994 matches
-
alegea toaletele una cîte una în fața bărbatului suferind, punîndu-l să-și dea cu părerea dacă-i venea bine cutare toaletă veche, unele ciupite de molii și care, mînuite, răspîndeau și ele în odaie norul acela fin, asiatic, de praf, de colb; și dacă era o toaletă de primăvară, își imagina că este primăvară și se uita în oglinda înaltă abia ștearsă de praf, cu dîrele galbene rămase pe ea, imposibil de șters. Și face toate gesturile de oglindire a eleganței, în timp ce
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu o distanță rămîne neacoperită" (ibidem). Cele mai obișnuite percepții devin pretexte ale unui hazard oracular: "libertatea mea/ caută să se recunoască/ în pata de pe mîna unui străin/ poate doar
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
iar verbul nu se răsfață în ornamente, poetul este și un clasic, în opțiunile simbolurilor pe care le alege, solare, slăvind lumina. Dacă, de pildă, sufletul său se pregătește să treacă puntea, nu mai puțin "focul de apă, aurul de colb, diamantul de vânt/ de-acum s-au ales - luminând, luminând...". Poemul se intitulează Vânt și diamant, în termenii alchimiei, opera s-a născut și e tot una cu aurul cunoașterii. în lumea în care trăim, însă, din coșmarurile noastre nasc
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
universuri ”e poate prea târziu !” *** ce dor te poartă ... ? ce dor te poartă, pasăre măiastră pe-aripi de vânt? spre care orizont îți torci plutirea-n zarea cea albastră? în urma ta ard cuiburi părăsite sub arșițe din care ning doar colburi de amintiri în neanturi troienite vei rătăci, pribeag fără de ușă? sau nemuri ca Pheonix, prin cenușă? *** Volumul "În valea umbrelor" Referință Bibliografică: ce dor te poartă ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1551, Anul V, 31 martie
CE DOR TE POARTĂ ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382677_a_384006]
-
vreme și am teamă! Spunea fostul meu dascăl de la ,,Limba mamă” Cărări de gând peste pământ, cărări de stele Stele căzătoare cu teamă în ele, Și iluzia ce apare peste mine Sunt ce am fost să fiu. Atât! Apoi sunt colbul de pământ Sau amintirea ce a fost să fie Peste un strop de apă vie. Apă vie, apă moartă, ,,Făt frumos” oprea în poartă Calul alb avea căpăstru Doar trecutu-i în buiestru. Referință Bibliografică: Profesorul de Limba Română / Petru
PROFESORUL DE LIMBA ROMÂNĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382737_a_384066]
-
al unui suflet mare și caracter frumos. Peripețiile din Ucraina și Kazahstan sunt povestite cu un haz amar, presărat cu vorbe de duh din înțelepciunea moldovenească, tip: „taci și-nghite, că așa-i până la fund” sau „în mașini deschise, prin colbul din stepă, arătam, nici noi ca dracu, nici dracul ca noi”. Lipsit de îndrumarea unui om matur, împreună cu un coleg, în naivitatea lor copilărească, s-au lăsat amăgiți de un „instructor”-escroc și duși să învețe meseria de tractorist, tocmai
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
Dar apucă, totuși, să le noteze, ba chiar să le descrie mecanismul de galop: „Realitatea se folosea de închipuire iar închipuirea prindea aplomb,/ Venea din toate părțile,/ Își însușea toate vicleniile./ Rațiuni îngîmfate, cauze, consecințe presăra pe drumuri pline de colb./ Rana se bălăngănea cu înțeles în ferestre, printre ciorchini expresivi,/ Spre toamnă,/ Umbra cafenie a sîngelui se legăna printre nuci uriași, printre frunze mustoase,/ Altădată, nu știu cum, avea o mișcare rapidă,/ Se bălăngănea în spatele carelor pline de rod, încărcate cu fîn
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
frământatei noastre ginți / Dorm, îngropați la Sarmizegetusa. // Al nostru e; iar nu al vostru, huni, / Ce-ați năvălit de dincolo de Nistru, / Călcând, în goana cailor nebuni, / Peste mormântul marilor străbuni / Și i-ați trezit cu-al vostru râs sinistru. // Voi, colb și pleavă sunteți, venetici, / Din hoardele barbarului Attila, / Noi, scutul Romei am înfipt aici. / O! Pentru marii noștri mucenici, / Voi niciodată n-ați știut ce-i mila...// Dar astăzi sună ceasul de apoi, / Să vă chemăm la dreaptă judecată, / Ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
cu bani ascunși în butoniere, veninul din pahare, gustă, seiful, chiar și plin, cifrează spaime, ascunde minciună multă, te voi iubi în continuare cu fracul închiriat din basme, ce poate face un coate-goale,să fugă de vise și fantasme, e colb pe strada asta ce miroase a băutură ieftină, de contrabandă- alunecând în timp, un domn ce rătăcește într-o tavernă mohorâtă ca orice vis cu volatile crime... Ne vom trezi la viață, dezamăgiți că visele se vor trăite, dar nu
UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381700_a_383029]
-
Toate Articolele Autorului DE-ȚI VA FI VREODATĂ DOR De-ți va fi vreodată dor de chipul meu, îți las ultima lacrimă neștearsă. Doar mâna ta de-o va atinge,ea se va usca. Rănită am fost și îngenunchiată în colb și pietre! În umbra unui gând, mă fură ultima lacrimă neștearsă. Atinge-o, de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Doar așa voi înălța iubirea, împrăștiată în fărâmituri,prin colb și pietre! Șterge-mi ultima lacrimă și-mi
DE-ŢI VA FI VREODATĂ DOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381771_a_383100]
-
va usca. Rănită am fost și îngenunchiată în colb și pietre! În umbra unui gând, mă fură ultima lacrimă neștearsă. Atinge-o, de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Doar așa voi înălța iubirea, împrăștiată în fărâmituri,prin colb și pietre! Șterge-mi ultima lacrimă și-mi închide rana (încă sângerândă), dar numai de-ți va fi vreodată dor de chipul meu. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: DE-ȚI VA FI VREODATĂ DOR / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE-ŢI VA FI VREODATĂ DOR de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381771_a_383100]
-
vindecă-mi toate neputințele: picioarele mele sunt drepte, dar mersul eu e șchiop, ochii mei sunt întregi, dat văzul meu e-ncețoșat, urechile mele sunt deschise, dar auzul meu nu-i deplin, mâinile mele sunt drepte, dar pline de tină și colb, ființa mea e născută din Tine, dar o simt încărcată de moarte! Vino, Părinte blând, Vindecă-mi toate păcatele, șterge-le cu Lumina Ta neîncepută, spală-le cu Jertfa Ta nemuritoare, Usucă-le cu suflul Tău Sfânt, Ridică-le cu
VINO PĂRINTE BLÂND... DE PASTI ! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381797_a_383126]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > NĂLUCIRI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe cărarea ce-altădată Noi la braț ne coboram, Astăzi numai colbul, iată! Umple urma ce-o lăsam. Pașii mi s-aștern pe cale Căutând același drum, Prin covorul ierbii moale, Rătăcesc durerea scrum. Ochii prind în colțuri lacrimi Din adâncuri de izvor, Izbucnind în mine patimi, Frământate de-al tău dor. Câte
NĂLUCIRI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384256_a_385585]
-
pătrate ce clămpăneau din limbile de lemn urmați de talentații în a sufla pe nări panglici colorate cu-un hocus-pocus apoi aspirate în vidul din jobenele cu mâna-ntinsă purtate cum mai trecea cum trece lumea lumeee în norul eternului colb cu surle strigate sclipici lozinci pancarte și-n urma să mai stăruie stingheră-n drum tremurătoarea holograma a marelui prestidigitator de - inutile acum - cuvinte ce-ntregul sens și l-au pierdut sub pașii grei de cyborgi sfărâmate Referință Bibliografica: CHIMERE
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
lumii... Când mă iei de mână Simt că îl ating pe Dumnezeu... (“Plutind pe aripi de înger”) Iar în poemul “Fără tine”, Marius Cioarec își continuă declarația de iubire în același registru: “Fără ochii tăi sunt orb Drumurile sunt doar colb cenușiu Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale-mi atârnă ca niște liane prăfuite Fără vocea ta Timpanele-mi rămân simple caverne tăcute ... În stilul poeților romantici, Marius concluzionează sugestiv: “Te iubesc până la lună
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
Puzderie de stele-i ies în drum Dar nu-i nimic să-i contenească zborul La floarea dragă gandu-i e acum Din aripile-i multe mișcă roibul Și, sforăind , pe nara ies lumini, Planete mii și stele -și poartă colbul Iar calul le-ocolește că pe spini... Și floarea de departe -abia văzută În fața -i crește fremătând de viață Că drumul lui , o clipă în deruta, Să-și ia aceeași țintă îndrăzneață. Pătruns de frumusețea neatinsă Îi crește înzecit țâșnirea
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind natura într-un somn divin. Cerul strânge-n bucium doina-n fir de ie odihnind suflarea îngerilor mii
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
atingă celebritatea și toată lumea avea să se încline în fața lui. Știa că avea să se întâmple asta! De câteva zile îl încerca presentimentul că măreția îl aștepta undeva aproape. Poate la primul colț... - Poetule, fă-te-ncoa’ ! Ridicând privirea din colbul drumului, Poetul se clătină pe picioare în fața porții deschise, prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viței de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi își sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De doruri, doruri despicate Și măști de picuri reci udate, Nu-s stropi ci, pur și simplu, lacrimi. *** Referință Bibliografică: ... pur și simplu, lacrimi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
I. OCHII, MÂNA ȘI NEBUNII, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016. Un priveghi rotund îmi duse gândul tău pe colb de ramuri sânge galben, fum de clopot căi pribegi în pârg de lanuri Negru urca noaptea noastră depărtările pe-o umbră eu sunt frigul tău de tundra sub cămașă ta albastră. Sunt o gară-n smoala străzii fluturarea din cucuta
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
nisipul să te-ngrop într-o lăuta Im cioplesc în vânt ninsoarea, mă trudesc în praful lunii să te tac, cum tac de tine ochii, mâna și nebunii. Camelia Radulian ... Citește mai mult Un priveghi rotund îmi dusegândul tău pe colb de ramurisânge galben, fum de clopotcai pribegi în pârg de lanuriNegru urca noaptea noastrădepărtările pe-o umbrăeu sunt frigul tău de tundrăsub cămașă ta albastră.Sunt o gară-n smoala străzii fluturarea din cucutăca simțind în ochi nisipulsă te-ngrop
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară, iar fântână - peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea anilor de dinainte, anilor de dinapoi. Hai! ai zis, vara-i pe- aproape și cireșele-s în frunze, bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan, melcii urca pe matasea florilor mustind de apă și pe
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
si mai stins din partea stângăs-a ascuns foșnind sub praguri șisub somn de toamnă lungă.Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară,iar fântână - peste ochii plini de cețuri și de ploi,tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemareaanilor de dinainte, anilor de dinapoi.Hai! ai zis, vara-i pe- aproapeși cireșele-s în frunze,bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan,melcii urca pe matasea florilor mustind de apași pe putredele scândurispijinite de
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos, ca rană îi mai simți cu degete de cretă, pește vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Și tu adormi, să poți să te mai minți ca-n colbul vieții, răscoliți de nori, părinții întorc timpul, rând pe rând, și apa din izvoare, așteptând să-și spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri...Tăcând frumos, ca rană îi mai simțicu degete de cretă, pește vânt,scriind scrisori cu dangăt de pământSi tu adormi, să poți să te mai mințică-n colbul vieții, răscoliți de nori,părinții întorc timpul, rând pe rând,și apa din izvoare, așteptândsă-și spele părul veștedde ninsori.Ei vin plecând și pleacă nevenindîn pasca aburita, în liniștea de iericând mirosea a mama, mai mult ca nicăieri,cănd mirosea
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]