626 matches
-
dragostea pentru carte. Noi dispunem genetic de o moștenire prețioasă. Generații la rând s-au sacrificat să fondeze biblioteci personale sau publice, cât mai complete, iar schimbul de cărți, pentru citit, era o aleasă preocupare. Dorința de a avea un colțișor cu cărți, nu a putut fi sugrumată de constrângerile social politice ale orânduirii comuniste. În timpul claselor primare, adunam sticlele, le spălam și le vindeam, ca apoi să cumpărăm o carte, care constituia o mare bucurie. Editura “Biblioteca pentru toți” și
CARTEA ŞI PUBLICUL CITITOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382144_a_383473]
-
și cuvertura patului, din mocheta cenușie și murdară în care doar petele de vopsea îi dădeau un aer mai omenesc. Pe măsuța, vraiște: paletă plină de vopsele, tuburi, pensule, creioane. A trebuit să le împing cu grijă ca să găsesc un colțișor pe care să pun scrumiera. Era luna martie și lumina care intră pe fereastră era atât de slabă încât ținea lampă aprinsă și în miezul zilei, un singur bec de 40 w. care nu făcea decât să altereze culorile tablourilor
Magdalena by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/8388_a_9713]
-
Maghiar de Stat Cluj. Gala UNITER, ediția a XIV-a, se va desfășura luni, 3 aprilie, în Sala Caragiale a Teatrului Național București. Premiera „Bal mascat“ l Și Balul Operei din Timișoara Pregătirile pentru marele bal se simt în fiecare colțișor al Palatului Cultural: sâmbătă, 18 februarie, de la ora 18, va avea loc premiera operei în trei acte „Bal mascat“ de Giuseppe Verdi, urmată de Balul Operei timișorene, eveniment croit după modelul celebru al celui vienez. Noua producție a Operei este
Agenda2006-07-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284740_a_286069]
-
aceea aș fi putut fugi. Dar n am făcut-o. Nu știu de ce. A fost unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce mătură totul în cale. Preț de o secundă, o singură zi sau luni întregi. Astăzi, mai mult ca niciodată, trecutul m-a invadat, răscolindu-mi fiecare colțișor de suflet. Nu fi supărată, te rog, că nu ți-am anunțat decizia mea. De fapt, nici n-aș fi putut, pentru că abia acum, când îți scriu aceste rânduri, m-am hotărât să plec. Nu știu pentru câtă vreme și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oarecare, de unde trebuia să le încarce și atunci sute de brăzișori tineri cădeau sub loviturile toporului și rămâneau locului să putrezească. Raționamentul era simplu: dacă nu tai eu, tot taie celălalt; și de aici întrecerea. [...] nu se mai lăsa niciun colțișor de pădure tânără, ca să se mai regenereze. Sârbescu-Lopătari surprinde aici raționamentul în urma căruia se declanșează ceea ce numim azi tragedia bunurilor comune (vezi Hardin, 1968). Ca urmare a acestor acțiuni de apropriere abuzivă, se produce o aglomerare prematură a sistemelor de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
deodată în flacăra mistuitoare a unei pasiuni născută dintr-o sensibilitate exacerbată. Meritul scriitoarei este cu atât mai mare cu cât ea este unică în literatura română prin lirismul prozei sale, reflectat în viziune auctorială. Autoarea a căutat în fiecare colțișor al sufletului și trupului său în infinitul ipostazelor existente, manifestate sau nemanifestate, expresii cărora le-a dat viață, eliberându-le în personajele sale feminine. Cu siguranță Hortensia Papadat-Bengescu a fost condusă de o luciditate excepțională, ce a salvat recunoașterea reflectării
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
prin striațiile căreia să pulseze certitudinea.) Nu țineau mult, dar erau. Enigmatice și suficient de țipătoare cât să-și atragă privirile piezișe ale întregii străzi. Azi un parc englezesc, mâine o fântână franțuzească, poimâine nalbă, crin, cucută... Doamne, ce iubeam colțișorul ăsta al ei, cameleonic, înțesat de șerpi vara și de iepuri bruni, ca de câmp, în ultimele luni de toamnă! Nu știu cum le făcea să crească așa de repede! O vreme, am crezut că Lea era chiar botanistă, cu patalama, până când
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să le ferească din calea Omului. Să nu vă imaginați că au renunțat ușor. Nu, lupii nu abandonează fără luptă o cauză în care cred. La urma urmelor, nu fuseseră ei primii locuitori ai acestor întinderi? Nu cotrobăiseră ei fiecare colțișor al pădurii, nu cunoșteau ei fiecare potecă, fiecare izvor? Nu-și crescuseră aici copiii, nepoții, nu-și lăsaseră aici înaintașii, nu era asta lumea lor? ...Și atunci au pornit lupii la luptă. Și-au unit forțele și au hotărît să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai toată zăpada din pădure; apa șiroindă acaparase fiecare colțișor și trebuia să fii permanent cu ochii în patru ca să sesizezi care porțiune inundată putea fi străbătută cu piciorul și care, prea adîncă, nu. E atît de înșelătoare apa rezultată din topirea nămeților! Mîloasă și curgînd în șuvoaie repezi, poate
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
relația, cît de determinați erau să găsească o modalitate de a rămîne, pentru totdeauna, împreună, i-ar fi separat definitiv. Și așa ceva nu puteau să accepte. Așa că, într-o zi, au plecat. Pădurea era nesfîrșită. Avea să se găsească un colțișor și pentru ei. Și dacă nu aici, atunci în următoarea pădure. Sau în următoarea. Nu conta cît aveau de căutat. Dispuneau de tot timpul din lume. Erau împreună, erau tineri, sănătoși și se iubeau. Puteau trăi din asta la nesfîrșit
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trecut acum. Nimic nu mă face mai mîndru decît să-ți pot arăta ținutul nostru. Am luptat pentru el, Lupino. Aceasta e măsura forței tatălui tău! Și a fost o zi cu adevărat specială. Înțeleptul își amintea cu precizie fiecare colțișor. Lupino era curios să vadă, să cunoască, dar nu se sfii să exagereze puțin interesul pe care-l arăta, pentru a-i face părintelui său mai multă plăcere. Și acum ce urmează, tată? Se lăsase înserarea. Ce să urmeze, fiule
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
studiată îndelung în colțul de oglindă al toaletei din spatele restaurantului, alunecă spre masa ta. Apoi te lasă întotdeauna să te bălăcești în propria salivă alegând de pe lista de bucate, pe coperta căreia scrie inegal, cu carioca, Menu. Constați cu un colțișor de creier că e identică, nici măcar ordinea nu este alta, cu toate celelalte meniuri din orice birt, indiferent de localizarea lui, de nume, de patron, de chelneri. Îți trece prin minte că trebuie că e vorba de o conspirație la
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
coșul pieptului și tropăi în jos sărind câte două trepte. La setul al patrulea simți așa, un val de căldură, cu transpirație rece. Numai la revoluție mai încercase simțăminte comparabile. Pe scurt, nu înțe legea, dar era clar într-un colțișor de minte trezită din somn că urma să se întâmple un lucru care avea să-i dea de furcă și de gândit mult timp de acum înainte. Mătușa Pamela, care locuia la scara cealaltă, urca gre oaie, ca un elefant
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de lucru, dar complet lipsită de noimă, bătălia cu mine însămi în fața căreia mă văd pusă de fiecare dată când, la ieșirea stației de metrou Mihai Bravu, constat că scările rulante nu funcționează. Pesemne că oboseala își scosese din nou colțișorii de lapte gata să se carieze și îmi rânjea impudic și idiot ca la finele unei comedii pe seama vampirului din Carpați. Ei bine, acasă nu mă aștepta nici un festin. Dar dorința nu-i ca omul sănătos, ea te îmboldește și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mă suni, animalule, ca să-mi spui lucrul ăsta, sau și eu cu ce-am greșit ca să trebuiască să stau ca proasta și să te-aștept de pomană, dar toate vor bele astea rămân nespuse și rămân înghesuite undeva într un colțișor al creierului ei, și nebuna încearcă să mi meze indiferența, iar ăsta e cel mai interesant mo ment al conversației. Nebuna joacă teatru de amatori. Nebuna cască. ăăă. Mă culcasem și m-a sunat o prie tenă și-am crezut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
efort supraomenesc și îmi retrag sexul din gura Sophiei, și sexul meu pulsează și se leagănă singur prin aer, iar limba bărbatului își gă sește drumul și explorează dinții și gingiile Sophiei și limba ei moale și udă și fiecare colțișor ascuns din gura ei, iar eu deschid încet picioarele Sophiei, și în timp ce intru în ea, simt cum mâna mea dreaptă se lungește ca un șarpe și se strecoară sub fundul ei, și acum două dintre degetele mele ating și pătrund
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
a lui, închise porțile. Le auzea râzând și chicotind. Bineînțeles primul drum făcut de Camelia a fost la baie. Verifică apa, condiția pusă fiind să aibă apă curentă și mai ales apă caldă. Apoi luă la cercetat fiecare cameră, fiecare colțișor, însoțită de fete. Nu le venea a crede ce vedeau și că aveau toate comoditățile. În sfârșit, descoperiră și veranda cu vederea spre livadă, cu balansoarele cumpărate special pentru ele. Ce veselie le cuprinse! Ajunse și el sus. Ana era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă e foar-te ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu cumva chiar comunală, vreun cavaler, vreo cruce - impozantă ca dimensiuni și catastrofală ca proporții -, vreun cărturar în exercițiul funcțiunii, vreun
Monumentul public, între mobilier și magie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9108_a_10433]
-
cîntec neîntrerupt, care vă clocotea în cap și care se cerea, de fapt, doar transcris cu repeziciune, să nu se piardă. Mărturisiți că ați scris și pe treptele de la intrare. Puteați, așadar, scrie oriunde? Nu aveați, la Dolhasca, și un colțișor al dvs., mai ocrotit, mai confortabil, mai stabil? Aveți, constat, un adevărat dar al descripției exacte, evocatoare. Faceți-mă, vă rog, să "văd" acel loc. Cum arăta el? Debordant, pasional, cum sînteți, cum izbuteați să vă "adunați", să vă integrați
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
să pescuiască pe lacul Pușcași. Era greu, foarte greu pentru cei doi soți, mereu trebuia să râmână unul din ei acasă, tresăreau la fiece zgomot și săreau la geam ori de câte ori Vinzanti lătra la om. Atunci, unul dintre ei ridica un colțișor de perdea și spunea celuilalt din spatele său: Stăi cuminti, aista a lu’ Tufî duci ghițălu’ la apî! sau Văru’tu vine cu căruța cu leme, mama lui de hoț! Era o noapte de iarnă rece și Rică Olaru mergea către
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori cumpătul din nimic, vorbea de unul singur
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rămăsese văduvă, pe când băiatul ei avea numai șase ani. După ce suferise cât suferise, ea făcu un efort de voință și se sculă din agonie și, revenindu-și aproape pe deplin, încercă să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ape limpezi până nu demult... Încercam să păcălesc timpul ce mă pândea cu ochi nemilos... Îndeletnicindu-mă cu lucruri mai „lumești”. După ce am răscolit toată casa ștergând cu Îndârjire fiecare „fir de praf” și după ce am așezat fiecare lucru În colțișorul lui, mi-am pregătit o listă minuțioasă și am plecat la piață. Știam prea bine că sunt simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi reuși să alung gândul insistent ce mă urmărea ca o umbră răutăcioasă. Revenind În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strălucirea pe care ți-o imprimă Îndestularea. Îmbrăcămintea ștearsă, uzată de vreme, Își spunea cuvântul asupra fiecăruia În parte. Cei Îmbogățiți coborau mai rar din mașinile luxoase pentru a face câțiva pași prin parc. După ce ne-am bucurat de orice colțișor, ne-am retras spre casă, fredonând Încet anumite melodii cunoscute. Am zăbovit În fața vitrinelor care ne apăreau În cale, și apoi ne-am oprit la cumpărături, la un Market din apropierea casei. Coșul pentru cumpărături se afla afară, prins Într-un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]