65 matches
-
fie cu cioturi, având scoarța groasă, înseamnă că alesul inimii sale va fi om bogat. Apoi, cu ochii legați intră în cameră și se îndreaptă spre străchini. Dacă o atinge pe cea cu pieptene, alesul va fi unul bătrân și colțat (știrb), iar dacă va atinge pe cea cu pâine, alesul va fi bun și blând. În caz că va atinge pe cea cu paharul, alesul va fi numaidecât un bețivan. Iordanul (Boboteaza). Pentru a vesti Botezul Domnului, preotul satului, însoțit de doi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de pită, mirele va fi un om cumsecade, bun. Dacă sub blid va fi o monedă, mirele va fi bogat. Dacă fata găsește sub blid o oglindă, mirele va fi mândru, fudul, dacă găsește un pieptene mirele va fi urât, colțat, dacă va găsi un boț de mămăligă va fi sărac, dacă găsește un dărab de sare va fi aspru, dacă găsește o prună, mirele va fi beutor, dacă găsește un șirag de mărgele acesta va fi muieratic, și tot așa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cartușele, ieșii în balcon și luai la ochi două găini care, de căldură, ședeau tupilate una lângă alta la umbra zaplazului 145... Trosc!... Amândouă au rămas pe loc. Una s-o faci cu borș și cealaltă friptură, zisei babei cei colțate, care sta încremenită la spatele mele. Apoi iată și o rață grasă, pânticoasă care trecea pe dinaintea cerdacului, legănându-se din șele ca o preuteasă. ...Trosc!... Asta s-o faci cu curechi!146 Ho! Tatarilor, ienicerilor, bașbuzucilor!147... Ce, ați venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi găina bătrână face zama bună. Așa o fi, da știți voi ce pagubă mi-ați făcut cu gluma asta? Nu-i nimic, moi rechiziționăm și plătim bani gheață. La auzul acestor cuvinte, fața lui se mai îndulci puțin; iar colțata de babă a cărei ochi mari deschiși atunci am putut să-i vedem că erau ciacâri 148, adecă unul galbăn și celalalt albastru, se apropie sfioasă de stăpânul ei și-i zise: Cucoane, fiindcă păsărele astea nu le mai putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e făcut omul, cu cât i se umple burta cu hrană bună, cu atât i se deșartă inima de voie rea. Uitase el acum baș-buzuciile noastre și veselia își recâștigă iarăși drepturile dinaintea farfuriilor pline. Acsânio!, poronci el babei cei colțate, dacă-i așa, adă trei gărăfi de vin de cel vechi; numai bine o să ne ajungă câte o jumătate de garafă de căciulă. Unde merge mia să meargă și suta! Să trăiești, Manolucă!... Pune și gărăfile la socoteală. Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
treabă, bună gospodină, și care l-a deprins să nu-și mai hrănească musafirii cu alune, ceea ce nu l-a împedecat să-și îndoiască, ba chiar să-și întreiască averea. De atunci i-a fost casa, casă, și masa, masă. Colțata cea de babă a fost înlocuită cu slugi ca oamenii și, după câțiva ani de trai îndemânatec și fericit, el vroind să ne dovedească că s-a lecuit de patima zgârceniei, ne-a poftit pe cei cinci foști tovarăși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sezon estival, peisajul politic românesc seamănă mai mult cu un maidan cu câini, decât cu o plajă cu delicii, fiind deacum obișnuiți cu mârâielile, schelăiturile, lătrăturile, bătăile, linsul rănilor și împăcările pe ciolan, chiar dacă maidanezii se arată a fi mai colțoși, mai răi, gata să sfâșie și să ucidă. Fiind atenți la acest concert de urlete, nici n-am mai băgat de seamă că de 1 iulie au crescut prețurile la țigări, alcool și carburanți, adică la toate, dar suntem bucuroși
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
noi le-am dat investitura să ne reprezinte, se pot coborî la nivelul de țață ideologico-electorală, care, cu furca-n brâu, pleacă în sat, pe la surate, mai mult pentru bârfă decât pentru tors. Comparația cu doi câini comunitari, răi și colțoși, nu-i avantajează pe câini; sunt mult mai răi oamenii, pentru că, nu-i așa, vă amintiți: „Un câine i-a mușcat mâinile / Și-a murit turbat câinele!”. Cei care asistă de pe lături, în loc să-i despartă, să-i calmeze, toarnă gaz
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. [...] Ca niște câini grași și colțați, câte trai-patru tăbărau clănțănind pe câte-un sol ceresc, îngrețoșând-l cu duhoarea mațelor lor". La apropierea dimineții, balanța înclină spre îngeri; apocatastatic, morților le este restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir, ultimul dintre aceștia reface, grație unui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
comune, inversarea valorică. Redimensionarea virtuților acolo unde nimeni nu le cercetează sau nu le-a investit cu un alt tip de adevăr. În toate, Octavian Paler este preocupat de etica sensului. Literatura lui Octavian Paler începe acolo unde filosofia devine colțoasă și nu lasă loc niciunui corolar. Nu există întrebare fără întrebare, doar literatura poate absolutiza o formă de interogație, fără a se teme de contrarii sau recuzări, tocmai pentru că le include în chiar gestul ficțiunii. Rămâne doar să-l recitim
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
hârșâit,/ cu sunete dintr-un alt veac,/ dintr-un alt material,/ dintr-un alt fel de a pune un picior ănaintea altuia,/ dintr-o altă mătase./ Doar uneori părea că tresare și cu dulceața/ la zbaterea an cerneluri/ și verbe colțoase a poeților singuratici./ Dumnezeiasca și vie ăncepea o clipă s-asculte/ la ămpletirea ideii-n sintaxe/ și se bucură/ la căderea faldurilor din punct după frază./ Părea atât de tânăra atunci,/ atât de copilă,/ ăncăt foșnetul ei mătăsos ne ămbrăca
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Doar învierea Ta în veci de veci e trează, Omul și-așterne viața pe-o clipă și visează. Vrea unul Vrea unul să Te uite și ce-a uitat înjură Prostia-i unge zilnic cu mușița la gură. Zădărnicia lui colțoasă are toane, Vrea chipul să }i-l ia cu japca din icoane. Credința mea din neam în chingă nu te ține Să-ți lauzi Dumnezeul și să îți fie bine. Nu Sfântul meu din ramă se-ncruntă și oprește Să
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
expresie auzită aiurea.) Pe urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi în
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
două garduri pe drumul de acces al căruțelor și, odată ajuns la poarta curții, să bat cu un ciocan într-o șină de cale ferată, ca să vină cineva să îmi deschidă și să mă apere de câinii casei, mulți și colțoși. - Dumneata pe cine cauți? Întrebarea, rostită de un glas care tărăgăna molatec cuvintele-n falset, dar bine articulate, venise de peste zăplazul din stânga. Întorcândumi privirea într-acolo, am răspuns: - Pe maestrul Tudor Arghezi. Și, poate că am mai spus și cum
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
I lumea pe care o cunoaștem: Ilie Moromete stând pe stănoaga podiștei, fumând și uitându-se pe drum, Catrina, roșie la față, trebăluind ca un miraculos miriapod domestic, Paraschiv cu buzele lui împletite, trăgând câte un picior în burta calului, colțosul Achim și Nilă cu fruntea lui lată și groasă, încrețită în sus a nedumerire, Niculae terorizat de o Bisisică infernală, la antipodul mioarei năzdrăvane de pe-un colț de rai, liniștita Tita și copilăroasa Ilinca, Guica, imagine sfredelitoare a răutății
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
un inventar de teme și soluții stilistice de neocolit pentru cei care aspiră la statutul de poeți ai ,generației 2000". La prima vedere versurile Elenei Vlădăreanu (cel puțin cele din volumul Europa. Zece cântece funerare) sunt o combinație între feminitatea colțoasă, dură, directă, agresivă, din versurile Angelei Marinescu și sictirul (anti)naționalist din poemele ,patriotice" ale lui Mihail Gălățanu. Ca mai toți congenerii săi, Elena Vlădăreanu vede condiția umană în toată precaritatea ei. Corpul omenesc este un biet mecanism alcătuit din
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
Viața la periferie este aspră, iluziile sunt mărunte, mizele minore, iar existența se derulează monoton, într-un areal foarte redus, pe coordonate cât se poate de previzibile. Prin realismul său viguros, caracterul dur, fără urmă de sentimentalism al narațiunii, materia colțoasă din care sunt modelate personajele, primul roman al lui Radu Aldulescu poate fi privit ca un fel de variantă citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții fără Moromete însă, pentru că Sonata pentru acordeon are o construcție rizomică, ce
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
e bărbată, și dup-aia s-o ia dacă e de luat! Bărbatu’ nu trebuie să tragă-n draci și muierea-n diavoli, unul să zică hăis și altul cea, și s-asculte femeia pă omu’ ei, să nu fie colțată și să-l beștelească, da’ și bărbatu’ să facă ce zice muierea lui dacă e bine, adică să să-mpace și să chibzuiască amândoi. De la bărbat femeia vrea o dragoste, o înțelegere, s-o sprijoane și s-o... vorba aia
Niște bunici by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13117_a_14442]
-
esențiale ce se pun azi în fața scriitorului și în genere a omului de artă, considerații de istorie literară, prezentări de volume semnificative, semnalări ale unor tinere talente, precum și destule critici la adresa diletantismului, a imposturii, a falsității morale a unor lupi colțoși odinioară, făcând-o acum pe mielușeii, uneori lăsând să se creadă că au fost chiar dizidenți. Dar să încerc măcar o trecere în revistă, fie și selectivă, a materiei ce s-a găsit mereu pe "prima pagină" a emisiunilor literare
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
lua parte direct la organizarea insurecției, dar mobiliza cercurile aristocratice, creând o rezistență "rumînească", deși de fapt de instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea lui Hangerliu, ca un preaviz pentru aristocrația cu veleități. Aci lovitura, deși motivată, cerea discreție spre a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din străinătate ai lui Hangerliu. A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
boturi și ciocuri și aruncau jeturi de flacără roșie spre celeștii legionari. Din când în când, îngeri cu aripile incendiate-n culori bengale, ca de pasărea-paradisului, se prăbușeau pe cîte-un bordei sau în via desfoliată. Ca niște dini grași și colțați, câte trei-patru diavoli tăbărau clănțănind pe cîte-un sol ceresc, îngrețoșîndu-l cu duhoarea mațelor lor, împroșcîndu-l cu urină din tulumbele incredibile dintre craci, acopenndu-l de ocări ucigătoare, mai veninoase ca focul suflat din gură, căci la vorbele de o pustiitoare blasfemie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să-i răspundă el. Flăcăul se forță să-i facă pe plac și, plecându-se la urechea jandarmului, ridică tare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgîndărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la cer la pământ între bucatele pe care le pregătea odinioară soția sa, pe când el era doar un foarte mărunt activist și încă nu-și putea permite să țină fată-n casă, și ceea ce mănâncă acuma) că nu e căpoasă, colțoasă și așa mai departe. Dar ce? Nu mai sunt țărănci ca ea? Ba bine că nu! Câte frunză și iarbă... Care, nu numai că ar veni cu gura căscată să lucreze-n casa primului om al județului ci, cu siguranță
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]