80 matches
-
durarea de opere ziditoare. Reprezintă sigiliul așezat de ctitorul care-și doarme aici somnul de veci, Ștefan cel Mare. Putna este, totodată, o carte deschisă. Pagina pe care și-a scris ultimile cuvinte voievodul nu e ultima, n-a rămas colbuită. Dimpotrivă mereu s-a adăugat ceva. Sporirea aparține celor mulți care vin la Putna aidoma celor vechi la templu. Pășești aici pe meleag renăscător... Aceeași stare de vibrație lăuntrică i-a purtat în părțile acestea depărtate pe Mihai Eminescu, Ciprian
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
ac vor încăpea toate bogățiile lumii. Un buton ne va despărți de tot. Vom cere apă, lumină și vedere. Ochii noștri mor încet, cumpărând fleacuri care de mult nu mai au valoare. - Ooo - brrr ... stai bădie ... ușor la vale. Bocancii colbuiți mi se înfrânează în pietrișul cărării. Durerea din umăr mă săgeată adânc. O dâră de fum alb de pe cerul înălțimilor face să-mi lăcrimeze privirea. Seara se lasă în cabana strâmtă mirosind a oaie. Afară mugetul unei lame produce ecouri
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Oamenii_care_ne_au_furat_cerul_viorel_muha_1327748488.html [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
tânără și mi se înzecesc forțele interioare. Pentru mine în sătucul meu e ascuns izvorul cu apă vie ce face să-mi reînvie florile sufletului, ofilite de prea multă înstrăinare și tristeți. De când am pus piciorul din nou pe drumul colbuit al satului mi-am amintit cine sunt cu adevărat. Până nu demult, mă simțeam în această lume largă asemenea unui mărunt fir de nisip pe o plajă fără margini. Acum mă simt ca o puternică și însemnată prințesă a acestor
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1482096139.html [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
care cântăreau vreo unsprezece kilograme (Tesla B1, cu benzi de celuloid) am colindat cu sacul în spate așezările dobrogene, nesimțind nicio povară pentru că era elanul tinereții, dorința de a cunoaște și mai cu seamă dragostea pentru tradiție. Colindând prin satele colbuite ale Dobrogei am experimentat cum să culegem folclor, cum să scoatem de la interlocutor ceea ce are de transmis, fără a se emoționa și fără a ieși din autentic. Copiii sunt cei care nu lasă părinții să se desprindă de propria copilărie
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Stefan_vlad_nufarul_dobroge_aurel_v_zgheran_1370942259.html [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
fel ca tine și să avem aceeași putere. Dimineața, sub ceasul trezirii, mă lovesc voci, ele mintea mi-o încuie. Mă simt călcat de ochii de afară prin strada murdară a vieții. Autobuze de viață sau căruțe zdruncinate, pe drumuri colbuite, duc trupuri spre trudă de multe ori zadarnică. Sunt multe mii! Câmpiile plâng fără lacrimă, căci uscăciunea sub potop de ape ne îneacă speranța. Muntele tremură pentru dealul care pleacă, străinătatea este departe de noi. Nu mai avem altă viață
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 by http://confluente.ro/Opreste_te_din_drumul_noptii_viorel_muha_1328971206.html [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PULBERI DE VISE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ziua cățeaua costelivă ce-și strecoară pe sub grilajul ruginitei nopți trupul deșirat scuturându-și blana colbuită de pulberea muribundelor stele neluându-mi în seamă prezența își ridică botul înspre cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca una noi neființe - ființe
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1485014932.html [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
cernut cenușa uitării și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări și cântă despre Învierea Celui Zidit în muntele tainic, care luptă să doboare zidurile dezbinării de neam. Referință
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1491854031.html [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
s-au dus pe ape și-au vrut cu mierea ei să se adape. fetișizăm femeia ca pe-o marfă, precum în capitalul marx făcea dar prețul ei era durerea calpă a unei inimi care ne iubea. cu răni primare colbuite-n veac, rămân pe zi ce trece mai sărac, mă-ntorc flămând în marele mister, prin frigul vieții, prin zăpezi și ger. luni, 4 februarie 2013 Referință Bibliografică: reflecții târzii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767
REFLECŢII TÂRZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 by http://confluente.ro/Reflectii_tarzii_ion_ionescu_bucovu_1360048798.html [Corola-blog/BlogPost/351749_a_353078]
-
vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443695812.html [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
înapoi în timp. Acolo am posibilitatea să mă regăsesc pe mine ce-a din alte vremuri, alături de icoanele celor după care, inima mea lăcrimează de dor. Astfel trezesc la viață amintirile și reînvii umbrele trecutului, retrăind momente adormite prin cotloanele colbuite ale uitării. În aceste incursiuni prin ferestrele vremurilor apuse gândurile slobode călătoresc bezmetice pe cărările amintirilor și pribegesc nestingherite prin faldurile timpului alături de icoanele vii ale unor ființe dragi, rătăcite pe la cotiturile vieții. Câțiva dintre prietenii mei de pe vremea când
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1479504746.html [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
noi” din 2 septembrie 1967 era prezentată starea în care ajunsese vechiul han: "„La intrarea în regiunea Suceava, pe partea dreaptă a drumului european 20, în comuna Drăgușeni - Fălticeni, zac în totală paragină dar neuitate pentru că figurează în niște scripte colbuite de vreme, rămășițele unui han cu un vechi renume. (...) Indiferent dacă i se spunea Hanul lui Ștefăniță Vodă sau Hanul lui Cuza, starea în care se află acest han ne îndeamnă la aduceri aminte. Și nu orice fel de aduceri
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
American into Space" ("Primul american în spațiu", 1961), "Lost Cities and Vanished Civilizations" ("Orașe pierdute și civilizații dispărute", 1962), Sunken History: The Story of Underwater Archaeology ("Istoria înecată", 1963) sau "Empires in the Dust: Ancient Civilizations Brought to Light" ("Imperii colbuite", 1963). vor apărea:
Robert Silverberg () [Corola-website/Science/304267_a_305596]
-
avea pe geamul din față, scris mare, numele județului, iar pe spătarul scaunului de la autocar era scris numele fiecărui delegat și localitatea pe care o reprezenta. Priveam pe geam Bucureștiul îngrijit și măreț pentru privirile noastre obișnuite cu drumurile înguste, colbuite și casele mici de la țară. Vom intra în hală în ordine, fără să ne grăbim, și vom privi produsele care sunt expuse. Veți vedea felurite mărfuri pe care nu le-ați mai văzut și despre care nici nu știați că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cabine de garderobă, birouri și două bazine interioare. Alături de Institut, dar despărțită de el printr-o grădină despre care voi vorbi mai jos, se află Sala Ennistone (datând din 1760), frumos proporționată și construită din piatra locală, de un galben-auriu colbuit, împănată cu fosile dar, din păcate, cam moale. Colțurile acoperișului sunt ornate cu statui de femei care reprezintă virtuțile, reduse, din motive de necesitate, la patru, și pe care timpul le-a măcinat, prefăcându-le în stâlpi aproape lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu unul! îi răspunde vesel Dănuț, polițistului. Ce mai stăm? Haideți! Să mergem! Pronto! S-o tulim! Numai puțin, copii! bolborosește obosit nenea Sandu. În fața tăcerii întrebătoare a celorlalți, bătrânul polițist se duce legănat către cuier și-și culege cascheta colbuită, cu însemnele serviciului, o îndeasă la sub-braț, vine drept în fața Arhanghelului Cunoașterii, își drege apăsat vocea tabagică și spune: Nu sunt un tip credincios. N-am fost niciodată. Nu știu dacă ești, cu-adevărat, cine zici că ești. Poate că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a descrierii, obiectul său: Crâșma lui nea Colombe se găsea la întretăierea străzii Poissoniers cu bulevardul Rochouart. Pe firmă era doar un singur cuvânt: Distilerie, scris de la un cap la altul cu litere lunguiețe, albastre. La intrare, erau niște oleandri colbuiți, în două jumătăți de butoi. Tejgheaua lungă, cu șirurile ei de pahare, cu țuțuroiul de apă și măsurile de cositor, se întindea în stânga intrării; iar localul încăpător era împodobit de jur-împrejur cu budane burduhănoase vopsite în galben-deschis, date cu lac
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe motocicletă sau bicicletă. "Praful de pe el l-am absorbit cu toții, nu eu, toți - bărbați, copii - toată lumea care putea îmbrățișa un soldat îl săruta, așa de tare ne-am bucurat" - își amintea, la începutul anilor nouăzeci, doamna Sz. D.
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
dacă trebuie s-o recunoaștem, abia urcușul următor a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
experiență, devine trăire în cuprinsul unui proces istoric și social care a dus, sub totalitarism, la distrugerea lumii țărănești și a formelor de civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
El are cumpăna echilibrată a analizei operei eminesciene, pe care o propune în dezbatere prin tocmai receptarea ei critică. "O discuție pe această temă susține el cu îndreptățire presupune, obligatoriu, reîntoarcerea la Eminescu. A redescoperi prospețimea textelor prin lectură, dincolo de colbuitele clișee didactice, dincolo de avalanșa de sinteze și analize (urmând a fi doar îngurgitate) procură pricepătorilor delicii nevestejite [...] a ne reîntoarce la text înseamnă a evita mortificarea [...] a consulta proza publicistică înseamnă a satisface o primă și vitală condiție [...] să chestionăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și, mai ales, gura sa mai poartă acel sigiliu al misterului desăvârșit, indiferent că se crispează, zâmbește sau râde În hohote, scuturând micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline de hârtoape. Însă regele s-a abătut și pe-acolo, căci altfel nu l-aș fi întâlnit. N-avea nimic de-a face cu regii din basme, acasă n-aveam cărți de povești. Era un rege plăsmuit din lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
personajele beau. Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci „ca să o simți udă în gură”, cum zice soacra din Titanic Vals. La Medeleni boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru „colbuite” au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină până la ebrietate, ca în finalul Gaițelor la care ultima replică e îndemnul către soțul văduv să bea o tescovină care „unge
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Șampania e rezervată aristocrației și nu se bea de plăcere, ci „ca să o simți udă în gură”, cum zice soacra din Titanic Vals. La Medeleni boierii beau șampanie ilustră: Mumm 1906. Dar și vin de Cotnari în sticlă colbuită. Pentru „colbuite” au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină până la ebrietate, ca în finalul Gaițelor la care ultima replică e îndemnul către soțul văduv să bea o tescovină care „unge pe beregată
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
aceasta onorat, din partea interpreților. * Nimic nu poate fi mai lămuritor, atunci când e vorba despre un fenomen ca, bunăoară, traiectul unui ansamblu instrumental, decât instituirea unui dialog socratic, scormonirea într-o ladă cu amintiri ori supunerea la interogații a celor mai colbuite senzații și sentimente, a majorității reușitelor și eșecurilor. Și pentru că a dorit să-și lămurească destinul său de interpret și pedagog într-ale percuției, un destin deosebit de dens în evenimente, Alexandru Matei a pus de o carte cu caracter, nu
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]