeci de ani Cei doi au luat trenul în Frankfurt. Câteva persoane își luau la revedere de pe platformă cu gesturi foarte avântate. Nicicând nu mai văzuse
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
pornesc după cei trei cu sălbăticie. Încercuită, familia caută refugiu în munți. Urmăritorii își continuă cumplita cursă. Frecvent, ei își descarcă armele în direcția pradei. Într-o astfel de rafală, declanșată, ironic, de o derută (copilul fusese confundat cu un coiot!), Coyotito va fi ucis de un glonț. Distruși, părinții revin în localitatea de baștină pentru a-și îngropa nou-născutul. Simbolic, ei vor arunca perla lumii înapoi în ocean. Spun „simbolic”, întrucît, cum observam deja, miza parabolică a lui Steinbeck nu
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
pornesc după cei trei cu sălbăticie. Încercuită, familia caută refugiu în munți. Urmăritorii își continuă cumplita cursă. Frecvent, ei își descarcă armele în direcția pradei. Într-o astfel de rafală, declanșată, ironic, de o derută (copilul fusese confundat cu un coiot!), Coyotito va fi ucis de un glonț. Distruși, părinții revin în localitatea de baștină pentru a-și îngropa nou-născutul. Simbolic, ei vor arunca perla lumii înapoi în ocean. Spun „simbolic”, întrucît, cum observam deja, miza parabolică a lui Steinbeck nu
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
agonie și care-și epuizează freamătul furtunos în hăurile și crevașele stâncilor marine fac să exale putreziciunile cine știe căror organisme, pe care începem să le simțim abia acum din plin. Aproape că trăim o promiscuitate olfactivă, declanșată de acești “coioți” ai Pacificului, undeva în zona Fisherman ‘ Warf, la Pier 39, debarcader din apropierea Muzeului Național Maritim din San Francisco, câteva zile mai târziu, când vom naviga deja cu o mică ambarcațiune de agrement în jurul și apoi atăt de aproape de insula celebră
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
rugăciunile mele lucrează și apără sufletele celor de-acasă. Uneori simt cum intru în legătură cu ei și le spun ce să facă și legătura asta mă face să uit pustiul care mă-nconjoară și frigul de-afară care le îngheață labele coioților din jur. Ceva mai departe, Antim aranjase un osuar cu craniile daphnioților îngropați pe Athos. Erau zeci de cranii și probabil mai există alte zeci nedescoperite. Toate erau la fel - nu găseam nici o diferență între ele, deși el le etichetase
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului A fi sau a nu fi romantic ori lumea iubind, Ca iertător din inimic totul maxim trăind? Lăsând răul a sta și el unde vrea pe'un ciot, Deșertăcind fără seama va fugi ca un coiot. Lumea mea-i romantică când rău-i pus la ignorat, La așa ‘apucături’ stranii lui, e atât de speriat, Căci existența-i ar dispărea într-o nedumerire, Din sumbra-i logică iscată dintr-o adumbrire! A fi sau a nu
A FI ROMANTIC? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347742_a_349071]
-
De câte ori mă duc acolo, iau nuci sau alune pentru ele. Deasupra acestor prăpăstii, planează maiestuos niște corbi mari care-și au cuiburile prin crăpăturile stâncilor și pe care omul nici nu le poate vedea, darămite să ajungă acolo. Iepuri, vulpi,coioți, pisici sălbatice, leul de munte (puma) și binențeles șerpi... sunt la ei acasă. Întâlnim și multe specii de zburătoare, între care o pasăre albastră cu moț, căreia statuniții (americanii. Sic!) îi zic „blue jay”, fiind răspândită dealtfel în tot nordul
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
ei îngropau „Tomahawk-urile”,iar când porneau la război,le dezgropau.Întrebând un funcționarde la fabrica de hârtie- care spunea că bunicii lui veniseră din Cehoslovacia- despre sălbăticiunile ce trăiesc prin aceste părți,mi-a relatatcă sunt urși negrii,lupi,coioți,cerbi cu coada albă,vulpi și multe altemamifere mai mărunte.Deasemeni, mai multe specii de uli.De-ndatăce am părăsit localitatea, ninsoarea a încetat,și cerul s-a înseninat treptat.Am plecat de acolo puțin înainte de ora 10:00.Autostrada curățită
O VIZITĂ LA CHICAGO de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350815_a_352144]
-
din 21 ianuarie 2013. nu mai bate uite nu mai bate aripa păsării în răsăritul soarelui chiar aerul chiar aerul s-a oprit la subțioara ei e veșnic sa mori strigă nourul e pururea să atingi și el și el coiotul pădurii își dă cu părerea în semn de piatră nimic nu trece dincolo de întunericul osului să nu uiți nimic nu se oprște aici fără să atingă aripa păsării uitate pe cer ... Citește mai mult nu mai bateuitenu mai bate aripa
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
oprște aici fără să atingă aripa păsării uitate pe cer ... Citește mai mult nu mai bateuitenu mai bate aripa păsăriiîn răsăritul soareluichiar aerulchiar aerul s-a opritla subțioara eie veșnic sa mori strigă nourule pururea să atingiși el și el coiotul păduriiîși dă cu părerea în semn de piatrănimic nu trece dincolo de întunericul osuluisă nu uiținimic nu se oprște aicifără să atingă aripa păsăriiuitate pe cer... XXV. CONSTRUCȚIE IDOLATRĂ, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 750 din 19 ianuarie
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
calici, ce socru mic el are. vin șmenarii țării, plini de aroganță, ca din vârful scării, să ne-o dea la clanță. descalecă și bossul, al marmorei șeic, să verse la miri grosul în danțuri din buric. în haită vin coioții, cu zgardă de căței, pupând, ca mafioții, pe șeful de pedei. e nuntă la palat, dar mirii nu au vină, că proștii au votat un rege de bășină. dezmăț e în saloane, miros de caviar și zeci de milioane miresei
E NUNTĂ LA PALAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359068_a_360397]
-
2013 Toate Articolele Autorului nu mai bate uite nu mai bate aripa păsării în răsăritul soarelui chiar aerul chiar aerul s-a oprit la subțioara ei e veșnic sa mori strigă nourul e pururea să atingi și el și el coiotul pădurii își dă cu părerea în semn de piatră nimic nu trece dincolo de întunericul osului să nu uiți nimic nu se oprște aici fără să atingă aripa păsării uitate pe cer Referință Bibliografică: Stare de fapt / George Adrian Popescu : Confluențe
STARE DE FAPT de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342366_a_343695]
-
UMBRELE VĂZDUHULUI Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Lăcomia stă la pandă Aciuată printre noi, Te condamnă la osândă, De la timp nu o dobori! Aciuată printre javre De șacali și de coioți, Trece și peste cadravre Și ca s-o oprești nu poți. De șacali și-alte jivine Țara nu mai e scăpată, Se prăvale de la sine De avuție despuiată! Lăcomia stă la pandă Aciuată printre noi, N-are frică de osândă
UMBRELE VĂZDUHULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378653_a_379982]
-
și cenuș-am fost de ardere totală. DE-AI FI De-ai fi de aur te-ar râde diamantul, dar și ciobul spart din lut amăgitor, De-ai fi pe-a regelui mantie o blană de samur te-ar jumuli sălbaticii coioți cu urlet victorios, Rază de soare de-ai fi te-ar îngheța al lunii alb fior, De-ai fi picur de ploaie pământul lacom te-ar suge învinuindu-te că seceta-i cu lacrimi tu vrei s-o stingi, Tril
FIINŢA VERBULUI LIRIC de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375155_a_376484]
-
aveau, față de aceeași temă epică, când o atitudine solemnă (ca și cum ar fost mit), când una relaxată, ca și cum ar fi fost o simplă povestire. În acest sens, este instructiv dialogul dintre un cercetător și un indian Navaho. Întrebat de ce povestirile despre coiot, considerat un animal sacru, stârnesc râsul, Yellowman răspunde: „Ele nu sunt povestiri nostime... Multe lucruri legate de povestire sunt nostime, dar povestirea nu este nostimă. ș...ț Dacă aud copiii mei această povestire, vor crește mari și vor fi oameni
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de ce este spusă povestea și adulților?”. Răspunsul indianului - „Pentru că prin povestire totul devine posibil” - elimină orice șansă a unei „raționalizări” moderne și plasează atitudinea despre mit În sfera ambivalențelor specifice uzajului din societățile În care mitul este activ: Povestirile despre coiot nu sunt simplu divertisment. Ele sunt construite În mod conștient În așa fel Încât să ofere o intrigă atractivă, care poate funcționa ca o poartă către considerații mai subtile și mai profunde. Astfel, povestirea și ascultarea povestirilor despre coiot este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
despre coiot nu sunt simplu divertisment. Ele sunt construite În mod conștient În așa fel Încât să ofere o intrigă atractivă, care poate funcționa ca o poartă către considerații mai subtile și mai profunde. Astfel, povestirea și ascultarea povestirilor despre coiot este o treabă serioasă, cu consecințe serioase, indiferent de faptul că umorul l-ar putea face pe străin să creadă altceva. Pe scurt, structura și stilul, pe care noi le considerăm semnificative În literatura cultă, se dovedesc a fi Înșelătoare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile nord-americane. Acest gen de eroi au intrat În bibliografia de specialitate sub eticheta de trickster, deoarece se bazează mai puțin pe forță și mai mult pe viclenie, iar acțiunile lor sunt când nobile și pozitive (pentru om), când
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac...”; „Sufletul meu blând ca boul / Care-ți rumegă furoul / Sufletul meu zvelt ca renul / Care-ți ia-n coarne sutienul, / Sufletu-mi crud ca coioții / Care-ți ronțăie chiloții” ; „Azi e joi, mâine e vineri, / Lasă-mă, fără rețineri, / Să-ți scot izmenuțele, / Sărutu-ți mânuțele, / Ca să-ți văd iar soarele, / Sărutu-ți picioarele / Cu razele-n cârlionți / Și-apoi să mă-mpușc c-un glonț : / Piuuuuuuuu
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]