423 matches
-
a părut mie), în stația Piața Sudului. Când m-am extras de sub bocancii miliardului de călători care împărțiseră vagonul cu mine, eram după cum urmează: - transpirata, ciufulita, cu hainele boțite - cu urme de genți/umbrele/mașini de spălat/șifoniere/alte bagaje colțuroase impregnate pe piele - cu conținutul vezicii biliare ridicat la cap din cauza mirosurilor de usturoi/șosete /zacusca/ciorbă/parfum (ba parcă am sesizat și o boare de ouă prăjite, combinată cu transpirație) - orfana de o cantitate serioasă de neuroni (selectați, din
Trenul galben fara cai, aiaiaiai… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20189_a_21514]
-
Îl sărută cu sete pe bot, pe ochi pe frunte, Apoi întoarse capul și-l dete spre junghiere...” Ultimele volume și-au epuizat resursele, alegorismul luând forma unui „ petrarchim strident” și „supărător” care le sufocă orice lirism. (G. Călinescu). Cuvântul colțuros dispare treptat, spre a face loc euforiei verbale. Asistăm la o curioasă altoire a „poeziei pure” pe trunchiul liricii religioase. Lirica voiculesciană va performa și în lirica erotică, în poezia postumă. Substituindu-se marelui Will, urmașul său valah amplifică celebrul
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
repovestirea lui Barbu Brezianu, de la jumătatea deceniului opt. Cărți de basme, mai frumoase decît Stăpînul inelelor (care i s-a recunoscut tributar Kalevalei), și avînd, în plus față de poveștile din fondul comun european, un miraj al numelor, aproape ireproductibile, ciudățenii colțuroase care, altfel decît sunetele moi venite din Indii, i-au încîntat pe romantici. Eminescu reține cîțiva zei a căror bunătate compensatorie le-ar da, poate, dreptul să spere la un rol de Moș Crăciun lepădat de Santa Claus. Niște bătrîni
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
calea camionului ce se apropia. — Ia stați voi la un loc, se mânie Ileana, deși ei erau mult mai mari ca să țină seama de spusele sale. Ei nu, dar eu da, așa că am oprit sub picior piatra des tul de colțuroasă pe care tocmai mă pregătisem să o împing spre marginea asfaltată. Camionul intră în curbă, cauciucurile protestară scrâșnind ușor pe asfaltul înmuiat, peste care o adiere slabă împingea firele de nisip. Iar noi așteptam cu sufletul la gură să vedem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
geamăt. Descleștă mâinile. Se desprinse de balustradă. Pipăind ușor cu vârful piciorului, căută ușa de la cabină. Se buși în ea cu umărul. Se proiectă dincolo, într-o beznă nesuferită, izbindu-se de scaune, stâlpi și de tot felul de obiecte colțuroase, care începuseră să se-ngrămădească în calea lui. La sfârșitul acestei lupte, când răzbi în capătul scărilor, era îndârjit de-a binelea. Abia se mai putea potoli, dar se stăpânea, pentru că știa ce are de făcut. Împotmolit în vălmășagul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme deasupra capetelor lor. Stați să dau deoparte matahala aia de sus, să nu care cumva să ne cadă în cap. Și, după ce se feriră cu toții din preajma sa, nea Petrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din ce în ce mai înghețate, mai fără viață, de trupul acelei nave sfârâitoare ca un ceaun în care fierbeau, tăvăliți în mirodenii din cele patru zări, toți peștii de pe lume. Așa, cu chipul rusului care-și transformase în legendă visul lui de om colțuros și lipsit, i se păruse lui, de bucurii lumești, Alexandre se trezește rătăcind într-un colț al Grădinii Luxembourg pe care nu și amintea să-l mai fi văzut vreodată. Aproape în paragină, complet izolat, într-o ciudată desprindere de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-l rețină trimisese să i se aducă o cutie de cretă colorată. În noaptea aceea tapetul cu stele de mare din cabina lui de pe Thule lăsase la iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar fi facilitat o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
turism, la o adică - și aruncam cu pietre într o baltă. De ce făceam asta, nu știu, nu căutați logica atunci când este vorba despre un vis. Aveam o grămadă de Cristian Lisandru - 140 pietre la picioare, albe, cenușii, negre, unele erau colțuroase, altele plate, și tot dădeam cu ele în apă. Era murdară și în ea înotau mulți mormoloci. Ce-o nsemna asta, nu știu... Pe partea cealaltă a bălții, Lord se alerga cu pistruiata pe care am aruncat-o pe pod
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
existența sa. A nu vedea că anumite atitudini sunt inevitabile înseamnă un deficit de atenție sau înțelegere din partea noastră, ceea ce reprezintă o scădere în calitatea prieteniei pe care o oferim. Ca profesor a insista să-ți chinui studenții cu expuneri colțuroase, în condițiile în care-ți lipsește talentul rezumatului și al sintetizării, reprezintă o greșeală mult mai mare decât a avea curajul să preiei prezentările unor colegi care se bucură de claritatea exprimării și geniul formulărilor (evident, fără a revendica paternitatea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n afunzișuri când au trecut în drum/ Pe sub arcada celei mai joase dintre zile/ Corăbiile toamnei cu punțile de fum." (IV, în Cupa). O suferință ascunsă, delicată, într-o viață colțuroasă, care te forțează, aspru, să urci, păstrînd, dureros, asupra căderilor, tăcerea: "Cântecul ce'n sârg/ Zămisliși aseară/ Nu-l mai da la târg/ Nu-l trimete'n țară.// Vor pentru norod/ Chiote de piatră./ Puiul tău schilod/ }ine-l lângă vatră
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?" (Florin }upu); "Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
dragă, zoom, și te mai uiți acasă...) e, într-un oraș modern, un colț de țară veche, pe-ale cărui policioare răsar bucăți de strălucitoare actualitate. Unelte purtate ordonat, și-o chitară boemă, studii în piatră, bronz și lemn, ancadramente colțuroase și ovaluri șlefuite, asprimi și dulceți, hotărîri, duioșii. Dar... arta n-ar fi nimic fără publicul ei, chemat să-și lase impresiile pe un caiet velin, botezat carte de oaspeți. O dulce ispită, a ironiei indiscrete - pentru care-i mulțumesc
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și foneme, dar și subtilitățile formale, macrocosmice de la nivelul profilului unui text poetic și arhitecturii sonore aferentă; Vasile Spătărelu (La mort de Guillaume Apollinaire pentru bariton și pian) fructifică în special conotațiile metaforei abrupte, colțuroase, mai puțin eufonice ale inspiratului poem omonim tristantzaresc; Cristian Misievici (Chanson retardataire pentru cor mixt și percuție) adoptă o alcătuire binară în care cele două paradigme sintactice sunt prezentate în relație de consecuție, pentru ca în final să se suprapună, din
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
coperți. Câțiva comentatori au folosit, aici, termenul postmodernism ca o explicație convingătoare și suficientă; dar mărturisesc că ea mă satisface prea puțin. Fiindcă, departe de a fi slabe, "moi", valorile cu care operează prozatorul, prin intermediul eroilor săi, au o duritate colțuroasă. Nu descoperim în cazul de față niște personaje de hârtie, conștiente eventual de statutul lor ontologic precar, atribuit de Autor, ci niște voci care, treptat, se umplu de substanță umană, căutând cu disperare, în jurul lor, sensuri de care să se
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
Daniel Cristea-Enache La prima vedere, Radu Aldulescu, prin realismul său dur și limbajul greu și colțuros ca un pietroi, este un precursor al auto-ficționarilor de azi, pentru care nu mai există, practic, nici un tabu. Această linie continuă s-ar înscrie, de altfel, în logica succesiunii fără ruptură dintre generația '90 și cea care i-a urmat
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
este patrulaterul tipic medieval, greoi, cu ganguri largi și curți întunecoase, prin care parcă privești istoria, imaginată. Când ninge și te uiți în cealaltă parte prin ganguri spre arcadele din fund ale curților interioare apărate de ziduri, pavate cu bolovani colțuroși de râu, ninsoarea cade dreaptă, ferită de vânt, ca pe un ecran, ori un tablou cu "un efect Villon", - spune un artist de pe aici, băimărean, având ochiul specialistului. Zăpezile de altă dată cad numai în piețele vechi, medievale (și nu
Baia Mare, 1961 (din carnetul de reporter) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9634_a_10959]
-
primul loc: deși nu ai fi zis, drumul tău ajunge dintr-odată să treacă pe marginea prăpastieipierderii-dragostei, ești foarte atent cum ții fagurele vieții tale în suflețelul tău, poteca este subțire, periculoasă, stânca de care încerci să te ții este colțuroasă, îți zgârie palmele, pui precaut un picior înaintea celui lalt, se înserează, poteca nu se mai vede bine, această încercare dificilă ți-a organizat-o vrăjitoarea fuamnach, din gelozie pentru prințesa ta strălucitoare. scădere nouă în al doilea loc: văzând
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe piept Țnu trebuie atinși pe aripi, ai învățat de mult asta), el zboară la câțiva becuteci de tine și îți dă puțină lumină, cât să nu te orbească, ochii tăi au înghițit fântâni de întuneric deja, zărești puțin pereții colțuroși ai prăpastiei pierderii-dragostei și din traseul potecuței tale mai departe, aripile insectei de lumină zbârnâie pe ton baritonal, realizezi că această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de prețioasă pentru tine, dar nu să o care
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bula lui bichat, desprinsă de pe craniul pe care plutești tu, cobori de pe zigomaticul fragil al bărcii tale de ocazie, unde ai întins vestuța ta de pluș kaki între două așchii de os, în așteptarea vânturilor tandre, pășești treptele către orbita colțuroasă unde poți să îți organizezi culcușul, pui desaga-fără-fund sub cap, te ghemuiești, în cele din urmă adormi. chiar și cel mai puternic prințișor, când călătorește singur, întâmpină greutăți, inclusiv sub formă de întinderi de apă. nouă în al patrulea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-și degetele de la picioare, dar și la prin țesa ta spectaculoasă, care, adulmecând prin grădina ei suspendată, se bucură că ești în viață și te îndrepți către ea. șase în al treilea loc: dintr-odată, fugind, te trezești între stânci colțuroase, negre, de exesită, de nefelin monzodiorită, unde te simți și mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
câteva grade kalamen, adie plăcut khamsinul, vei simți suflul lui cald pentru cincizeci de zile, e timpul să îți schimbi pielea ta cea groasă cu una mai elastică, mai ușoară, cu care să poți naviga mai rapid printre aceste stânci colțuroase, urmărit uneori de oștirile dușmanilor tăi. e vremea să schimbi învelișul tău gros, bătătorit și ud, de piele de vacă galbenă, pe unul uscat și proaspăt, ca un așternut apretat. îmbracă acum, odată cu venirea primăverii pe drumeagul tău, aripa subțire
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adins pentru a fi țintit, eu, firește, eram vânătorul destoinic, cel care-l săgeta dureros ori Îl ochea cu piatra de la distanță, făcându-l să sufere În taină dureri cumplite. El juca rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acesteia este extrem de scurtă sau, pur și simplu, ea nu există. Adevărul gol-goluț e că ea nu mai trece prin cuvânt. Nu mai trece prin fazele trăirii prin cuvânt. Altfel spus, întâmplarea ajunge în sufletul nostru așa cum este, nemodelată, brută, colțuroasă, ca un minereu neprelucrat, pentru că ea, culmea! nu este relatată într-un timp suficient lui însuși. Constatată la buletinul de știri de la TV., ea ajunge azi în sufletul omului mult prea repede. Fulgerător. Cândva, o astfel de știre (X l-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]