307 matches
-
război mondial îl găsesc în tabăra Neutralității pe care o susține, căpătând caracter filogerman. Motivul său era, însă, teama de agresiunea rusească. În timpul acestei conflagrații mondiale publică mult în ziare filogermane, fapt pentru care la finele războiului este condamnat pentru colaboraționism, pentru o perioadă de cinci ani, împreună cu un grup de scriitori din care m-ai făcea parte și Dem. Teodorescu. În favoarea eliberării lor a insistat N. Iorga. Demersurile făcute de Iorga au fost acceptate și grupul de scriitori este eliberat
TUDOR ARGHEZI de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_dinica_1480014575.html [Corola-blog/BlogPost/353102_a_354431]
-
I» în stil clasic pentru pian sau opera «Oedip», se vădește legătura cu folclorul nostru prin utilizarea formelor modale, ritmice, internaționale ale acestuia?”, se întreabă Emil Stratan, critic de artă. În ce privește atacul la statura morală și patriotismul compozitorului, acuzat de „colaboraționism” pentru simplul fapt că a efectuat un turneu la Moscova în anii `40, „ca istoric, Adrian Cioroianu ar fi trebuit să cunoască o mărturie a lui Ilie Kogălniceanu referitoare la un schimb de replici la care a asistat înaintea plecării
S-au găsit şi denigratori… () [Corola-website/Journalistic/296296_a_297625]
-
Sochircă (n.1901), cu fiicele Maria și Lidia, fiul Boris; Ianevici Dumitru a. (n.1892) cu soția Feodosia, fiica Maria și fiul Feodosie; Sochircă Hartina A. (n.1900) cu fiica Maria; Todiraș Straton F. (n.1902) a fost acuzat de colaboraționism și condamnat în 1945 la 10 ani de detenție într-un lagăr de corecție prin muncă, iar soția sa Parascovia și fiul Anton au fost supuși represiunilor în 1949, ca membrii ai familiei unui "colaboraționist"; Zîmbrean Epifan I. (n.1893
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
n.1893), cu soția Alexandra, fii Filip și Ferapont, fiicele Lidia, Eugenia și Valentina; Gheorghelaș Timofei A. (n.1899) a fost condamnat în 1952 la 25 de ani de detenție într-un lagăr de crecție prin muncă sub acuzația de colaboraționism. Satul Dubna a dat nume de referință pentru Republica Moldova precum ca: Nina Moscalu - este una din primele tractoriste din republică. Din 1962 a condus o echipă de mecanizare complexă a cultivării culturilor de cîmp, care obținea roade bogate în fiecare
Dubna, Soroca () [Corola-website/Science/305244_a_306573]
-
continuat să adăpostească o importanță populație tătăreasca. În timpul Rusiei Sovietice din perioada interbelică, acesti tătari, aidoma celor din Kazan, au obținut un statut formal de autonomie regională și culturală. În timpul ocupației naziste a Crimeei, acesti tătari au fost acuzați de colaboraționism cu germanii iar ei au fost deportați din Crimeea în Asia Centrală. Aceste deportări au fost descrise mai tarziu drept "etno-genocid" iar mai recent unii din acești tătari au început să se reîntoarcă în Crimeea, azi parte a Federației Ruse Tătarii
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
a împlini vârsta de 60 de ani, a colaborat la niște programe radiofonice de umor adresate Americii (care la ora aceea încă nu intrase în război). Această colaborare nu a fost bine văzută în Marea Britanie, unde a fost acuzat de colaboraționism cu naziștii, ba chiar de trădarea patriei, fiindu-i interzise cărțile în unele librări. Unul dintre cei mai înfocați critici ai săi a fost scriitorul A. A. Milne, autorul cărților cu Winnie the Pooh, pe când Evelyn Waugh și George Orwell
P. G. Wodehouse () [Corola-website/Science/314048_a_315377]
-
articol precum cel al lui Dragan Batancev, despre filmele cu partizani din Iugoslavia, ne reamintește că legătura dintre artă și putere poate fi una ambiguă, bazată pe o complicitate care nu poate fi definită în termenii tranșanți de „opoziție” versus „colaboraționism”. În acest sens, Batancev dă exemplul colaborării președintelui iugoslav Iosip Tito, în calitate de consultant de scenariu, cu regizorul Veljiko Bulajic pentru realizarea filmului Bătălia de pe Neretva. Textul lui Batancev se încadrează în intenția G.A.P. de a discuta tema confruntării dintre
Art Up Against Political Systems () [Corola-website/Science/295617_a_296946]
-
în regiunea Kurgan.Reabilitate în 1990. Miluța C. Burbulea (n. 1885), Alexandra I. Burbulea (n. 1930).Deportate în 1949, în regiunea Kurgan încadrați că familie de “chiaburi”. Eugenia C. Burlacu (n. 1880), Alexandru C. Burlacu, fiul (n. 1912).Acuzați de colaboraționism și deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Reabilitati în 1991. Ilarion C. Cibotaru (n. 1898), Axenia A. Cibotaru, soția (n.1890).Supuși represiunii în 1949 că famiglie de “chiaburi”. Pavel I. Cibotaru, Ana C. Cibotaru (n. 1906), Mircea C. Cibotaru
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
Cojocaru, soția (n. 1895), Irina F. Spânu, fiica (n. 1925). Deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Motivul reprimării: famiglie de “chiaburi”.Reabilitați în 1989. Atanasie N. Cojocaru(fost primar de Baraboi), Zinaida (Zamfira) I. Cojocaru, soția (n. 1880). Acuzați de colaboraționism și deportați în 1949, în regiunea Kurgan.Reabilitați în 1991. Vasile A. Cojocaru (feciorul lui Atanasie și al Zinaidei) (n. 1912),șef de post(polițist), tata a trei copii,care nu-l mai văd. Supus represiunii în 1949.Reabilitat în
Victimele totalitarismului comunist din comuna Baraboi () [Corola-website/Science/311442_a_312771]
-
pedeapsă a ispășit-o în detenție între anii 1931-1935. A fost înlăturat de la conducerea PCR la 4 aprilie 1944 (în timpul pregătirilor clandestine în vederea unei revolte antihitleriste și antiantonesciene). A fost arestat la 9 iunie 1945. A fost acuzat de trădare (colaboraționism cu Siguranța în anii războiului) de trei membri ai secretariatului PCdR - Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi și Gavrilă Birtaș (secretar de partid al regiunii Oradea). Foriș a fost ucis în 1946 cu lovituri de rangă aplicate de Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko
Ștefan Foriș () [Corola-website/Science/306158_a_307487]
-
de alte naționalități au fost strămutați odată cu instalațiile și fabricile mutate, ceea ce a dus la schimbarea compoziției etnice a republicii. Compoziția etnică a Uzbekistanului a fost și mai mult modificată în urma politicii staliniste de deportare a unor întregi etnii suspectate colaboraționism cu puterile Axei. Printre acești deportați s-au aflat coreenii, tătarii din Crimeea și cecenii. În timpul guvernării sovietice, islamul a devenit principala țintă a luptei ateiste a autorităților comuniste. Guvernul a închis numeroase moschei și școli religioase, clădirile fiind transformate
Republica Sovietică Socialistă Uzbekă () [Corola-website/Science/303796_a_305125]
-
1944, în perioada în care armatele germane se retrăgeau din teritoriul URSS, Beria a fost însărcinat cu „rezolvarea” problemei minorităților etnice acuzate de colaborare cu invadatorii - cecenii, ingușii, tătarii crimeeni și germanii de pe Volga. Aceste grupuri etnice, găsite „vinovate” de colaboraționism, au fost deportate în Asia Centrală sovietică. În decembrie 1944, NKVD-ul a fost desemnat să coordoneze programul militar nuclear sovietic. În calitate de șef al acestui program, Beria a condus activitatea de spionaj pentru obținerea datelor secrete ale programului înarmării nucleare a
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
organizat la Montreal o contra-demonstrație - de „dragoste” pentru „conducătorii iubiți”. Ce mârșevie! Unii mai sunt pe aici (alții s-au întors și s-au îmbogățit în România), ba chiar sunt onorați pentru activitățile lor de trimiși infiltrați cu misiuni sau colaboraționism cu comuniștii. Nu le spun numele - sunt cunoscuți. Poate că au mustrări de conștiință - eu am fost și sunt pentru iertare. După schimbarea de sistem din România, evident că cei care au ajuns la putere - continuatori ai ideilor comuniste într-
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_444]
-
a fost ajutată de elementul surprizei și de distrugerea a 200 de avioane de către forțele anglo-franceze chiar înainte de a pleca de la sol. Conflictul a semnalizat sfârșitul dominației vest-europene în Orientul Mijlociu. Rudolph Kastner, un funcționar politic minor a fost acuzat de colaboraționism cu naziștii și ia dat în judecată pe acuzatorii lui. Kastner a pierdut procesul și a fost asasinat doi ani mai târziu. În 1958 Curtea Supremă la exonerat. În Octombrie 1957 un bărbat cu probleme mintale a aruncat o grenadă
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
în lagărele sovietice de prizonieri. Stalin a hotărât deportarea în lagărele de muncă din sistemul Gulagului a soldaților sovietici care se predaseră germanilor, dar și a prizonierilor de război din rândurile forțelor Axei și a unor întregi națiuni suspectate de colaboraționism cu ocupantul nazist. Pierderile neînchipuit de mari de pe frontul de est au fost una dintre cauzele posibile ale Războiului rece, de timp ce Uniunea Sovietică, încă devastată de război, a hotărât să mențină un control strict asupra Europei Centrale și
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza). După 1989 activitatea sa publicistică postbelică este pusă sub semnul întrebării, Călinescu fiind acuzat de colaboraționism de către anumiți autori, inclusiv unul dintre foștii săi asistenți, Adrian Marino. Aceștia încep un veritabil proces de presă George Călinescu, o controversată reevaluare a operei și vieții sale. A fost liderul unui partid de buzunar, Partidul Național Popular, care prin
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
mare de jertfe din rândul membrilor de partid), Secția Franceză a Internaționalei Muncitorești (SFIO). (partid de orientare socialistă) și partidul gaullist Mișcarea Republicana Populară (MRP), condusă de Georges Bidault, (socialiștii radicali și conservatorii de dreapta își pierduseră orice legitimitate datorită colaboraționismului din timpul regimului de la Vichy) . Această alianță a durat până la criza din mai 1947, în timpul căreia Maurice Thorez, (vicepremier al guvernului) și alți patru miniștri comuniști au fost excluși din guvern. Împreună cu acceptarea planului Marshall, care era destinat țărilor care
Guvernul provizoriu al Republicii Franceze () [Corola-website/Science/309668_a_310997]
-
prim-miniștri Edouard Daladier și Paul Reynaud și generalul Maurice Gamelin) în castelul Itter din Tirolul de Nord până în mai 1945, când a castelul a fost capturat de americani. După ce s-a reîntors în Franța Weygand a fost închis pentru colaboraționism la Val-de-Grâce, dar a fost eliberat în mai 1946, iar toate acuzațiile au fost retrase în 1948. A murit la Paris la vârsta de 98 de ani. O stradă din Beirut poartă în zilele noastre numele „Rue Weygand”.
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
dirijat, personal, o serie de deportări la o scară nemaiîntâlnită, care a afectat profund harta etnică a Uniunii Sovietice. Peste 1,5 milioane de oameni au fost deportați în Siberia și în republicile central-asiatice. Separatismul, rezistența împotriva regimului sovietic și colaboraționismul cu ocupantul german au fost motivele cele mai des invocate pentru deportările în masă. Următoarele grupuri etnice au fost total sau parțial deportate: polonezii,romani,moldoveni, coreenii, germanii de pe Volga, tătarii din Crimeea, calmîcii, cecenii, ingușii, balkarii, karaciaii, turcii meskhetiani
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
dintre localnici și partizanii sovietici, în special în teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică în perioada 1939-1941. Partizanii sovietici atacau nu numai soldații Axei dar și pe cei ai unităților auxiliare formate din voluntari din regiunile ocupate precum și civilii acuzați de colaboraționism sau de refuz de sprijin al cauzei sovietice. În regiunile în care populația locală sprijinea direct ocupantul german sau în care respingeau deschis comunismul, așa cum s-a petrecut în anumite regiuni ale Ucrainei, partizanii au fost o amenințare reală pentru
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
ul este atitudinea de cooperare cu forțele de ocupație ale unei țări străine. Din punct de vedere legal, colaboraționismul poate fi considerat o formă de trădare. ul poate fi asociat cu faptele criminale în favoarea unei puteri ocupante, care pot include: complicitatea cu ocupantul în persecutarea cetățenilor proprii, jaful și exploatarea economică sau participarea la un guvern marionetă. Termenul „colaboraționism
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
colaboraționismul poate fi considerat o formă de trădare. ul poate fi asociat cu faptele criminale în favoarea unei puteri ocupante, care pot include: complicitatea cu ocupantul în persecutarea cetățenilor proprii, jaful și exploatarea economică sau participarea la un guvern marionetă. Termenul „colaboraționism” provine din franceză din anul 1802, din perioada războaielor napoleoniene, când "collaborateur" erau numiți contrabandiștii care comercializau mărfuri britanice și îi ajutau pe monarhiști să fugă din țară. Colaboraționismul în sens de „cooperare perfidă cu inamicul” datează din 1940, termenul
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
jaful și exploatarea economică sau participarea la un guvern marionetă. Termenul „colaboraționism” provine din franceză din anul 1802, din perioada războaielor napoleoniene, când "collaborateur" erau numiți contrabandiștii care comercializau mărfuri britanice și îi ajutau pe monarhiști să fugă din țară. Colaboraționismul în sens de „cooperare perfidă cu inamicul” datează din 1940, termenul referindu-se la început la guvernul de la Vichy și la cei care îi ajutau pe naziști, după înfrângerea Franței în faza inițială a celei de-a doua conflagrații mondiale
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
-se la început la guvernul de la Vichy și la cei care îi ajutau pe naziști, după înfrângerea Franței în faza inițială a celei de-a doua conflagrații mondiale În franceză există o distincție între „collaborateur” și „collaborationist”. Dacă în cazul „colaboraționismului” termenul se folosește pentru descrierea indivizilor care s-au înrolat în partidele pronaziste, de cele mai multe ori cu sediile în Paris și care credeau cu tărie în fascism, „colaboratorul” era o persoană care a acceptat să coopereze din motive pragmatice, așa cum
Colaboraționism () [Corola-website/Science/320699_a_322028]
-
Ucraina nu a urmat tiparul restaurării statalității celorlalte state postsovietice, deși liderii ucraineni s-au străduit să creeze un cadru clar de existență a noului stat, punând accent pe biserica națională, represiunile erei sovietice, foametea din timpul lui Stalin sau colaboraționismul din timpul celui de-al doilea război mondial. Politica în domeniul identității naționale (care include tipărirea de cărți istorice și instituirea unor sărbători naționale) a rămas fragmentată și servește interesele diferite ale regiunilor Ucrainei.
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]