62 matches
-
fel se întâmplă și în Albania, unde liderul comunist Enver Hodja extermină* celelalte grupuri de rezistenți pentru a-și adjudeca singur puterea, în octombrie 1944. în Grecia ocupată de italieni și de germani, războiul civil îi opune pe rezistenți puterii colaboraționiste. Dar în 1943, el izbucnește și în sânul Rezistenței, când șefii militari comuniști - kapetanios -, împotrivindu-se politicii de alianță a PC grec (PCG), îi atacă pe rezistenții naționaliști, monarhiști, democrați sau socialiști. Capitularea italienilor, în septembrie 1943, le permite „căpitanilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unde populația este profund catolică, brațul de fier acționează intens, iar puterea comunistă este constrânsă, încă din 1956, să lase de la sine, autorizând, de pildă, crucifixele în sălile de clasă. Confruntate cu acest rezistențe, puterile comuniste încearcă să înființeze grupuri „colaboraționiste”, precum Pax în Polonia sau Biserica Reînnoirii în URSS. îN RDG, bisericile protestante sunt din plin infiltrate de Stasi, constituind totuși rarele locuri de autonomie față de regim. în China*, statul ia locul bisericii și pretinde să-i numească pe episcopi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
loialistă nu poate decât să limiteze dezvoltarea forțelor comuniste. Faptul acesta este deosebit de evident în Polonia, unde Rezistența comunistă este foarte slabă în raport cu Rezistența naționalistă. Nu așa stau lucrurile, în schimb, în țările unde Rezistența se confruntă cu o putere colaboraționistă care posedă o legalitate/legitimitate deloc neglijabilă și unde aceasta refuză să restabilească puterea de dinainte de război, considerată responsabilă pentru dezastrul național - ca în Franța, Italia sau Grecia. Dacă, la scala continentului, Rezistența comunistă nu este cea mai numeroasă, ea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le-o va zice apropiaților săi Walter Ulbricht, viitorul conducător al RDG: „Trebuie să păstrăm aparențe democratice, dar trebuie să controlăm totul”. Primul obiectiv al comuniștilor este de a neutraliza partidele „burgheze”, adeseori lipindu-le eticheta de „fasciste” și de „colaboraționiste”. Apoi își asigură posturile-cheie în guvernele de coaliție - poliție, armată și propagandă - și își instalează în cadrul lor o ierarhie paralelă. Poliția își infiltrează agenți în toate partidele și îi recrutează pe șefii acestora sau îi spionează. Se instaurează tribunale populare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celor două puteri nu erau întotdeauna de acord și existau diferențe de opinie asemănătoare și în privința modului în care trebuia să fie tratată țara de către guvernele acestor două state. Atît la Belgrad cît și la Zagreb erau la putere regimuri colaboraționiste, dar capacitatea lor de a controla regiunile aflate sub administrația lor era tot timpul pusă sub semnul îndoielii. În mediul rural fuseseră înființate două organizații de rezistență majore cu conduceri rivale și programe politice, naționale și sociale diferite. Trebuie să
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cauză a educației socialiste. Cele mai multe femei care au mărturisit despre avorturi au mărturisit și faptul că nu aveau cea mai elementară educație reproductivă. Gail Kligman nu ne acuză. Dimpotrivă, ea încearcă să decodifice mecanismele sociale prin care am ajuns victime colaboraționiste ale unui sistem care ne-a pătruns până la nivelul controlului uterin, mecanismele care ne-au făcut duplicitari și complici. Mai mult, ea găsește și partea noastră sublimă de riscare a libertății și profesiei ca să ne ajutăm între noi în rețeaua
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
colectivă drept germanofili sau "colaboraționiști" de la oameni politici la ziariști sau de la oameni de afaceri la intelectuali de marcă poartă stigmatul unor atitudini, opțiuni și acțiuni greu comparabile cu cele ale Marthei Bibescu. Conchideam că prințesa Bibescu nu a fost "colaboraționistă". În context, observam că legăturile cu Kronprinz-ul sau cu diverși diplomați și militari ai blocului politico-militar austro-german, înainte și în timpul angajării României în conflictul mondial, nu au avut în calcul, într-un fel sau altul, o implicare în atingerea
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
în opinia lui V. Luca, - evident înainte de toate el reprezenta viziunea Moscovei - „o politică națională antipopulara de jefuire a minorităților naționale, de încălcare a drepturilor lor”. Viața „politică culturală” a românilor din Voievodina ar fi dirijata de „elemente legionare, fasciste, colaboraționiste”. Nominalizându-i, adaugă cu indignare comunistă: „Această bandă de trădători redactează foile titoiste Libertatea și Lumina care apar la Vârșeț. Asemenea tipi, în slujba clicii lui Tito, caută să înșele minoritatea națională română care geme sub jugul clicii fasciste de la
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
generală, de fapt, nici nu există. Prestigiul marii personalități iartă tot, uită tot, scuză tot. A bate în ușa celulei, de pildă, și a te oferi voluntar antrenor de marxism (cazul Constantin Noica) este un gest perfect scuzabil, deși oferta colaboraționistă este evidentă. Dar exact același colaboraționism și încă în forme mult mai banale, benigne este refuzat cu indignare și cu mari exigențe rigoriste unor numeroși antipatici, anonimi și obscuri. La fel, gestul de a scrie articole de pură propagandă comunistă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
care evidențiază legăturile economice ale orașului Huși cu teritoriile din stânga Prutului, care nu se mai regăsesc în lucrarea Depresiunea Huși (două studii le republicăm și în volumul de față).Regimul comunist l-a forțat la compromis, prin asocierea unor „texte colaboraționiste de joasă speță, antieducative”cu lucrările „științifice meritorii”, care îi asigură locul în panteonul hușean și național. CUVÂNTUL PRIMARULUI MUNICIPIULUI HUȘI Ing. Ioan Ciupilan Stimat auditoriu, Stimați oaspeți, Bine ați venit în municipiul Huși, pe care Virgil Caraivan, redactorul revistei
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
național-socialiste, în viziunea iluzorie a unei Europe reunificate de Hitler și scăpată și de comunism și de capitalism. Europa împotriva lui Hitler Oricît de puternică ar fi fost armata germană, întărită în 1943 cu unități de voluntari recrutați în mediile colaboraționiste, ținînd cont de forțele din ce în ce mai numeroase pe care trebuie să le angajeze pe diferite fronturi, ea nu poate să realizeze o rețea continuă pe toate teritoriile ocupate, în anumite regiuni greu accesibile, îndepărtate de bazele lor de plecare, germanii întîmpină
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a cenzurii și a criteriilor „ideologice”. De fapt, În decursul acestor lungi decenii În care ne-am războit, noi artiștii, sau am colaborat cu omul puterii, rolul „prostului” era preluat când de una, când de alta dintre părțile „contratactante” sau „colaboraționiste”. Uneori, omul politic pe care Îl consideram „din start” - prost devenea inteligent și am mai citat mai sus cazul unor Niculescu-Mizil sau Iliescu care dădeau, cînd „li se permitea”, dovezi de reală inteligență, nu numai politică; sau Gogu Rădulescu. Când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
original, în limba română, în registru encomiastic? Din cele două cărți amintite mai sus reiese că sunteți de o maximă intransigență, mai ales cu colegii de breaslă și de generație. Cui acordați, totuși, iertare? De ce cu unele nume, recunoscute, drept "colaboraționiste", faceți mici (sau mari?) concesii? Dragă Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat iremediabil, sunt citați mai sus... Pe toți ceilalți i-am iertat de mult... În ceea ce privește concesiile mari sau mici pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Adrian Alui Gheorghe, cei care, în opinia mea, au comis față de mine un păcat iremediabil, sunt citați mai sus... Pe toți ceilalți i-am iertat de mult... În ceea ce privește concesiile mari sau mici pe care le-aș face cu unele nume "colaboraționiste", cred că ești într-o mare eroare... Spre deosebire de domnia-ta care ești UFD-ist, eu nu am fost niciodată membru al vreunui partid politic și, ca atare, nu am judecat oamenii sub incidența politicului și, mai ales, nu i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o mare eroare... Spre deosebire de domnia-ta care ești UFD-ist, eu nu am fost niciodată membru al vreunui partid politic și, ca atare, nu am judecat oamenii sub incidența politicului și, mai ales, nu i-am etichetat; cu unele nume "colaboraționiste" m-am purtat cumplit de dur când a fost cazul și mi-am exprimat liber opinia despre cei 23 de milioane de concetățeni, de la Ceaușescu, pân' la Păunescu... După Revoluție, ei nu au mai însemnat nimic, adevărata primejdie venea dinspre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până atunci de ele. Da, în plin război hitlerist, un ofițer hitlerist l-a salvat pe tata de la moarte. Multă vreme nu am povestit acest incident, de teamă - poate o teamă stupidă - să nu i se dea o coloratură vag colaboraționistă. R.P. Nu știu de ce, dar presimt o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați niște ofițeri ruși. Într-o zi, unul dintre ei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
după o întrerupere de 10 ani, este însoțită de o rubrică paralelă intitulată „Români deplasați“. Aici sunt demascați reprezentanții așa-numitului exil colaboraționist, care, din diverse motive, nu cu mult diferite față de cele ale adulatorilor din țară, scriau în presa colaboraționistă (Europa și neamul românesc, Noi, tracii, dar mai ales în organul partidului Tribuna României, moștenitorul Glasului Patriei) despre realizările României comuniste. Aberațiile și metaforele nu erau deloc diferite față de cele din presa internă, doar perspectiva era diferită. Era o viziune
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a fi arat cu trudă, trebuie deminat cu prețul vieții), celălalt, constrâns de șomaj, are slăbiciunea de a se rupe de ai săi, de a se lăsa atras pe calea aventurismului egocentrist, intrând într-o bandă condusă de o fostă colaboraționistă isterică. Bandiții atacă și jefuiesc camionul în care se află casierul cooperativei cu banii necesari pentru închirierea uneltelor și vitelor de muncă, bani de care depinde, în chipul cel mai direct cu putință, viitorul temerarei întreprinderi țărănești. Începe marea vânătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scris-o: Clopotul, despre 23 August. Personajele ei aparțin lumii intelectuale: un profesor bătrîn, refugiat din Basarabia, cu manii dubioase (privește cu luneta tinerele fete ce se scaldă în lacul din apropiere), două nepoate ale acestuia (una pictoriță excentrică și colaboraționistă, femeie slobodă la gură; alta casnică, econoamă și severă), un avocat arivist (fost iubit al celei din urmă și actual amant al pictoriței), un polițist apolitic, executant fără zel al ordinelor date de superiori și prevenitor cu cei vizați (respectiv
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pasivitatea aceleia care a pierdut România Mare” (2-3/1995). Dezideratul este promovat și prin Concursul național de eseu și critică „Mircea Streinul”, lansat de revistă și având ca subiecte „Bucovina, iconarii și creația iconaristică”, „Creația proletcultistă a sud-bucovinenilor și cea colaboraționistă a autorilor nord-bucovineni”. Pornind de la Istoria literaturii române din Bucovina, publicată la Cernăuți în 1926 de Constantin Loghin și de la antologiile de scriitori bucovineni pe care, urmând exemplul lui Aron Pumnul, acesta le-a elaborat, articolul Bucovina - subspațiu cultural românesc
ICONAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287499_a_288828]
-
Akademii Nauk S.S.S.R. Otdelenje literatury i jazyka, nr. 1, Moscova, 1941, în care se găsesc studii de slavistică, literatură și teorie lingvistică (despre școala lui N. Marr și teoria existenței unei limbi comune indo-europene). în aceeași revistă semnalăm și predispoziția colaboraționistă a lui D. Bodin - director locțiitor al Institutului de Istorie Națională din București și al Revistei istorice române și suplinitor al lui C.C. Giurescu la Catedra de Istoria românilor de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București. în această
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lor pentru Întreținerea instituțiilor Comunității, așa cum au procedat aproape toți evreii Înstăriți din Iași atunci când au fost solicitați. Ultimatumul sovietic și părăsirea Basarabiei XE "Basarabiei" și a Bucovinei XE "Bucovinei" de Nord au lovit puternic Comunitatea, considerată trădătoare potențială și colaboraționistă În secret cu bolșevicii. Atacurile Împotriva evreilor erau și atunci evenimente zilnice. „Comunitatea, seismograful care Înregistra toate aceste nenorociri, trebuia să stea de veghe, cu diverse memorii, rapoarte, intervenții, audiențe, la diferite personalități de răspundere. În special, secțiunea asistenței sociale
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
de creșterea economică a țării. Imaginea sa multilateral catodizată, țipetele triumfaliste, ca la o confruntare între babuini, zvârlitul cu promisiuni fără nici cea mai vagă acoperire nu lasă loc nici unei alte opinii la televiziunile aservite. Numai așa - că de lașitatea colaboraționistă, de la director general la ultimul prezentator ce dă în bâlbe când pronunță ilustrele nume ale pesedeilor nu îndrăznesc să vorbesc - se explică refuzul marii majorității a televiziunilor din țară de-a sprijini programul Uniunii Europene, pus în practică de fundațiile
Nu da șagă dă tunuri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12552_a_13877]
-
Inițial, cetnicii erau susținuți de guvernul regal exilat, precum și Aliați, însă imediat s-au axat pe combaterea partizanilor, în timp ce colaborau cu forțele ocupate către o extindere mai mare. Până la sfârșitul războiului, mișcarea cetnicilor se transformase într-o miliție sârbă naționalistă colaboraționista, complet dependența de puterile Axei, în timp ce grupurile de partizani din munți, conduși de comunistul Iosip Broz Tito și-au continuat războiul de gherilă cu succes enorm. Victoriile cele mai cunoscute împotriva forțelor ocupante au fost bătăliile de la Neretva și Sutjeska
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
privit Regimul de la Vichy foarte favorabil. Dar printre membrii organizațiilor de dreapta s-au aflat naționaliști care au ales să se angajeze în luptă împotriva ocupantului, în timp ce mulți alții s-au alăturat lui Pétain sau s-au implicat în acțiuni colaboraționiste. Astfel, colonelul La Rocque a fondat „réseau (rețeaua) Klan”, pe care a legat-o de „réseau Alibi”. În același timp, La Rocque era agent al serviciilor britanice de informații. George Loustaunau-Lacau și Mary-Madeleine Fourcade, vechi membrie ai organizației profasciste și
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]