92 matches
-
vârfurile lui erau locuite de spirite al căror nume nu trebuia rostit. În primele zile, Amir plecase singur să cunoască locurile În care erau nevoiți să rămână până la topirea zăpezilor. Apoi, Într-o dimineață, Îi adusese lui Ștefănel botfori Îmblăniți, cojocel și glugă din blană de lup și urcară Împreună prin pădurea Înghețată. Tânărul avea la spate două arcuri și două tolbe cu săgeți. Unul era arcul lui dublu Încovoiat, mult prea greu de Încordat pentru Ștefănel. Celălalt era un arc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bănci, jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-le materialul pantalonilor ori al fustelor, degeaba. Odată, niște băieți i-au ars cu bricheta blana de la cojocel și au ajuns în fața comisiei disciplinare, dar tocmai doamna profesoară le-a ținut partea, cu toate că n-a rezolvat mare lucru și ei au fost sancționați cu scăderea notei la purtare". Jocurile video care transferă personajul într-un spațiu virtual al
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-i de materialul pantalonilor ori al fustelor, degeaba. Odată, niște băieți i-au ars cu brichetele blana de la cojocel și au ajuns în fața comisiei disciplinare, dar tocmai doamna profesoară le-a ținut partea, cu toate că n-a rezolvat mare lucru și ei au fost sancționați cu scăderea notei la purtare. Îi amenința pe cei obraznici cu note mici, că n-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dimineață, am plecat din nou toți din primărie la cules de porumb. Pe o vreme câinoasă, mai în căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt timp, iar cizmele din piele, cu tocuri înalte au tras umezeală și s-au umplut de noroi. Ploaia s-a transformat puțin câte puțin în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
socru Scurt și gras ca polobocul Ține mult la fudulie. Soacra mea cam durdulie, Cu părul de tuci. N-ai de unde să-1 apuci. Și are un batic pe cap De-o vară nu 1-a spălat. Și mai are un cojocel Din treizeci de piei de miel. Iar când se-mbracă namila Era naltă ca cămila. Și-a avut și ea barbat Și 1-a dat contract la stat. Era mic și crăcănat Și cădea noaptea din pat, Mai purta și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
era un bărbat înalt, voinic, cu părul cărunt, tuns mărunt și ascuns în parte sub șapca dată pe spate. Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice, foarte umflat, semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel, în picioare purta bocanci grei, iar pantalonii erau strânși jos, la gleznă, cu câteun gumilastic gros. Omul înalt părea un hamal, iar gumilasticele aveau probabil scopul săi degajeze picioarele în mers. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăți de sac
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
era un bărbat înalt, voinic, cu părul cărunt, tuns mărunt și ascuns în parte sub șapca dată pe spate. Avea pe el numai un costum de haine gri cu petice, foarte umflat, semn că pe dedesubt era prevăzut cu un cojocel, în picioare purta bocanci grei, iar pantalonii erau strânși jos, la gleznă, cu câte un gumilastic gros. Omul înalt părea un hamal, iar gumilasticele aveau probabil scopul săi degajeze picioarele în mers. Pe umerii sacoului erau cusute două bucăți de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu Maria Bistrițeanu), V. I. Lenin, București, 1970 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu); Herman Melville, Taipi, București, 1960, Benito Cereno și alte povestiri, pref. trad., București, 1967, Moby Dick, I-II, pref. trad., București, 1973, Redburn, pref. trad., București, 1973, Cojocelul alb sau Lumea pe un vas de război, I-II, pref. trad., București, 1976, Masa din lemn de măr, pref. trad., București, 1984; Arthur Rimbaud, Poezii, pref. trad., București, 1961, Scrieri alese, pref. Al. A. Philippide, comentarii Irina Bădescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
picioare se purtau opinci sau ghete. Pe cap, femeile purtau în funcție de anotimp baticul, barizul, berta, casânca. în timpul friguros purtau peste corp o polcă vătuită, strâmtă și scurtă. Femeile mai sărace purtau pe timp de iarnă scurte de suman și uneori cojocelul bărbatului. în picioare purtau cipici împletiți din lână de oaie, negrii și margine roșie lângă picior. în casă și chiar pe afară, în special femeile și copiii umblau desculți ceea ce le crea o rezistență sporită la intemperiile naturii și o
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
socru Scurt și gras ca polobocul Ține mult la fudulie. Soacra mea cam durdulie, Cu părul de tuci. N-ai de unde să-1 apuci. Și are un batic pe cap De-o vară nu 1-a spălat. Și mai are un cojocel Din treizeci de piei de miel. Iar când se-mbracă namila Era naltă ca cămila. Și-a avut și ea barbat Și 1-a dat contract la stat. Era mic și crăcănat Și cădea noaptea din pat, Mai purta și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
îngrijorată de reacția tatei pentru că nu am ajuns la timp acasă. Gazdele m-au rugat să am puțină răbdare. Atunci am văzut agățate de ușă trei perechi de opincuțe noi-nouțe. Apoi tatăl și-a strigat copiii în casă. încotoșmați cu cojocele și cușme mari pe cap, cei trei copii roșii ca racii, au năvălit pe ușa casei ca un uragan... Deodată s-au liniștit, parcă conștienți că aveau de făcut o treabă serioasă , iar cel mai mare a scos de sub pat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
distribuit pachetele de acasă. Și eu primisem coletul. Am adus în celulă o târnă (coș) cu bunătăți: carne, cozonac, slănină, pâine, ouă, brânză, prăjituri, murături, sarmale și altele trimise de părinți și frați din dragoste; o pătură cu cearceaf, un cojocel cu mâneci și o pereche de pantaloni groși de dimie, pentru că nu permitea folosirea lor regulamentul închisorilor, au fost returnate. Ca favoare de Crăciun am avut dreptul să ne vizităm în celule. Ne-am urat la mulți ani, în speranța
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
presimțiri sumbre. Bătrâna era bolnavă rău și toți ceilalți erau împrejurul ei pentru a-i fi de ajutor. N-a vrut, ori mai degrabă nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel și gemea stins cu ușoare tremurături ale corpului îmbătrânit și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței lui, de suferințele mereu mai mari și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei pe drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca cel dintâi, asista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am coborât, îl găsesc pe Luke singur. — Părinții tăi au plecat deja, spune. Suze zice să mergem și noi, iar ea va veni cu tatăl ei cu trăsura. Și ți-am găsit o haină, adaugă, punându-mi pe umeri un cojocel. Mama ta are dreptate, nu poți să mergi așa. — OK, sunt de acord fără prea mare tragere de inimă. Dar o dau jos la biserică. — Apropo, știi că ți s-a cam desfăcut rochia la spate? zice, ajutându-mă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Suze, că mătușa ei a avut șase băieți înainte de a reuși să aibă o pereche de gemene. Poftim. Pune-ți asta pe tine, aud deodată vocea lui Luke în urechea mea. Mă răsucesc pe călcâi și îl văd ținându-mi cojocelul. Cred c-ai înghețat. — Nu-ți fă griji. Mi-e foarte bine! — Becky, afară e zăpadă, zice Luke ferm și îmi aranjează haina pe umeri. O nuntă foarte frumoasă, adaugă. — Da. Mă uit la el atentă, întrebându-mă cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
o rapiditate și o dibăcie extraordinare, putând figura din plin cu un număr de senzație în celebrul spectacol "Cirque du Soleil" ori poate în nu mai puțin arhicunoscuta "Guiness Book". Imaginați-vă un bărbat în plină forță fizică, având un cojocel de oaie și purtând o pălărie mexicană trasă mult pe frunte, rezemat de peretele morii. Aparent, privirea lui era îndreptată spre curtea plină de căruțe așteptându-și rândul. În realitate, nu știm la ce se gândea și ce anume îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rândul. În realitate, nu știm la ce se gândea și ce anume îl preocupa; în nici un caz spartul semințelor. Se simțea în toată făptura lui o stare de nervozitate accentuată, un tremur abia mascat. Mâna stângă o ținea în buzunarul cojocelului, pe când cu dreapta arunca în gura larg deschisă semințele de la o distanță de aproximativ patruzeci de centimetri cu o rapiditate și o precizie de clovn. Arunca sămânța drept în mijlocul gurii mustăcioase și-apoi, într-o fracțiune de secundă, retrăgea mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
câne, dulău, zăvod, prepelicar capău (bogăție) pisică pisoi mâță, motan, mâțoc. colțun ciorapi palmă (om) labă (animal) brâncă (urs) căngi și ghiare poamă, perjă, .............., bardacă (Moldova) corcodușe (distincte) prune (Muntenia) corcodușe arbore, copac, pom la Buc. numai pom bundă pieptar cojocel cojoc sarică tohoarcă; cațaveică scurteică; dulamă suman. hulub porumb (popușoi, cucuruz) caras caracudă 22 Iulie. Pescarul cel cu nas mare ahotnic de undiță care cunoaște o baltă de apă dulce și grozav ar vrea să mă însățească acolo. A trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urma să aibă loc la 4-5000 m altitudine, deci la o temperatură foarte joasă, cu atât mai mult cu cât deja, în această zi de sfârșit de vară, temperatura la sol era destul de scăzută. Realizând acest lucru, mi-am scos cojocelul de blană și i l-am oferit colonelului Gunn ca să se poată proteja măcar în parte de frig. Mi s-a părut că mi-a apreciat gestul căci mi-a mulțumit călduros. Astfel echipat, colonelul, ajutat de personalul avionului, a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Bădica Dumitru, fratele mamei mele, și cu nevasta lui lelica Anica. Și din câte fete și femei erau din Baea și din Bogata, cea mai frumoasă era Saveta, fata dascălului C. Teodorescu din Bogata. Era înaltă, sveltă, cu un mintean cojocel alb ca zăpada, c-un bariz 35 negru, și mai ales cum se legăna în horă era de toată frumusețea. Și a zis bădica Dumitru: Doamne tare-i frumoasă, n-are pereche. Da, s-o iei neta domnu Ghiorghi?". Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
făceau cu regularitate naveta spre târg, defilând de fiecare dată prin fața caselor noastre. Țin minte că moș Șutu era singurul bărbat din Pungești care umbla permanent îmbrăcat cu ițari, cămașă de in înălbit, încins cu bârnețe cu mărgele și cu cojocelul de rigoare. Nu l-am văzut niciodată îmbrăcat în așa zisele țoale nemțești. Moșul era, cum s-ar spune, funcționar la stat, salariat al primăriei. Îngrijea de buhaii comunali și, când era nevoie, bătea darabana de la un capăt la altul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de culoare galbenă sau roșie ca și macedonenii, brâu (zuna) roșu sau verde, fetele asează pe cap un fes mic (curuna) de care se prind panglici multicolore și monede ornamentale. Poartă fustane cu pestelcă iar bătrânele nu se despart de cojocel atât iarna cât și vara. Pe lângă păstorit, În proporție mai redusă fac comerț cu produse de lapte, lână, piei și mai puțin se ocupă cu agricultura. Jocurile lor sunt hora, sirta și ciobanca și majoritatea cântă la flueră și gaida
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
despre existența, în comună, a morilor de postav, numite „pive”, piua de sumani(e), dar, nu ne îndoim, că într-o perioadă mai îndepărtat trebuie să fi existat, deoarece principala „stofă” din care se confecționa îmbrăcămintea groasă, pe lângă cojoace și cojocele, bunzi și bundițe - toate din blana oilor - era pănura, abaua, care, pentru a putea fi folosită (să se împâslească, 212 să se îndesească, să capete rezistență și aspect) trebuia să fie dată la piua de sumane. Cu siguranță, au existat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se specializaseră unii dintre luncași a impusă și prelucrarea pieilor, atât a mieilor, cât și a oilor și caprelor. Multă vreme îmbrăcămintea bărbătească țărănească era făcută în casă, de femei, dar prelucrarea pieilor, de la dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și de culoare albă. Cojocarul era croitor, el croia materialul și-l cosea cu mâna, dar folosea și mașina
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]