64 matches
-
un om din ea. Alergăm, ne înghiontim, Și la săniuș fugim, Toată ziua ne jucăm, Nu simțim cum înghețăm. Iarna este friguroasă, ... Citește mai mult Zâna iernii-nnegurată,În cojoace îmbrăcată,Bate cu putere mare,La ale țării hotare.Vine val-vârtej, colțată,Gerul mare și-l aratăși vântoase furioase,Ce ne țin pe toți în case.Vântul când se potolește,Ca în basme fulguiește,Un covor alb și pufosSe așterne lin pe jos.Și cu toții, fericiți,Afară ieșim grăbiți,Strângem bulgări mari
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
meu! Așa sunt începuturile, indiferent de locul de muncă. Este o mică sau mai mare perioadă de acomodare. Depinde mult de temperamentul fiecărui individ, copile, dar și de cultură, de educație... Unii oameni sunt amabili și deschiși, alții sunt mai colțoși doar să-și dea importanță. Nu trebuie să iei în seamă toate nuanțele... Iar la întrebarea ta, nu uita că eu îți sunt mamă și când vei avea tu o sută de ani. Tot copilul meu ești și așa vei
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
rest, furau de la CAP în înțelegere cu șefii). În schimb, țăranii îți dădeau carne de la porcul lor pe care îl creșteau la înțelegere amiabilă cu miliția din comună. Se stătea la rând pentru orice, cozi uriașe la cartofi (cei maronii, colțoși, și cei rozalii, mult râvniți), la pește, la ouă, la fructe și legume, la rație (rațiile de ulei, făină, zahăr, mălai nu depășeau 1,5 kg de persoană), la coniac albanez și rom „Havana Club”. Cozile din cofetăriile sărăcăcioase, de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
el - de lîngă ambarcațiunea lui - spre marea de aur, Starbuck murmură: Ă Frumusețe de nepătruns și fără seamăn, cum nu i-a fost dat nicicînd vreunui mire să vadă în ochii tinerei sale mirese! Nu-mi vorbi despre rechinii tăi colțoși și despre apucăturile tale hoțești și canibalice. Credința să alunge faptele! Imaginația să pună pe fugă memoria! Eu privesc în adîncuri și cred. Iar Stubb, ca un pește cu solzii scânteietori, sărind în aceeași lumină aurie, își spunea: Ă Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-l zgâlțâie pe unul : - Scoală, bă. De unde ești ? Flăcăul ridică pleoapele grele și privi alburiu și fără adresă. Mormăi totuși, încleiat : - î... î... n... Sâ... isti... - Zice că-i din Siliște, traduse râzând femeia. Una din femeile care mânca, colțată și neagră, confirmă : - îi de-a lui Haldan, din Siliște. Jandarmul nu le ascultă. Sprijinind pe flăcău în picioare, stărui să-i răspundă el. Flăcăul se forță să-i facă pe plac și, plecându-se la urechea jandarmului, ridică tare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trei ori la splină, dați-mi de-o pâinică. Mi-e foame, mi-e tare foame! Cu mâini tremurânde ne arată o fișă de externare din spital. Femeile, cu lacrimi printre gene, îi umplu pumnii cu bancnote, monede. Niște pensionari colțoși îl iau la rost: - La muncă, la muncă! V-ați învățat hoți și puturoși. Pe vremea lui Ceaușescu era ordine, te lua miliția dacă umblai așa, teleleu-tănase! - Sunt bolnav, nene, de-abia mă târâi. Femeile sar și ele: - Nu vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la cer la pământ între bucatele pe care le pregătea odinioară soția sa, pe când el era doar un foarte mărunt activist și încă nu-și putea permite să țină fată-n casă, și ceea ce mănâncă acuma) că nu e căpoasă, colțoasă și așa mai departe. Dar ce? Nu mai sunt țărănci ca ea? Ba bine că nu! Câte frunză și iarbă... Care, nu numai că ar veni cu gura căscată să lucreze-n casa primului om al județului ci, cu siguranță
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ca o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgîndărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgândărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
inginer Nisip. - Zi-i să intre. Inginerul intră cu o față obosită, plictisită. Învins. Goncea îi făcu semn să se așeze pe celălalt scaun, din fața părintelui. Îl studie preț de câteva clipe. Îl năpădea furia numai cât îi vedea figura colțoasă, fața nebărbierită, umbra de tristețe din ochii obosiți. „Le vrea autoritățile binele și ei face nazuri“, pufni Goncea. „De-ar fi măcar vorba de avere, să fi avut dinți de aur, placă de-aia de inox în cap, sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un fel de plan cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai băgați în treburile noastre, știm și noi să ne descurcăm singuri, fără părerea nimănui, răspunse nora care nu a mai putut răbda. Petre nu zicea nimic. Stătea pe scaun și asista la discuții. Gheorghe plecase odată cu preotul. - Uite ce colțoasă este nevastă-ta, gata să răspundă! Eu n-o să mai vin niciodată în casa ta, văd că ești sub papucul ei! Se ridică supărată, își luă bărbatul de mână și dădu să plece. Frusina nu îi opri. Petre se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
acoperise cu nisip, parcă era sculat din morți. A ridicat mâna lui osoasă și le-a spus: - Să vedeți, fraților, ce mi s-a arătat azi-noapte... Se făcea că Dumnezeu mă luase la el. Și ce de stele erau împrejur! Colțoase, strâmbe și stinse ca niște felinare, parcă ar fi turnat cineva gaz peste ele și le-ar fi dat foc. Deasupra atârna luna, buboasă ca o curviștină, fleașcă era, moale, și de-o atingeai sărea puroi din ea. Nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lua parte direct la organizarea insurecției, dar mobiliza cercurile aristocratice, creând o rezistență "rumînească", deși de fapt de instigație germană, împotriva regimului. Factorul constituțional, furios că în familiile locale încolțise ideea unei dinastii autohtone și nutrind o neacoperită antipatie față de colțoasa prințesă Hangerliu, un fel de Chiajna rediviva, sugerase suprimarea lui Hangerliu, ca un preaviz pentru aristocrația cu veleități. Aci lovitura, deși motivată, cerea discreție spre a nu indigna cercuri mai largi, interesând și afinii din străinătate ai lui Hangerliu. A
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la vatră, după cîteva salturi mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva argumente sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și de corecte politic încît plictisul nu e departe... Dar Alexis Jenni e cuceritor. Solar și simpatic, acest profesor de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Doar învierea Ta în veci de veci e trează, Omul și-așterne viața pe-o clipă și visează. Vrea unul Vrea unul să Te uite și ce-a uitat înjură Prostia-i unge zilnic cu mușița la gură. Zădărnicia lui colțoasă are toane, Vrea chipul să }i-l ia cu japca din icoane. Credința mea din neam în chingă nu te ține Să-ți lauzi Dumnezeul și să îți fie bine. Nu Sfântul meu din ramă se-ncruntă și oprește Să
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
săgetau iezmele cu săgeți de oțel, de sticlă și de lumină, le hăcuiau cu spade cu două tăișuri, scurgându-le sângele negru-n zăpadă, se ridicau în zbor și sugrumau cu mâinile late demonii aripați. [...] Ca niște câini grași și colțați, câte trai-patru tăbărau clănțănind pe câte-un sol ceresc, îngrețoșând-l cu duhoarea mațelor lor". La apropierea dimineții, balanța înclină spre îngeri; apocatastatic, morților le este restituit trupul fără de păcat; pe drumul spre cimitir, ultimul dintre aceștia reface, grație unui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
scris-o în perioada enormei dezamăgiri și unde, în ciuda aparențelor, e multă disperare (avea s-o vadă cineva care mă cunoaște bine, Sanda Cordoș), apar mereu trimiteri la copil. februarie. În cerc de câini. Printre ei și prieteni. Cei mai colțoși! Și slugi de lux... Și-apoi și restul... toată oboseala... cu capu’vraiște... Fabrica... și tot Sistemul Om. Aș vrea, aș vrea... Să ies din pielea mea... (să...) luni. Să nu-ți fie silă! Să nu-ți fie frică! Uită
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
privească senin noile încercări: mai întâi anunțul că e mult prea mare spațiul pe care îl ocupă, apoi mutarea în apartamentul mai mic, în care trăiește și astăzi, urmând să împartă și aici bucătăria și baia cu altcineva, o femeie colțoasă cu care a știut din prima clipă că nu se va înțelege niciodată și de aceea evitând cu șiretenie orice discuție ce ar fi dus la vreo ceartă, răsuflând cu o ușurare extremă atunci când, după doi sau trei ani, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că până și acum nu-i e gândul decât la petreceri?“, spunea mai departe Ileana Roman. „Nu cred asta, suferă“, întrevenea Andrei Vlădescu, cu aceeași voce care nu era a lui. „Asta zici tu“, spunea Ileana Roman. „Te-ai făcut colțoasă“, a spus vocea nazală și rece. „Asta-i acum“, se indigna Ileana Roman. „Și crezi că l-ai putea ajuta cu ceva?“, întreba Iuliu Sofronie. „Aș încerca, cel puțin.“ „Nu ți-ar da mâna să vorbești așa dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
purecii sub căpiță, cîine alb în pîcle băltește soarele corb auriu Bănulescu, fără el turbărie, șoimul Mureș fără val, fără mal, fuior de abur troița la calea ferată, Ditrău mută buștenii, doi la vagonul de rumeguș, biserica catolică turle gemene colțate de săgeți, barză singură și pe anul ăsta, pe trifoi, Lăzarea are picioare urîte, face semn cu paleta, mi se prinde fetița de mînă, inima României este secuiască, prea puțin geografică, km 151 crucea de piatră peste linie, Gheorgheni cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
el, dar concurentul meu canin e În al 9-lea cer și mușcă din el cu poftă. Aici e aici. Mie esența vieții, adică negentropia, un fel de matriță pe care se așează energia Întreținătoare a vieții Îmi prisosește, dar colțatului celuia Îi mai trebuie. Vasăzică, omătul ar fi un fel de aliment din această privință. Hm Noroc că am răscolit prin hârtiile lui Cristi, unde se refugiase șoarecele pe care-l vânam; șoarecele s’a dus, dar am aflat că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
enzima care permite folosirea ca hrană a amidonului. Eu n’am așa ceva, mai precis am prea puțină ca să-mi țin zilele cu pâine goală ca voi. De aceea nici nu mă dau În vânt după ea ori după mămăligă, precum colțatul cu care obișnuiți să mă comparați, vorbindu-mă de rău: cică aș fi năzuros. Dar acela produce amilază, c’așa l’a lăsat mama Natură. Pe legea mea, personal mă dau În vânt după balmuș, mulțumită amilazei de la vrăbii. Deci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
casa cu tot soiul de gâzgănii cu 6 picioare, care fug ca dracu’ de tămâie de pisica al cărei biocâmp Îl simt de departe și-l confundă cu cel al unui Întreg roi care a ocupat deja locul. Concurentul nostru colțat nu e În stare de așa ceva, dar nu e vina lui: are biocâmpul la antipod, iar gâzgăniile asta așteaptă. Chiar și puricii... Cum supraviețuiește cățelul aflat În situația pisoiului? După feleșagul predecesorilor lui hoitari: lupul, șacalul... scurmând În gunoaie. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pită, mirele va fi un om cumsecade, bun. Dacă sub blid va fi o monedă, mirele va fi bogat. Dacă fata găsește sub blid o oglindă, mirele va fi mândru, fudul, dacă găsește un pieptene mirele va fi urât, colțat, dacă va găsi un boț de mămăligă va fi sărac, dacă găsește un dărab de sare va fi aspru, dacă găsește o prună, mirele va fi beutor, dacă găsește un șirag de mărgele acesta va fi muieratic, și tot așa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]