1,105 matches
-
locuitorii nu pot să-și ducă o viață normală. Voi încerca să aduc în memoria cititorilor pe unii dintre vechii meseriași ai localității Coronini, dispersați în timp. Cojocarul cel mai renumit era Vasile ȚUNDREA, zis Vasile Cojocarul, care executa diferite cojoace cu mâneci sau fără mâneci, așa zisele pieptare pentru bărbați și femei, celebrele cojocele cu vrâstele. Materialele proveneau de la animalele sătenilor. Mai era și cojocarul CARACOANCEA, a lui Pârvu, care executa cojocele mai simple. Croitorii satului erau Nicolae CARACOANCEA și
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Vechi_meseriasi_ai_satului_coronini_mihai_leonte_1339934855.html [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
Suflecând a iernii brațe norii groși se prind în cete, ancorând în ghem de ațe toți ciulinii ninși pe plete. O răscruce-și ține seama troienind sub cioturi vise, ochii nopții sting lin teama ațipind prin gări nescrise. Dezbrăcând de sub cojoace blânda iarnă-n chip de înger, fulgii au pornit să joace pe marama unui fulger. Au topit prin suflet gerul cu-ale spadei lor mândrie, învelind cu îngeri cerul din a iernii lungi feerie. Își luă aripile-n palme biata
BALADA IERNII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1467457097.html [Corola-blog/BlogPost/385239_a_386568]
-
durut în cur? - Ce să-ți zic? Nu știu și nici nu mă bag în problemele tale amoroase. Sper că ești capabilă să-ți gestionezi singură iubirile trecătoare. - Mda, mă descurc eu cu toți neisprăviții ăștia. Am eu ac de cojocul lor. Hai în clasă, am rămas ultimele! Referință Bibliografică: IUBIRE INTERZISA - cap. VII -Brigitté / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1056, Anul III, 21 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CAP. VII -BRIGITTÉ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_vii_stan_virgil_1385025315.html [Corola-blog/BlogPost/347279_a_348608]
-
oricine poate să se ia de piept cu destinul, iar eu voi sta alături de dumneata în toate încercările. O durere de cap nu înseamnămai mult decât o durere de cap și medicina noastră clasică sau tradițională are leac și de cojocul ei. Toate gândurile mele bune se vor îndrepta de acum numai către, îndrăznesc iarăși să-l numesc pe dragul domn Sebastian, lupul meu singuratic și, inimile noastre vor reuși să iasă învingătoare din această nedreaptă și inegală încercare. Să ne
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Ne_am_intalnit_pe_internet_30_ion_untaru_1349147494.html [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
Încă nu e primăvară! Vezi și tu, e frig afară! Haide, mai așteaptă-oleacă, Lasă timpul să mai treacă! A rugat-o, dar degeaba; Încăpățânată, baba Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe; Către seară
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1424591572.html [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
Și-a luat oile toate Și-a pornit pe nemâncate, Este drept, cam supărată, În cojoace îmbrăcată, Multe, multe, o duzină, De cald negreșit să-i țină. Dar urcând s-a încălzit Și pe drum a tot zvârlit Câte un cojoc pe zi, Nu știa ce frig va fi! Dar curând avea să știe; Către seară, prin chindie A-nceput din nou să cadă O grămadă de zăpadă, Iar apoi din sfântul cer S-a lăsat năprasnic ger, Încât turma de
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1424591572.html [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
curând avea să știe; Către seară, prin chindie A-nceput din nou să cadă O grămadă de zăpadă, Iar apoi din sfântul cer S-a lăsat năprasnic ger, Încât turma de mioare Cum să scape din strânsoare? Dochia, îndurerată, De cojoace dezbrăcată, A văzut cum turma-ngheață, Iar apoi, spre dimineață, Stană s-a făcut și ea Și s-a-mpodobit cu nea; Dochia, biata bătrână, A rămas aici stăpână, Și în ceasul bun, ori rău, Pe vecie, în Ceahlău. Referință Bibliografică: BABA
BABA DOCHIA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1424591572.html [Corola-blog/BlogPost/382410_a_383739]
-
uricioasă Ce vede că apare-n noi veșmânturi, O vreme pentru toți prietenoasă. Deși i-e rudă noua primăvară, Sora mai mare-n gri vrea s-o îmbrace, Geloasă c-a ieșit puțin pe-afară, În verde peste albele-i cojoace. Și-atunci a-ngrămadit pe prispă norii, În tonuri triste, ca o-ntunecare, Umbrindu-i primăverii obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. Un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, liniștea adâncă, Se-
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1458632966.html [Corola-blog/BlogPost/363730_a_365059]
-
desprinsă din cărțile despre viețile sfinților: “Desculț, din sat în sat, când mai treceai / Te întrebau copiii fără vină: Ce ne mai dai, ce daruri, în ce rai, / Când n-ai decât o traistă de lumină? // Și prin orașe, cu cojocul rupt, / Când îți târai cucernica lumină, / Te întrebau: azi, din opritul fruct, / Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta dumnezeiască - // Era o zi de toamnă -n care toți / Ți-au luat cojoc, toiag (veșmintele)- sărăcăcioase - / Cuvântu-Ți mut, l-au răstignit la porți, / Ți-au lăsat doar lumina peste oase - // Și a plecat la masă-ntregul sat, / Și te-au lăsat cum te-a făcut Fecioara, / Doar cu lumina stelei, îmbrăcat, / Să
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poemele_vamesului_mantuit_jianu_liviu_florian_imnurile_fatarniciei_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând. Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite și l-
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității by http://revistaderecenzii.ro/prof-ion-ionescu-bucovu-publius-ovidius-naso-un-petrarca-al-antichitatii/ [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
nimic Și e demult o babă Pusă mereu pe stricăciuni Și-afurisită-n clanță, Cu vestea printre băbăciuni Că-i mare cotoroanță Și într-un Mărțișor, de rea, S-a pus să se îmbrace Când neaua tocmai se topea Cu nouă mari cojoace, Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei antotimp Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
S-a pus să se îmbrace Când neaua tocmai se topea Cu nouă mari cojoace, Să-și urce oile din timp La munte la pășune, Sfidând al zânei antotimp Cu zile calde, bune... Și-abia în munți, să-și lepede Cojoacele la soare, Se îndură, nu repede, Ci rând pe rând. Dar mare Și strașnic ger din nou s-a pus. Fără de foc în vatră, S-a preschimbat cu turma sus În stană grea de piatră. Dar sunt și guri de
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Navalnciul_poem_dupa_lg_romeo_tarhon_1361971923.html [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
înger. Îi dă o floare albă și îi spune să spele lâna cu ea. Babă Dochia decide să plece cu oile la munte, fiind convinsă că venise primăvară pentru că-și văzuse nora cu floarea în mână. Ea își pune 9 cojoace de blană și urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, ploua și i se udă cojoacele. Se dezbrăca rând pe rând de cojoace, iar când rămâne în cămașă, vine gerul și o îngheață. Dumnezeu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/babele-din-luna-martie/ [Corola-blog/BlogPost/93645_a_94937]
-
munte, fiind convinsă că venise primăvară pentru că-și văzuse nora cu floarea în mână. Ea își pune 9 cojoace de blană și urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, ploua și i se udă cojoacele. Se dezbrăca rând pe rând de cojoace, iar când rămâne în cămașă, vine gerul și o îngheață. Dumnezeu a transformat-o în stâncă, împreună cu oile, să rămână amintire. Sursa: CrestinOrtodox.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/babele-din-luna-martie/ [Corola-blog/BlogPost/93645_a_94937]
-
-și văzuse nora cu floarea în mână. Ea își pune 9 cojoace de blană și urcă cu oile la munte. Acolo este fie prea cald, fie prea frig, ploua și i se udă cojoacele. Se dezbrăca rând pe rând de cojoace, iar când rămâne în cămașă, vine gerul și o îngheață. Dumnezeu a transformat-o în stâncă, împreună cu oile, să rămână amintire. Sursa: CrestinOrtodox.ro
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/babele-din-luna-martie/ [Corola-blog/BlogPost/93645_a_94937]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Plămânul pământesc respiră-n pace, Eliberat de alba apăsare. Își duse iarna albele cojoace, Spre alte zări din lumea asta mare. Aburi firavi se-nalță către zare, Semn că-s urnite sevele și-asudă Semințele ascunse în covoare Și cresc, pentru țărani să fie trudă. Doar vânturile-adie grijulii, Să nu doboare florile din ramuri
PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1458537958.html [Corola-blog/BlogPost/384681_a_386010]
-
muncile câmpului se mântuiseră, avea să vină vremea rea, erau lemne de tăiat, niște buturugi ciotoase, pe care doar el ar fi putut să le despice... Ca și când nici n-ar fi auzit vorbele femeii, omul își luă în spate un cojoc flenduros, puse pe cap o căciulă spartă și ieși. Ajuns în uliță, rosti mai mult pentru sine că se duce de-acasă, că se săturase de atâția copii, că merge în locul acela unde - auzise el o vorbă de-a părintelui
LOCUL UNDE CERUL SE UNEŞTE CU PĂMÂNTUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1418071076.html [Corola-blog/BlogPost/382019_a_383348]
-
erau ghicite după opintelile cu care trenul pornea și oprea în stații, lovindu-și cu zgomot sec tampoanele. Un miros îmbâcsit de fum de țigară, amestecat uneori și cu un iz incert, ceva între mirosul de zgură și cel de cojoace umede de oaie încă la modă, umplea vagoanele și treptat, amețea călătorii ale căror vorbe, la început un veritabil vacarm de turn babel, se ostoiau, transformându-se întâi într-un zumzet surd, după care se înstăpânea tăcerea. Nesfârșite păreau minutele
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Filmul_noptii_inca_nesfarsite_tania_nicolescu_1358366018.html [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își pregătește să cearnă zăpadă-n zări, troienind din nou cărări. Vântul de la miazăzi - „mâncătorul de zăpadă”, Dochiei-i fură cojoace, de vreo nouă zile-ncoace. Fete au ieșit din case purtând fine mărțișoare, și pe câmpuri apar pâlcuri de culori pline de floare. Iată, mândra primăvară, cu alaiul ei sonor, a venit din nou în țară dând farmec visărilor... Referință
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/cardei_mariana_1457561884.html [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-mi pare că departe moartea sună din corn Tremurând Mă ghemuiesc în cojoc Câinii se culcă tăcuți Încerc să adorm Am scris poemul acesta pe când eram în clasa a doișpea. Până la el, eram obsedat de formă, de simetrie, de rimă, de stil clasic. Când, brusc, viața mea n-a mai rimat cu nimic
Povestea ca Viață. Blestem by https://republica.ro/povestea-ca-viata-blestem [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
Chiadârlă. -Aha, ăla care lucrează cu Stelică al meu, la C.F.R.! -Și pă măta cum o cheamă? -Luminița. -Și a cui e? -A Stănichii a lu Gogu lu Guțoiu. -A...ăla dă e acar la Fusea! Mai face el la cojoace? -Mai face. -Și căciuli? -Da. -Câți ani ai? ...aici o mai schimbam din când în când, mai adăugam câte o lună! -Ce clasă ești, ai învățat și tu vreo poezie?....și atât așteptam, începeam să spun o poezie pe nerăsuflate
AMINTIRI II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1494952662.html [Corola-blog/BlogPost/376857_a_378186]
-
Când a ajuns a doua zi în cancelarie, Narcis își scoase cojocul gen “Alain Delon” și-l agăță în cuier. Mergând spre liceu, și-a adus aminte de remarca Georgetei Zbihli precum că Finic Elvira - profesoara de româna, l-ar fi simpatizat într-un mod mai special. Nu-și putea explica de ce
IUBIRE INTERZISA CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_cap_iii_stan_virgil_1368107821.html [Corola-blog/BlogPost/344743_a_346072]
-
Corintul, iese prin Bosfor și trece în Pontul Euxin, stabilindu-se la Tomis. Acum începe marea lui decepție. Clima aici e foarte aspră, iarna un frig cumplt, vara o căldură înăbușitoare. Pe străzi geții bărboși și pletoși, pășesc înfășurați în cojoace și ițari. Locuitorii vorbesc o gracă împestrițată cu getică și sarmată. Peste tot vede paragină, bordeiele sunt sub pământ,rar se văd pluguri arând și vite păscând. Tomitanii l-au primit cu plăcere, l-au scutit de impozite și l-
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1472153187.html [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză a sterparilor jieni. Noaptea a trecut greu. Era lună plină, stâncile umede luceau, în târlă se băteau berbecii de răsunau toate căldările muntelui. Și-am dormit cu cojocul lui Ioiu. De fapt, nici nu era cojoc, ci instrument de învățătură de minte pentru cine nu-și aducea cojocul de-acasă. Croit rău, din doar două piei slabe (cojoacele se fac din 4-5 piei zdravene, de preferință de berbece
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani by https://republica.ro/z-nu-i-treaba-me-cin-te-o-trimes-in-prima-mea-ciobanie-zomul-domnului-ne-a-aparut-pe-un-varf-de-munte [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]