342 matches
-
Ceaușescu și comunismului erau la el întotdeauna crispate; încerca să construiască ceva mai mult decît un omagiu, strecura mereu adevăruri incomode, dar lumea nici nu mai era atentă la asemenea detalii: în ochii opiniei publice, scriitorul fusese definitiv clasat printre colaboraționiștii profitori și irecuperabili. Prozatorul strălucit trebuie să fi citit cu o teribilă acuitate această sentință în privirile tuturor. Ce credea cu adevărat Titus Popovici despre Ceaușescu vedem cu toată claritatea din cărțile publicate după 1990, mai ales din micul roman
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
condamnat chiar la moarte, dar a scăpat, l-au iertat... Cum a scăpat, nu știu, dar a scăpat! Bineînțeles, el este foarte important pentru România, care l-a cinstit atribuind numele său Aeroportului Otopeni. În Franța, a fost tratat drept colaboraționist al nemților. Ca să scape de proces a cerut azil În România, unde Nicolae Ceaușescu l-a primit cu brațele deschise. Din câte-am auzit, l-a numit și consilier prezidențial, dar a murit la doi-trei ani după asta. Mare lucru
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
trăi și de a fi liber, iubirea de viață și de lumina solară, nevoia de a crea și de a fi adevărat. Pasiunii de a trăi i se opune însă gândul teribil al morții, oroarea resimțită față de pedeapsa capitală (a colaboraționiștilor, în vremea epurării). Ileana Mălăncioiu scrie în Vina tragică: Cine mizează pe viața veșnică nu ar avea ce pierde chiar dacă nu ar exista... Dacă Josepeh K. (personaj al lui Kafka) ar fi crezut în viața de după aceea, nu ar fi
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
și-a scris memoriile!) ca „singur personal diplomatic" numit de Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
Grigore Niculescu-Buzești. A rămas în acest post („comod, neînsemnat după 23 august 1944") timp de... patru ani - „uitat" de noul ministru de Externe Gheorghe Tătărescu, care - să fim drepți! - „liberal colaboraționist" cum era (preferînd, uneori, să fie liberal și nu „colaboraționist") nu prea trimitea în străinătate pe oamenii noului regim! Abia în noiembrie 1947, cînd Externele trec sub ordinele Anei Pauker, Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români au rămas în Occident. Dl Djuvara, fiu de boier cu
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
și mai spectaculoasă, aceea a lui G. Călinescu. Acuzele, nu o dată vehemente, au cunoscut, ne readuce în memorie Ana Selejan, două etape: una, între 1944-1947, când a fost sistematic atacat de către presa de dreapta, care-l considera "trădător al culturii", "colaboraționist", și a doua, în 1947-1948, când acuzele veneau dinspre, partea stângă, comunistă, a presei, urmărind, chipurile, "reeducarea" marelui critic și istoric literar. Contra concepțiilor lui estetice scriu Vicu Mândra, Petru Dumitriu și eternul N. Moraru. I se reproșează abaterea de la
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
căzut victimă timp de cîteva decenii", fie de un idealism consecvent pe care însă istoria recentă l-a dejucat într-un mod impredictibil precum cel al lui Virgil Ierunca reclamînd Uniunii Scriitorilor să excludă din rîndurile membrilor săi pe toți "colaboraționiștii declarați": Nu e adevărat că lipseau criteriile. Numai cine le relativizează pînă la absurd se teme de netemeinicia lor. Nu era nevoie să se ajungă la excesele din Franța, după eliberare. Dacă francezii au condamnat la moarte un scriitor important
Interogații critice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10535_a_11860]
-
din capitala irakiană, militanții rezistenței au reușit să introducă în zonă un camion încărcat cu circa 200 de kilograme de explozibil. Analiștii sunt de părere că aceste atacuri se înscriu în noua tactică a luptătorilor împotriva coaliției, țintele vizate fiind colaboraționiștii. agenda evenimentelor 14. 02. 2004 - 20. 02. 2004 SÂMBĂTĂ l În S.U.A. are loc întrunirea preelectorală a Partidului Democrat în statul Nevada l Reuniune regională privind situația din Irak, la care este prezent și ministrul turc de externe, Abdullah Gull
Agenda2004-7-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/282073_a_283402]
-
-i învinuiește de nimic și în multe cazuri nici macar numele nu li se mai știe. Revenind la mării scriitori și la raporturile lor cu puterea comunistă, cred că ei nu pot fi judecați grupat, ca piese alcătuitoare ale unei categorii, colaboraționiștii, cum există tendința, ci diferențiat. Fiecare pe șine se reprezintă, fiecare a străbătut un drum propriu și nu este nepotrivit a spune, în cazul lor, că fiecare exemplifică un destin. Sadoveanu s-a încadrat ăarmonios" noului curs al vremurilor, l-
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
nenorocul de a se confruntă, în ultima parte a vieții lor, cu efectele acaparării țării de comuniști: să fie judecați separat pentru ce au făcut în acea vreme, bine sau rău, în procese individuale, iar nu comasați în lotul scriitorilor colaboraționiști.
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
autori, ci faptul că X s-a dovedit un personaj nerecunoscător, ca Y și-a dat arama pe față, ca Z este de o insistența cu totul nepotrivită. Toate acestea, bineînțeles, față de autorul jurnalului. În rest, predomina observații în legătură cu trecutul colaboraționist al unuia sau altuia, trecut - uneori - dedus doar umoral. (Este ciudat cum Ilya Ehrenburg, un recunoscut personaj important din structura stalinista, în cea mai bună carte a sa, Oameni, ani, viața, vorbeste deosebit de frumos despre toate figurile epocii sale - dintre
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
El și cu Ea". Exagerări, și într-o privința și în cealaltă, răsfrângând o subiectivitate care, privitor la anii tinereții celui ce se confesează, înclină mai degrabă să absolve decât să încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se pe ce a trait el însuși, Desliu trage o concluzie mai degrabă pozitivă despre satrapul culturii din perioada dejista, acesta fiindu
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
amatorismului, puternic susținut în ultimii ani și abil promovat politic prin ,,Festivalul Național Cîntarea României". Cam trei segmente mari s-au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
măsură un fotoliu de academician! Poate chiar cel destinat lui Ceaușescu însuși! însă nici măcar nu asta ar fi problema: la câtă impostură se bulucește în Academie (auzi: Fănuș Neagu, academician! Și încă: Al. Balaci...), ce mai contează un biet popă colaboraționist... Buba e alta: onorul căzut din senin pe preafericita scăfârlie e încă un episod din primejdioasa operație a împingerii Bisericii Ortodoxe Române în prim-planul vieții publice. N-am să obosesc să repet: cu cât rolul bisericii e mai pronunțat
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
ale ambelor tabere ilustrează premisa lor teoretică analoaga. Dacă Mussolini a aparținut, în tinerețe, stîngii comunizante, o seama de intelectuali care și-au făcut ucenicia în cadrul Internaționalei cu sediul la Kremlin au sfîrșit prin aderenta lor la extremă dreaptă, în calitate de colaboraționiști. În sfîrșit, atît fascismul cît și comunismul se disting prin tendința lor de-a vulgariza discursul filosofic. Pornind, într-un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și Chamberlain, iar în celălalt de la stînga hegeliana, de la
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
1914. Repatriat, la începutul primului război mondial, Ion Pillat este repartizat ofițer de legătură pe langă armata franceză. Se căsătorise la 6 septembrie 1915 cu Maria Procopie Dumitrescu (1892-1975). Pacea provizorie încheiată cu Germania imperiala îi prilejuiește amare constatări, pe seama colaboraționiștilor, români get-beget, "vechi sau noi germanofili - nu știu - dar foarte vechi licehele cu siguranță." Și: "Mă mângâi, spunându-mi că aceasta nu e România adevărată, e o pătură suprapusa care din timpul Fanarioților nu și-a schimbat năravul, desi pielea
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
spune în psihologia individuală, dificile încă vreme de o generatie, cum s-a întîmplat în multe alte țări, unde o parte a memoriei era respinsă, nu se dorea admisă. Iată, de pildă, Franța, care a vrut să-și ignore trecutul colaboraționist, iar acest fapt continuă să provoace tulburări, sfîșieri, deși au trecut cincizeci de ani de la cel de-al doilea război mondial. Așadar, într-un fel sau într-altul, mi se pare că un soi de juriu de onoare alcătuit din
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
care Ralea, Iorgu Iordan, Petre Andrei, Const. Balmuș, pe care îi ura efectiv. Și cum doi dintre aceștia (Ralea și Andrei) au fost miniștri în perioada dictaturii regale îi judeca cu asprime intransigentă, alăturîndu-se opiniei lui Maniu că toți acești colaboraționiști trebuiesc judecați și condamnați. Și nu uit să adaug că Hudiță și-a rezolvat situația sa precară în învățămînt cu ajutorul legionarilor (conferențiar titularizat la Școala de Arhivistică) pe care, altminteri, îi detesta. Acest al doilea volum al ediției consemnează evenimentele
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
pedeapsă - toată povestea îmi amintește de o nesfîrșită durere de dinți". Bine, bine, dar ce e de făcut atunci cînd pe unii eterni clienți ai clinicilor de stomatologie îi apucă durerile de măsele și spun că Preda a fost un colaboraționist, un mercenar al ideilor naționale și un scriitor mediocru? Ei, bine, în acele clipe putem să ne întoarcem la Eminescu...". A mai menționa compromisurile lui Preda ar fi de prisos atîta vreme cît ele există în numeroase din paginile sale
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
școală. Iată, ca eșantion, fragmentul din Junimea și junimismul în care este evocată dușmănia la care ajunseseră în 1917 doi foști lideri junimiști, Titu Maiorescu și Petre Carp: " Nu vrem să spunem că atitudinea lui Carp a fost a unui colaboraționist. Dar a acceptat să întâlnească pe Mackensen de câteva ori și convorbirile nu au ocolit chestiunile politice. Pe când Maiorescu a respins orice contact cu ocupanții. Oricine venea la el pentru intervenții pe lângă oficialitățile de ocupație căpăta, invariabil, același răspuns: "N-
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
asupra celor care s-au aflat imediat după primul război în boxa acuzaților pentru a fi scris la Bukarester Tageblatt sub ocupație. Apoi, în anii din urmă, colaborarea incriminată este aceea cu autoritățile comuniste. Sadoveanu, Călinescu și alții sînt găsiți colaboraționiști. Și, în general, cam toți intelectualii care n-au fost disidenți. Mă voi referi în continuare doar la prima accepție a cuvîntului. Despre cea de a doua, într-un articol viitor. Nu e deloc obligatoriu ca un cuvînt să păstreze
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
de extremă dreaptă, pro-fascistă sau doar filogermană. Dacă nu greșesc, cel dintîi care-l folosește este M. R. Paraschivescu, în februarie 1945, în articolul Un impostor: dl Tudor Arghezi din România liberă. Acolo arghezianul poet al Cînticelor țigănești îi numește colaboraționiști pe Goga, pe Vaida-Voievod și pe Malaxa, pentru a fi deschis drumul Gărzii de Fier. El nu se referă strict la anii războiului, crezînd a (se) putea vorbi și de interbelic. Cuvîntul nu are răspîndirea așteptată, ideea face totuși carieră
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
în presa anilor 1945-1947 fructificată în destule sinonime, precum trădător, vînzător, vîndut, aservit iar mai tîrziu lacheu. I. Ludo, în Om și scriitor, un articol din 1945 despre versiunea redusă a Istoriei lui G. Călinescu, întocmește chiar o listă a colaboraționiștilor notorii (după părerea sa). E instructivă conexiunea stabilită de publicistul de la Răspîntia între situația de la noi și cea din Franța. Observația lui I. Ludo este că dacă nici un francez n-ar fi avut curajul în acei ani să "pomenească - în
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
dintre ei și nici măcar dacă vinovăția lor era egală, meritînd a fi puși în aceeași oală. Istoricii (și literari) privesc astăzi cu mai multe nuanțe ideologia și atitudinea acestor scriitori în perioada războiului. Problema e dacă ei pot fi socotiți colaboraționiști. Părerea mea este că termenul nu e potrivit. Și, în tot cazul, el nu trebuie extins la o perioadă nedefinită. România n-a fost o țară ocupată de germani, ca Franța. în război, România și Germania au fost aliate. Colaboraționismul
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
și alți scriitori, care au semnat în foaia finanțată de autoritățile de ocupație, și au fost ulterior arestați. Lor, cuvîntul li se potrivește în bună măsură. Situația de după 1944 nu e însă aceeași. Nae Ionescu sau Crainic nu sînt, ei, colaboraționiști propriu vorbind. Au aparținut extremei drepte și au avut simpatii pentru naziști, dar acestea nu țin de colaborarea cu un inamic care ne-a ocupat țara. Presa românească era liberă (nu, desigur, ca înainte, dar cauza știrbirilor era războiul și
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]