60 matches
-
PSD - domnul Crin Antonescunu mai are șanse la președinție. Își face iluzii dacă dreapta o să-l îmbrățișeze după toți acești ani de lipire de PSD. Dacă USL nu se rupe, atunci domnul Antonescu va ieși diminuat din toată această convulsie, colcăială, pentru că poziția sa a fost timpul de forțare, de rupere", a mai spus Popescu.
CTP: Antonescu forțează ruperea USL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32371_a_33696]
-
O să-ți strivească păduchii Cu unghiile lui de 24 de karate Și-o să aibă atâta dreptate încât religia o să devină o noapte Cu clopoței... Și cu whiskey... între două telenovele Creierul transpiră de-atâta luciditate Singur, într-o cosmică virginitate, Colcăială de spirite, Care-și digeră greu viața de apoi. închid televizorul dar tot suspendat rămân în istorie, cu telecomanda în mână, Statuie a libertății în cea mai liberă țară Unde soarele se grăbește oripilat să apună - Mare nedreptate, astronomică nedreptate
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aur și obrazul ca
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
înainte de lăsarea întunericului, Belay părăsi riada gazdei, trecu de Jbel Lakhdar și pătrunse în Arset el-Bilk, unde căută adăpost din calea arșiței necruțătoare la umbra unui palmier. Aici adăsta zi de zi scăpătatul soarelui, privind prin ochii încețoșați de albeață colcăiala medinei. Îi plăcea să amușineze prin nările fremătânde odorul pământului bătucit, nădușeala cailor înhămați la caleștile înșiruite de-a lungul străzilor ori mirosul dulceag de harissa. Toate îl încântau și-i trezeau amintiri, toate în afară de putoarea grea de benzină a
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
care se târăște pe lângă tine înjurând, comparând, gesticulând, făcând caz din orice. Ești tu, mașina ta, o melodie tare, o destinație chic, tot setul de mai sus îngrămădit pe un norișor roz care levitează și nu își coboară mintea la colcăiala abjectă de birjari de acolo de jos din nămol. Etapa trei. Riposta. E revelația. E Tom Cruise în Vanilla Sky. Singur într-un Times Square gol, lângă un Mustang din 67. Epifania. Lumea e a mea. Suntem egali. Ei nu
Femeie la volan. Revoluția sexuală metalică () [Corola-blog/BlogPost/338360_a_339689]
-
domnului Klemm. În altă ordine de idei, are sau nu are România o problemă cu corupția? Oare ce simte, ce spune un cetățean american venit în România, fie ca simplu turist sau om de afaceri, și se izbește de o colcăială urât mirositoare de șpăgi, mită, cerută de multe ori fără menajamente, de la cel mai umil ghișeu până la cel mai înalt nivel? Dar ce simte un cetățean român când are de-a face cu astfel de fetide manifestări funcționărești de la cel
Ambasadorul SUA, dl. Hans Klemm, față cu asociațiile magistraților. Câteva observații () [Corola-blog/BlogPost/338635_a_339964]
-
de pe tort - e citată o doamnă de la o “grupare conservatoare” - de fapt de la siteul “În linie dreaptă” (supersursă, ce să zic) care știe ea sigur că rușii sînt în spatele protestelor anti-Chevron - Andrei Panțu a scris o serie de articole despre colcăiala de rasism, homofobie, islamofobie și tot ce e mai “de valoare” din acest site, nu-i reiau argumentele. e citat și șeful SRI George Maior care zice ceva de genu’ o fi ceva influență rusească, dar nu sînt dovezi articolul
Cadoul REDEVENŢELOR trece fără scandal. New York Times şi ruşii care ne manipulează () [Corola-blog/BlogPost/339985_a_341314]
-
Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». Îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aur și obrazul ca
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
suprafață, la o lectură la zi a poemelor scriitoarei, nu este idealul, "hipermateriei" (titlul cărții ei de debut din 1980) în sensul spațialității, al volumului și corporalității, ci, curios, al sensibilității, al afectivității, al reacțiilor și impulsurilor, al mustului și colcăielii acestei lumi. Este latura sentimentală a timpului dat radical diferit de cel de dinainte, dar despre care, paradoxal, se zice, că nu știe ce-i aia sensibilitate (pe care, însă, că o poate recupera prin poezie): "dacă aș gândi universul
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
de expresivitate ieșită din însăși neputința de a genera sensuri. Este acel Unreal City din marele poem al lui T.S. Eliot, „The Waste Land”, în care cadavrele încep să dea muguri. E un oraș a cărui violență provine dintr-o colcăială invizibilă de păcate vechi și ambiții sălbatice, un oraș al lăcomiei și al disperării. Orașul lui Marlowe e înfrățit cu „Poisonville” - pronunția voit defectuoasă a lui Personville -, din romanul Red Harvest al lui Dashiell Hammett. Otrava există pretutindeni: în clădiri
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că era singurul care vorbea în numele lui Mesia; Vechiul Testament, după cum știi, e plin de avertismente și amenințări la adresa falșilor profeți. De ce ar fi fost ele atât de multe dacă nu ar fi avut referent, o mulțime de vântură-lume, într-o colcăială de oameni, religii și limbi cum era Ierusalimul, prorocind sfârșitul lumii, iertarea păcatelor, învierea morților sau ieșirea din robie. Ei creau destulă dezordine și bătaie de cap, atât pentru preoți, cât și pentru stăpânirea romană. Abia îl prinseseră pe Barabas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și ușile cabinelor stau larg deschise. La mesele vecine, persoane respectabile se chinuie să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și imatur. Dar zurliul care dă din mâini și lovește din greșeală paharele poate atinge, cine știe, și circuitele de alarmă. Pentru asta e potrivit Tolea al nostrum!Năzbâtiile pot provoca încurcături, defecțiuni, dar și revelații involuntare. Îl împingem în colcăiala tenebroasă: să dea, Bufonul, haios și hahaleră, din mâini și din gură. Poate se declanșează, din greșeală, mișcarea. Șocul, aprinderea motorului. În dimineața când începea, în sfârșit, acțiunea, profesorul arăta mai tânăr decât vârsta pretinsă de acte. Încă tânăr arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ioan Lăcustă REPLACE ALL (Colcăiala) La lingurică tc \l1 "La linguric Ar fi vrut să nu se enerveze, deși simțea cum ziua îi era pe stricate. Avea so repeadă la noapte urât de tot pe Magda. Încă un motiv pentru ca profesoara să-i scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-o. Am făcut ședință rapidă de bloc să vedem cum facem cu întreținerea cu calculile pă spațiu, că apartamentul este trecut pă factură și la gaze, și la apă, și la părțile comune. Balamucul balamucului dă pă lume. Balamuc și colcăială, ce mai. Asta am ajuns să trăim! Mai trase o dușcă. Râse amar. - Acu se leagă treaba, să știi. Alde Pancratz l-au luat pe Tomnea să-l crească și p-ormă l-au dat la cămin, la corecție, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poveștile alea cu Chiru din Baltă, eu i le spuneam când stăteam și ne uitam la stele, ce altceva să-i spui, era ditamai savantul, trebuia să discut și folclor cu el, nu puteam să stau cu el numai la colcăială și s-o fac numai pe flămânzica și i-a plăcut și a venit de-atunci p-aici, la noi în județ, mai an de an, se zicea că fusese chiar acolo și discutase cu Chiru ăla sau ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă lua pe apa ei de parcă atunci ieșeam din burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care-i alunga, eram prădătura ălora, eram groapa neumplută de toată colcăiala ălora și moartă eram de-atâta colcăială și moartea venea atât de dulce, ca lintița sub lună zăceam când venea moartea aia de la Macatist, sfârșeală slobozitoare și atât de lină mă lua pe apa ei de parcă atunci ieșeam din burta mamei și vedeam întâiași dată lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea, adică colonel, că-l avansase chiar de Congresul ăla care a fost înainte de evenimente, a dispărut și Macatist, ce-a făcut, ce n-a făcut nimeni nu poate să spună și nici prea mult nu a întrebat careva în colcăiala și viermuiala aia care era atunci, ba că-i ăla, ba că-i ălalaltul, circulau povești, dar așa-i lumea, vorbește ca să se acomodeze cu realitatea, dar vorbește aiurea și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vărsă primprejur, lăsând-o să se îmbibe în praful de pe mobile și dușumele. Primind acest neașteptat ajutor, florile de cârpă își întinseră limbile de foc, coborâră pe tulpinile muiate, cuprinseră ghiveciul de lemn și sâsâiră de jur împrejur, ca o colcăială de șerpi. Maca strigă a izbândă, fața îi dogorea, dar nu mai era căldura trupului său din tinerețe, preschimbat în cenușă, era o putere nouă care îl lăsa să-l îmbrățișeze pe Maca cel tânăr, să intre, la rândul lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
roman colectiv) Nicolae Breban, Îngerul de gips Stelian Tănase, Maestro V irgil Duda, Ultimele iubiri Marin Mincu, Intermezzo II : Graziella Nicolae Breban, Orfeu în infern Augustin Buzura, Raport asupra singurătății Nora Iuga, Hai să furăm pepeni Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala) Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor Dora Pavel, Pudră Adrian Oțoiu, Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita Cătălin Dorian Florescu, Zaira Dan Lungu, Cum să uiți o femeie (ediția a II-a) Bogdan Suceavă, Venea din timpul diez (ediția a II-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poarte cu ea toată viața, pe care să o modulezi și care, ca răsplată, te scoate, ca o macara miraculoasă, din mlaștina vieții și te depune, nou-născut și imaculat, pe țărmurile spiritului. Iar odată ajuns acolo poți privi lumea, cu colcăiala ei dostoievskiană, de sus. Totul e, repet, să ai o "idee", singurul, adevăratul pașaport de intrare în lumea filozofiei. "Care vă este ideea?" era întrebarea cu care Noica îi făcea pe discipolii săi să tremure. Pentru că fără "idee" ce te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]