299 matches
-
Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, Vianu - de-ar fi doar ei - cărora, mai nou, li se alătură Marin Preda și Nichita Stănescu". De ce neapărat "obsesie"? Mai departe e citată o părere a d-lui Eugen Simion, care, "pe bună dreptate", "diferențiază colaboraționismul unor intelectuali francezi, afirmat deschis pe parcursul a cinci ani ai ultimului război mondial, și din cele cinci decenii de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
pe parcursul a cinci ani ai ultimului război mondial, și din cele cinci decenii de oprimare, cît a durat igrasia regimului totalitar din România, precedat, în perioada antebelică, de dictatura regală". Să zicem - treacă de la noi! - că, în analiza și sancționarea colaboraționismului ar conta și factorul "cantitativ" (durata) și nu numai cel "calitativ" (gravitatea compromisului) și că "dictatura regală" ar fi oarecum comparabilă cu totalitarismul comunist (în realitate, cea dintîi floare la ureche pe lîngă cel de-al doilea). Dar de ce nici o
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
negre, în Opere, II, 2000); dar volumul Agate negre trebuie reconstituit integral și restituit independent, în construcția lui originară; e una din curiozitățile majore ale posterității argheziene și o datorie a istoriei literare să o satisfacă; 3. Insuficient elucidat rămâne colaboraționismul lui Arghezi din perioada ocupației germane a Capitalei, în 1917-1918, când publicistul scrie la "Gazeta Bucureștilor"; publicistica acestei perioade a fost restituită integral abia de curând, în volumul 44 de Scrieri, apărut în 2003, și în Opere, IV, tot 2003
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
multe lămuriri, dar subiectul, neputând fi trecut sub tăcere, a fost dezbătut într-una din conferințele din programul manifestărilor de la Museo di Roma, cu insistență asupra prigoanei și asupra cenzurii la care a fost supus scriitorul de către propaganda fascistă. În ceea ce privește colaboraționismul lui Moravia, referitor la perioada imediat anterioară celui de-al doilea război mondial această acuzație mai poate fi adusă unui număr extrem de redus de intelectuali italieni, iar numele prozatorului roman nu face parte dintre ele. Cât despre intenția sa de
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
va feri pe mulți intelectuali din epocă, pe cei mai mulți, pot să spun, de ispita colaborării cu noul regim, socotit nu doar nefast și nelegitim dar și nedurabil. Sunt azi publiciști (istorici nu-i pot numi) care țin să acrediteze ideea colaboraționismului prompt și masiv al intelectualității, care ar fi trecut repede, cu arme și bagaje, de partea comuniștilor aduși la putere de ocupanții eliberatori, dacă putem vorbi astfel. Nu s-a întâmplat așa. Un cercetător riguros al epocii, Vasile Igna, în
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
care nu puțini scriitori și ziariști democrați s-au angajat, colaborând riscant la "Dreptatea", la "Viitorul" sau la alte gazete ale opoziției, în condițiile unui climat politic mereu tensionat și în proces de degradare. Chiar Tudor Arghezi, despre al cărui colaboraționism s-a bătut atâta monedă, a fost, în epoca de care vorbim, mai degrabă un critic al noului regim, în articolele din "Jurnalul de dimineață" sau din"Adevărul". Această poziție a făcut din el principala țintă, dintre scriitori, a demascărilor
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
că ea înclină, într-un mod mai greu sau mai ușor perceptibil, către... ficționalizare în beneficiu propriu, prin sublinierea unor gesturi de timidă rezistență și ocultarea multor altora, de compromis efectiv cu regimul trecut. A privi într-o lumină crudă colaboraționismul unor mari scriitori și a selecta din biografia personală numai acele secvențe convenabile prin prisma prezentului, a le dilata hiperbolic și a expedia în câteva rânduri capitole întregi de activism tranzacțional în vechiul sistem, a descoperi multiple justificări pentru gesturile
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
pot fi coborîți, iar L. Dimov și M. Ivănescu urcați", drept o condiție prealabilă pentru a scrie o "istorie literară credibilă a perioadei postbelice". în fine, să ne referim la observația Monicăi Lovinescu, potrivit căreia asităm la o bifurcare a colaboraționismului. Mai întîi "colaborarea" fățișă cu regimul înlăturat în decembrie. Adică "resurgența ceaușismului de la România Mare la totuși iubirea pentru călăii de ieri propovăduită de bardul de curte, Adrian Păunescu", revenirea "lăudătorilor de ieri", deveniți "lătrători" actuali, care nu ezită a
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
cele mai prăfuite târguri uitate de lume. Cum e și firesc, ele produc pe bandă rulantă inși poleiți cu mediocritate, total incapabili să înțeleagă rigorile lumii în care trăim. Ei bine, statul e paralizat (prin legislația idioată, dar și prin colaboraționismul cu nimicnicia al multora din funcționarii săi) și când se pune problema de a finanța câteva laboratoare capabile să pregătească, la cel mai înalt nivel, viitori artiști ai țării. Când ai un Andrei Șerban în teatru, un Radu Lupu în
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
ai lor. Asta îmi amintește de o situație de acum peste douăzeci de ani când, în fața reacțiilor care-l negau, Patriarhul Teoctist s-a retras din scaun la Mănăstirea Sinaia și, temându-se de populația care i-ar fi acuzat colaboraționismul, n-a dat atenție intereselor mai restrânse ale sinodalilor care-l chemau înapoi. N-a dat atenție, până când n-a primit și asigurarea că fratele său de la Moskova și alți ierarhi înscăunați ca și el sub guvernări comuniste îi susțin
DORUL DE FĂNUŞ sau DESPRE MICIMEA ÎNALTEI PORŢI. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_382]
-
sânge promisă de forțele de gherilă cu ocazia ceremoniei care urma să aibă loc în 30 iunie. În ultimele trei săptămâni, rebelii irakieni și-au intensificat atacurile, în special împotriva forțelor irakiene de securitate și a demnitarilor autohtoni acuzați de colaboraționism, ucigând peste 300 de persoane într-o serie de atentate cu mașini-capcană. Deși inițial s-a dorit a fi marcată ca un adevărat moment istoric, ceremonia transferului de suveranitate a sfârșit prin a trece aproape neobservată. Schimbul de documente asupra
Agenda2004-27-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282613_a_283942]
-
Gabriel Dimisianu Discuțiile prilejuite de Centenarul Călinescu au reagitat chestiunea colaboraționismului marilor scriitori, a pactului pe care aceștia l-ar fi încheiat cu puterea comunistă în epoca postbelică a tuturor cedărilor. Nu doar despre Călinescu a fost vorba ci și, din nou, despre Sadoveanu, Arghezi, Ralea, Vianu, Camil Petrescu, adică despre
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
altă părere și a vorbit de curand despre ărolul excepțional" jucat de marele critic în ărelansarea literaturii române după colapsul proletcultist". (România literară, nr. 24/1999). La fel și în privința celorlalți importanți scriitori amintiți la început. Tot reprosându-li-se repetat, obsesiv, colaboraționismul din anii postbelici, nu li se creează o imagine disproporționat negativă, contravenind adevărului? Călinescu, Ralea, Vianu, Camil Petrescu riscă să apară în ochii posterității drept coautori de prim rang ai distrugerii valorilor spirituale românești în deceniile cinci și șase, când
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
Centenarul nașterii lui G. Călinescu (19 iunie 1899- 12 martie 1965) nu cade în cel mai fericit moment al posterității marelui critic. Niciodată contestația n-a fost mai vehemență. Se înmulțesc îndeosebi observațiile pe tema versatilității lui politice. Învinuirea de colaboraționism este pe buzele multora. Mai rare, deși nu lipsesc, sînt obiecțiile făcute operei propriu-zise. În special românele postbelice își văd știrbit prestigiul. Nici monumentala Istorie a literaturii de la origini pînă în prezent n-a scăpat cu totul de săgețile (unele
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
fi condamnată o țară întreagă. Dar fiecare a trebuit să treacă prin acest proces de "exorcizare". - Ar putea fi o primă fază publicarea dosarelor de securitate? - Și aici, in Germania, sînt multe dificultăți pentru obținerea dosarelor, pentru stabilirea vinovățiilor, a colaboraționismului. Exemplul cel mai recent este un avocat, care a ținut legătură între Biserică - cea Reformata - și autoritățile comuniste. Zilnic apar dovezi că a colaborat cu Stasi, pentru ca, apoi, tot zilnic, să vină dovezi că, de fapt n-a colaborat, ci
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
ar putea să rămînă în sarcina generațiilor viitoare. Notez, în treacăt, că o cercetatoare din Franța a publicat de curînd o voluminoasă carte în care, pe bază de documente de arhivă sistematic și minuțiuos analizate, ajunge la concluzia că fenomenul colaboraționismului scriitorilor francezi în anii ocupației germane a fost în mod determinant influențat de patimile literare, de veleități, de jocuri de interese etc., înclinațiile și sensibilitațile politico-ideologice avînd un rol secundar! Cauza profundă se află în dificultățile de conștientizare, asumare și
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
rog) bat monedă, în ultima vreme, din acuza "demolării". "Demolatori" principali: Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. În ochii acestor patetici gardieni axiologici, realitatea însăși apare subversivă în raport cu sine, se autodevoră. Căci altfel cum ar putea fi apreciate textele doveditoare de colaboraționism? Ele nu reprezintă rezultatul unor scamatorii, nu sînt iepuri ori porumbei scoși din mînecă, ci realități de care nu putem a nu ține seama decît dacă intrăm sub incidența mistificării. Există și un fals al omisiunii la care Virgil Ierunca
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
Eliade: unde sînt însă Mateiu Caragiale, Gib Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Emanoil Bucuță și atîția alții?". Linii aspre, impregnate de-o prezumată amărăciune, dar care nu puteau fi altminteri, deoarece ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el. Există de-o parte servituțile spiritului critic înjugat la felurite forme de constrîngere, pe de alta libertatea lui. O
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
păstreze sensul primar și să trebuiască să considerăm o eroare abaterea de la acesta. Problema, în cazul de față, nu e lingvistică. Ține, mai degrabă, de sociologia și de istoria culturală. în anii următori celui de al doilea război mondial, cuvîntul colaboraționism se ivește pe fondul atacurilor și încercării de epurare din viața publică a intelectualității de extremă dreaptă, pro-fascistă sau doar filogermană. Dacă nu greșesc, cel dintîi care-l folosește este M. R. Paraschivescu, în februarie 1945, în articolul Un impostor
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
colaboraționiști. Părerea mea este că termenul nu e potrivit. Și, în tot cazul, el nu trebuie extins la o perioadă nedefinită. România n-a fost o țară ocupată de germani, ca Franța. în război, România și Germania au fost aliate. Colaboraționismul implică un ocupant. Se știe refuzul lui Titu Maiorescu de a avea de a face cu autoritățile germane de ocupație din timpul celuilalt război, care l-a prins pe bătrînul critic și politician în București. El n-a vrut să
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
lor. E incontestabil că n-a fost una democratică și trebuie judecată ca atare. De colaborat, ei n-au colaborat cu dușmani declarați sau ocupanți ai țării. Dar Rebreanu ori Goga? Al doilea a murit în 1938, așa că întrebarea cu privire la colaboraționismul lui e absurdă. Rebreanu a fost filogerman, nu însă nazist iar onorurile de care e acuzat a fi beneficiat (de către Ion Caraion și Nicolae Carandino, în articole scrise la moartea sa, în septembrie 1944) trebuie așezate la locul lor în
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
conștiință comunistă". Deci o regurgitare a ideologizării lor, pe cît de repulsive, pe atît de incurabile. Însă exigența lui Cassian Maria Spiridon funcționează și în cazul unor scriitori de altă talei. D-sa dă seama limpede că efectul public al colaboraționismului e augmentat de talentul și reputația celor ce-l practică, acești factori, departe de-a reprezenta avantaje, așa cum cred unii, alcătuindu-se în circumstanțe agravante. Petru Dumitriu e un asemenea "caz" nefericit, în pofida faptului că "își pune cenușă în cap
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
decât tinerească, senină. Critica lor, dacă poate fi numită astfel, și-l ia drept țintă mai mult pe Eminescu decât deformarea acestuia de către nechemați, îl insultă, îl nedreptățesc." La fel de civilizate și nuanțate sunt reacțiile lui Gabriel Dimisianu la discuțiile despre colaboraționismul scriitorilor români, despre necesitatea "revizuirilor", despre mania uitatului la televizor ("Te uiți și câștigi? Te uiți și pierzi, citește și vei câștiga."), despre amnezia românilor ("Uităm totuși prea repede, îngăduindu-ne un lux care costă scump.") , despre participarea scriitorilor la
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
regimul antonescian, împrumutîndu-și numele la directoratul ziarului Viața, directoratul la Teatrul Național, membru activ în Asociația Româno-Germană. Aceasta demonstrează cît erau de neînduplecați, neiertători chiar, scriitorii cu un strălucit, totuși, coleg al lor, la moartea căruia își aminteau numai de colaboraționismul său antonesciano-hitlerist. Vremuri, cam stupide, de început de ceea ce toți credeau a fi o eră nouă. Societatea Scriitorilor Români n-a pregetat, și ea, în noiembrie 1944, să anunțe epurații săi. Să-i amintesc: Ion Petrovici, Al. Marcu, Ion Marin
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
și cu siguranță în acela al lui A. E. Baconski. Veți spune, poate, că, totuși, nu despre această categorie - conform prejudecății, de departe anacronică - e vorba, ci despre scriitori precum Sadoveanu, Călinescu, Vianu. A discuta cu superbie și nenuanțat despre "colaboraționismul" acestor scriitori și despre păcatele lor omenești începe să mi se pară acum consecința unei furii distructive. Mai exact, a unei uri de sine devenite, de la o vreme încoace, semnul distinctiv al românilor, consecință a unei identități periclitate și alterate
Revizuiri și... revizuiri by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/15825_a_17150]