723 matches
-
prea puține mărturii ale arhitecturii tradiționale au mai rămas în ființă. Oficial scopul sistemului era „îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă, de locuit și odihnă pentru întreaga populație”. În realitate, scopul acestui proces intens de modernizare social-culturală a fost: constituirea colhozului urban. Construcții și apartamente tipizate (peste trei milioane de apartemente, repartizate gratuit salariațiloră; peisaj orășenesc uniformizat; populație comasată și amestecată, mai ușor de controlat, de supravegheat, de manevrat; o nivelare a gândirii și comportamentelor individuale, toți fiind supuși acelorași reguli
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
schimbe viața în bine. Ei știu că pot și că au încredere în ei, iar noi, cei sănătoși, care nu avem problemele lor, de ce ne plângem permanent de ceea ce avem? Am fost învățați să ni se ofere de lucru în colhozuri, să ni se dea tot, dar, în schimb, să muncim zilnic la munci grele, despre care, acum, la bătrânețe, le amintesc bătrânii. Lumea s-a deprins să fie condusă și ei să asculte poveștile unuia care deținea puterea, dar și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în repérages cu doi jurnaliști de-ai lor. Am bluffat și le am spus că mergem la sigur. Coșmarul a început încă din Uzbekistan, pe aeroportul din Tașkent. Ca să ajungem în Kirghizia a trebuit să închiriem un camion de la un colhoz și să trecem munții prin Tajikistan, unde continua, din inerție, războiul civil. Alți alcoolici. Cu un an înainte, milițienii cu chipie sovietice te amendau când nu treceai strada pe zebră, iar acum se omorau între ei cu aruncătorul de flăcări
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ale textului, uneori chiar cu excese ce au condus la alterarea armoniei textului original. Și Demostene Botez, scriitorul care în 1962 vorbea, în broșura Prin URSS apărută la Editura Tineretului, despre grandoarea aproape egipteană a arhitecturii sovietice și despre ospitalitatea colhozurilor, are numai cuvinte dure la adresa editurilor interbelice (goana după câștig le-a împins să cultive pornografia și criminalitatea, iar lipsa unei perspective ideologice - o traducere belferească 32). El formulează însă și câteva observații pertinente legate de editurile prezentului: lipsa unui
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
Doamne, ce ne așteaptă!... Ce ne așteaptă? - au întrebat într-un glas cei doi. Dacă am înțeles eu bine... vor să facă întâi întovărășiri agricole. După aceea, gospodării agricole colective. Ce înseamnă toate aiestea? - a întrebat Petrache îngrijorat. Asta înseamnă colhoz, omule! Colhoz înseamnă! Ca la ruși. Îți ia pământul, vitele, plugul și pe tine te face rob pe pământul tău! Muncești la normă și toamna îți dă atâta cât să nu mori de foame - a răspuns plin de revoltă Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ne așteaptă!... Ce ne așteaptă? - au întrebat într-un glas cei doi. Dacă am înțeles eu bine... vor să facă întâi întovărășiri agricole. După aceea, gospodării agricole colective. Ce înseamnă toate aiestea? - a întrebat Petrache îngrijorat. Asta înseamnă colhoz, omule! Colhoz înseamnă! Ca la ruși. Îți ia pământul, vitele, plugul și pe tine te face rob pe pământul tău! Muncești la normă și toamna îți dă atâta cât să nu mori de foame - a răspuns plin de revoltă Costăchel. Da’ cotele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
inginerul Cicoare. Asta ar însemna că noi, Petrache și cu mine, suntem în țeava tunului, cum s-ar spune - a gândit cu voce tare Costăchel. Asta cam așa ar fi - a fost de acord inginerul. De când încep aiștia a face colhoz, domnule inginer? - a întrebat Costăchel. Apoi comuniștii nu stau mult pe gânduri. Una-două, te-ai trezit colectivist. Sau colhoznic, cum îți place ție să spui... Costăchel și Petrache mergeau spre casă tăcuți. Când au ajuns în colțul cimitirului, Costăchel s-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din ochi. Uite-te numai la mustața ta... Răsucită colea... Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că te-o apucat strechea, măi Petrache, da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Măicuța Lui. Veni timpul să se gândească la însurat, și băiatul începuse a căuta o fată din oameni buni și gospodari. În anul acela, venise în sat o fată din Ucraina. Sosise pentru a îndeplini funcția de contabil șef în colhoz. Era frumoasă ucraineanca, ce să mai zicem? Nicio altă fată din sat nu avea rochiile și costumele pe care le avea ea. Era la noi în sat o vorbă, care zicea că haina frumoasă îl face și pe omul urât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îndrăgosti de ea. Nu după mult timp, se căsătoriră. Erau fericiți, trăind în dragoste și înțelegere. Bunicăi Dosia nu-i mai trebuia nimic pe lume, decât să-i vadă mereu așa. Au trecut cu traiul în casa lor (le dăduse colhozul casă gata). Peste un an, le dăruise Domnul o fetiță pe care o numiseră Natașa. Tot în acel an, peste câteva luni, m-am născut și eu. Când mai crescusem, devenisem prietenă bună cu ea, îmi plăcea mult să mă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
multe ori, mi se îmtâmplă ca, atunci când mi-i sete tare de apă și beau cu nesaț din cană, să-mi aduc aminte de o întâmplare din copilărie. Erau zile foarte călduroase de vară, părinții noștri munceau, sărmanii, pe câmpurile colhozului ca să facă numărul de trudozile (zile de muncă), pentru care, la sfârșit de an, primeau cota cuvenită de grâu, porumb, răsărită. Pe drum, nu vedeai om matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându-se la umbră
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nostru. Pe surorile mai mari, le învăța cu răbdare cum să le facă pe toate, le învăța să frământe pâinea, să gătească bucate, să spele ș.a. Sora cea mai mare, după absolvirea școlii de opt ani, începuse să muncească în colhoz pentru a-i ajuta pe părinți, dar și pentru a face pentru ea cele ce trebuiau unei fete mari. Luase două norme de tutun și toți frații și surorile, toată vara, munceau cu ea. Cu banii câștigați, ne cumpăra toate
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Fiecare din ei se gândea la ceva și dorea să știe ce gândea celălalt, dar nu îndrăzneau să se întrebe. Așa începuse viața lor de familie, care era bogată în avere, dar lipsită de dragoste și înțelegere. El muncea în colhoz, la trudozile. Nu lipsea nicio zi. Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa Catinca, soția
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viața lor de familie, care era bogată în avere, dar lipsită de dragoste și înțelegere. El muncea în colhoz, la trudozile. Nu lipsea nicio zi. Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa Catinca, soția sa, nu muncise nicio zi în colhoz. Datoria ei era să vândă vin și să aibă grijă de gospodărie, de soț și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa Catinca, soția sa, nu muncise nicio zi în colhoz. Datoria ei era să vândă vin și să aibă grijă de gospodărie, de soț și de copii, care erau patru, trei băieți și o fată. Era o familie pusă bine pe picioare, o familie ce nu ducea lipsă de nimic
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pe care o lucra și o îngrijea cu multă dragoste, își puse sufletul în ea, doar că cel mai mult timp lucra în ea în zilele de duminică și de sărbători, pentru că, în celelalte zile din săptămână, nu lipsea de la colhoz. Chiar și în ziua de Paști, îl puteai vedea lucrând în via sa. Nu era credincios, pentru el nu exista Dumnezeu. De multe ori, râdea de vecinul său, când acesta mergea la biserică sau sărbătorea. Sursa lor principală de venit
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cele mai frumoase case din sat, cum se făceau pe atunci, înfrumusețată cu oglinzi pe la colțuri, pe la uși și pe la geamuri. - Ce-ți lipsește ție, măi băiete? Ce să cauți tu la Chișinău? Nu vezi câți bani fac tractoriștii în colhoz? Ce n-au ei? Fă-te și tu tractorist și vei trăi ca împăratul. Caută-ți o fată bună și din oameni gospodari, însoară-te și vezi-ți de viață, îi zise taică-său. Dumitru nu cedase, plecase la Chișinău
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
șaptesprezece candidați pentru un loc. Dumitru era foarte deștept. Primul examen îl susținuse bine, prietenul său, însă, căzuse. Dacă acesta nu mai putu să se prezinte la al doilea examen, nici el nu se mai duse. Se făcu tractorist în colhoz, spre bucuria tatălui său, dar nu și spre fericirea lui, pentru că foarte repede se făcu prieten cu paharul. Îmi amintesc cum noi, copiii, ne jucam prin uliță și apărea el, se oprea și începea să ne pună fel de fel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și, după ce se căsătorise, trăind aici mai mulți ani, satul soțului deveni pentru ea mai aproape decât satul ei natal, pe care îl lăsase cu mulți ani în urmă. Iurie era un soț bun și iubitor. Muncea ca agronom în colhoz și totul le mergea bine. Aveau trei copii și casa lor- pe care o construiseră cu ajutorul părinților și a economiilor făcute de ei. Ce să mai dorești de la viață? Câte îi trebuie unui om pentru a fi fericit? Sănătate, dragoste
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru viață, pe care ei le aveau și de care se bucurau. Așa este, numai că viața, de multe ori, poate aduce surprize neașteptate, atât din cele plăcute, cât și din cele neplăcute. În urma schimbărilor din țară și a desființării colhozului, Iurie rămase fără muncă, iar la puțin timp după aceasta, se închisese și magazinul, care nu rezistă concurenței celor private, pe care le deschiseră cei veniți de peste hotare cu bani. Rămași ambii fără muncă, Tatiana și cu Iurie, erau disperați
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
satele cele mai apropiate se aflau la 50 km, iar cele îndepărtate la 90 km distanță de centrala atomoelectrică din Cernobîl. Însă pe 26 aprilie 1986 (când a avut loc explozia n.n.) vântul sufla dinspre E/.../ la ferma zootehnică a colhozului ,,Petronac” mi-a fost arătat un purcel al cărui corp semăna cu broasca, în locul ochilor sunt niște formațiuni de țesut fără cornee sau pupilă. Acesta este unul dintre monștri a spus medicul veterinar al colhozului, Piotrî Kudin (Petre Cudin n.n.
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
E/.../ la ferma zootehnică a colhozului ,,Petronac” mi-a fost arătat un purcel al cărui corp semăna cu broasca, în locul ochilor sunt niște formațiuni de țesut fără cornee sau pupilă. Acesta este unul dintre monștri a spus medicul veterinar al colhozului, Piotrî Kudin (Petre Cudin n.n.). aceștia de obicei mor repede după naștere, însă acesta iată mai trăiește. Ferma este mică:350 de vaci și 57 de porci. În cinci ani, înainte de avaria de la Cernobîl, aici s-au înregistrat doar trei
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
de muncă de la sate spre orașe. Pentru noi orășenii s-au construit locuințe în blocuri de apartamente: „Primele demolări majore în zonele arhitecturii tradiționale au avut loc la Suceava, Pitești, Vaslui, Giurgiu și Târgoviște. [...] Transformarea principalelor orașe ale țării în «colhozuri urbane» s-a desfășurat în paralel cu un amplu program de sistematizare în lumea satului. În 1973, acest program a fost inițiat în județele din apropierea Capitalei (Ilfov și Călărași) și extins apoi la nivelul întregii țări”: Sistematizarea ariilor rurale a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vrei méritaté?! Sé vezi tu de la mine faté mare! Sé vezi tu de la mine, Sonia! Am sé te jupoi de vie și am sé pun sare! Ce-ți mai trebuie ție sé vii la școalé? Marité-te și du-te În colhoz! Spuneți și dumneavoastré, Liubovi Andreevna, ce sé facem cu ea? - Ei, si hai spune, Sonia, mécar ți-a fost bine? - Ți-a plécut, da? - Povestește s-audé și ceilalți copii cum a fost. - Ce, ți-i rușine? dar sé faci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
veche, În care cîteva clase de a I-a și de a II-a Încé mai Învéțau și visau sé creascé mai repede mari, sé Învețe În școala cea noué, pîné În jos spre parcul de autobuze și tractoare al colhozului, pérea cé s-a rupt de undeva și curge foarte Încet o apé pe care plutesc liniștit baloane și litere. Șasa Își ținea de ațé cele doué baloane pe care apucé sé le umfle, iar cu cealalté strîngea, atent sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]