80 matches
-
s-au dus pe ape și-au vrut cu mierea ei să se adape. fetișizăm femeia ca pe-o marfă, precum în capitalul marx făcea dar prețul ei era durerea calpă a unei inimi care ne iubea. cu răni primare colbuite-n veac, rămân pe zi ce trece mai sărac, mă-ntorc flămând în marele mister, prin frigul vieții, prin zăpezi și ger. luni, 4 februarie 2013 Referință Bibliografică: reflecții târzii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 767
REFLECŢII TÂRZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351749_a_353078]
-
face înțeles. Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii toți lupii zării în bucăți să se sfâșie Și însângerați pe creștet nu vor mai urca pe cer. Printre gânduri colbuite și abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Și privesc cu-mfrigurare la cărarea șerpuită. Poate neagra priveghere ce domnește liniștită Susur cerului ce plânge infinitului obscur Nu
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
albaștri prefăcută în tăciuni. Și s-a stins în amintire călătorul ce pribeag Însemna abstracte linii ne-nțelese în mărime Era când un tânăr trist, când un fericit moșneag Ori iubit cu ochiul morții, ori sorbit de înălțime. Doar cărarea colbuită suflă-n urmă-i amintirea Ponegrindu-l înc-o dată mort în marile ruine Cufundat în amăgire ca să guste amăgirea, Mort din orice amintire, să rămână-nchis în sine. 24 Octombrie 2006 Referință Bibliografică: Moartea călătorului, Ioan Groșaru / Valeria Iacob Tamaș
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
cernut cenușa uitării și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări și cântă despre Învierea Celui Zidit în muntele tainic, care luptă să doboare zidurile dezbinării de neam. Referință
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Cum, nu vezi?... Acolo... drumul ăst' presărat cu pulberea luminii, care vine ca un brâu... - Da, acum văd ! Ce-i acolo?... - Asta-i Calea Laptelui, așa-i zice. Dar îi mai spune și Drumu' robilor, căci apare ca un drum colbuit... - Chiar trec robii pe drumul acela? - Ei, cum o să treacă robii?... Așa-i zice lumea... Știi că fiecare firicel din acel drum de lumină este o stea? - Așa-s de mici stelele?... - Da, fiin'că-s foarte, foarte departe! Dar
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
Acasa > Poezie > Amprente > "TĂRANUL" ȘI "LA RUȘII-MUNȚI" Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului "TĂRANUL" Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
șarpe veninos Am pregătit tainice leacuri și am adus Aproape de mine, păsările cu cântul lor pios Să-mi înalțe gândul spre ceruri tot mai sus De prigoana secetoasei singurătăți M-am apărat neîncetat numai cu iubire Ani întregi am răscolit colbuite antichități Să pot găsi scînteietoarele, aurite potire Mă culc târziu, cu-un gând în Epidaur Pașii mei, fideli urmează pe Socrate Desculț urca-n Acropole, cu vorbe de aur Profund, filozofa cu semenii săi în cetate. Cu iubire locuiesc în
MIRACULOASA CALE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353931_a_355260]
-
ac vor încăpea toate bogățiile lumii. Un buton ne va despărți de tot. Vom cere apă, lumină și vedere. Ochii noștri mor încet, cumpărând fleacuri care de mult nu mai au valoare. - Ooo - brrr ... stai bădie ... ușor la vale. Bocancii colbuiți mi se înfrânează în pietrișul cărării. Durerea din umăr mă săgeată adânc. O dâră de fum alb de pe cerul înălțimilor face să-mi lăcrimeze privirea. Seara se lasă în cabana strâmtă mirosind a oaie. Afară mugetul unei lame produce ecouri
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
idei, prin abilitatea umană a sportivilor de valoare, de a face spectacol. Riscă azi să ajungă, printre întrecerile mai mult sau mai puțin cinstite, mai mult sau mai puțin pașnice, o pasiune periclitată. Spectacolul sportiv începe să intre în cronici colbuite, printre vagi amintiri. Ca și politica, spectacolul sportiv nu poate pune barieră jocului de limbaj, nu-i poate opri pe cei cu bani, care vorbesc de dragul de a se auzi. Azi fotbalul nu mai răscolește adevăruri sentimentale, ci încrâncenări și
GHEORGHE HAGI. FOTBALUL, DRAGOSTE NAŢIONALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359892_a_361221]
-
lumineze cel mai frumos drum, dar să aducă aminte și de cel înlăcrimat. Iubim, iubim și călătorim neîntrerupt prin anotimpurile propriilor vieți. Vieți de ani mulți mângâiate și îngânate de melodiile Danielei Vlădescu. Vieți cu speranțe care de-au fost colbuite jos, le-au scuturat cântecele Danielei Vlădescu, iar de-au urcat la crestele munților au fost avântate de cântecele Danielei Vlădescu. Minunate ca un torent de mângâieri sunt melodiile Danielei Vlădescu! Odinioară, Daniela Vlădescu era prințesa serilor. Televiziunea Română era castelul
DANIELA VLĂDESCU. MELODII MINUNATE CA UN TORENT DE MÂNGÂIERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341621_a_342950]
-
durarea de opere ziditoare. Reprezintă sigiliul așezat de ctitorul care-și doarme aici somnul de veci, Ștefan cel Mare. Putna este, totodată, o carte deschisă. Pagina pe care și-a scris ultimile cuvinte voievodul nu e ultima, n-a rămas colbuită. Dimpotrivă mereu s-a adăugat ceva. Sporirea aparține celor mulți care vin la Putna aidoma celor vechi la templu. Pășești aici pe meleag renăscător... Aceeași stare de vibrație lăuntrică i-a purtat în părțile acestea depărtate pe Mihai Eminescu, Ciprian
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
lesne a recunoaște obiceiuri și destine ce au făcut folclor acolo unde s-a născut și a crescut Simion Bogdănescu. În aproape toate cărțile de proză ale lui Bogdănescu vom întâlni aceleași cătune pierdute, la care se ajunge pe cărări colbuite ori înămolite, aceiași țărani din care i se trage talentul inegalabil, nu numai de poet dar și de povestitor. El nu este un simplu povestitor, schițele sale nu sunt doar narațiuni ci sunt construcții perfecte prin limbaj, structură și conținut
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PULBERI DE VISE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ziua cățeaua costelivă ce-și strecoară pe sub grilajul ruginitei nopți trupul deșirat scuturându-și blana colbuită de pulberea muribundelor stele neluându-mi în seamă prezența își ridică botul înspre cer ațintind cu jind conturul palid al lunii fragilă ca o costiță de miel alunecată-n bolta înghețată și un răstimp numai ca una noi neființe - ființe
PULBERI DE VISE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371631_a_372960]
-
că devine inutilă într-o lume a noroiului ridicat la rang de cer. Deschid filă cu filă cartea în care nu văd nimic. Văd totul dincolo de cuvintele așternute cu migală de alt suflet de alt spirit încins aflat pe drumul colbuit al emoțiilor lui intens rânduite de mâna Domnului. Somnoroasă, scot cleștii din fiecare nod de timp chiar dacă știu că el nu există mi-l las reper între a fi și a pleca veșniciei rug, apoi întorc privirea către mine și-
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Zi de toamnă deplină, cam rece și frisonată de o ploaie mocănească. Se plimba. Strada - aglomerată de trecători și dughene, ca la Istanbul. Adăstă lângă taraba ticsită a unui anticar cu înfățișare colbuită. Răsfoi o gramatică a limbii latine. Își surâse a aduceri-aminte. Zâmbi malițioasă către alt curios atras de cărți. Voia să insinueze câte știa. Chipul și hainele nu puteau defini altceva decât servitutea. Nu fu luată în seamă. Își continuă cercetarea
CEASUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371858_a_373187]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ȚĂRANUL Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la " ferești ", Pe masă mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu și străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie
ŢĂRANUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371892_a_373221]
-
fel ca tine și să avem aceeași putere. Dimineața, sub ceasul trezirii, mă lovesc voci, ele mintea mi-o încuie. Mă simt călcat de ochii de afară prin strada murdară a vieții. Autobuze de viață sau căruțe zdruncinate, pe drumuri colbuite, duc trupuri spre trudă de multe ori zadarnică. Sunt multe mii! Câmpiile plâng fără lacrimă, căci uscăciunea sub potop de ape ne îneacă speranța. Muntele tremură pentru dealul care pleacă, străinătatea este departe de noi. Nu mai avem altă viață
OPREŞTE-TE DIN DRUMUL NOPŢII! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346745_a_348074]
-
vlagă, așa că am plecat mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
bogate decorațiuni cu fir de aur și nestemate. Mărțișor și Norocel au rămas cu gura căscată, muți de admirație. Rămăseseră în drum ca proștii, neștiind ce să mai facă. Apoi, cămășile lor înflorate, pantalonii strânși pe picior, cizmele și opincile colbuite atraseră atenția trecătorilor care îi înconjurară: - De unde veniți, măi străinilor? - Din Țara Zăpezilor , unde domnește cumplita Iarnă! răspunse Mărțișor. Auziseră ceva localnicii despre îndepărtata țară a zăpezilor și erau curioși să afle amănunte. Când le povesti Mărțișor ce nelegiuiri au
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
pe lângă că uneori sunt ciudate, se mai și deosebesc, în așa fel încât ce recomandă o sursă combate alta. Avem a face cu un carusel amatorist și periculos, de sfaturi medicale empirice, fanteziste, inutile ori contraindicate. Și atunci, întoarcerea la colbuita carte ar fi calea! Apărătorii sfaturilor electronice susțin că Internetul a recuperat cartea, dar nu iau în seamă că scrie azi electronic cine vrea și cine nu vrea, cine știe și cine nu știe, cine e normal și cine e
LANSARE CARTE PENTRU COPII CU PROBLEME ALERGOLOGICE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376649_a_377978]
-
înapoi în timp. Acolo am posibilitatea să mă regăsesc pe mine ce-a din alte vremuri, alături de icoanele celor după care, inima mea lăcrimează de dor. Astfel trezesc la viață amintirile și reînvii umbrele trecutului, retrăind momente adormite prin cotloanele colbuite ale uitării. În aceste incursiuni prin ferestrele vremurilor apuse gândurile slobode călătoresc bezmetice pe cărările amintirilor și pribegesc nestingherite prin faldurile timpului alături de icoanele vii ale unor ființe dragi, rătăcite pe la cotiturile vieții. Câțiva dintre prietenii mei de pe vremea când
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
tânără și mi se înzecesc forțele interioare. Pentru mine în sătucul meu e ascuns izvorul cu apă vie ce face să-mi reînvie florile sufletului, ofilite de prea multă înstrăinare și tristeți. De când am pus piciorul din nou pe drumul colbuit al satului mi-am amintit cine sunt cu adevărat. Până nu demult, mă simțeam în această lume largă asemenea unui mărunt fir de nisip pe o plajă fără margini. Acum mă simt ca o puternică și însemnată prințesă a acestor
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]