239 matches
-
El vine la teatru să guste deliciul curat al artei, astfel că sporadicele situațiuni gingașe, frumoase și bine esecutate nu-l pot despăgubi de tributul atențiunii încordate ce este silit să plătească unor controverse religioase trăgănite, nesărate și șterse de coloarea locală. [ 1 octombrie 1880] {EminescuOpXI 481} ["DOMNII LIBERALI... Domnii liberali, cari obicinuiesc a face din fiece atribuție a puterii statului o armă politică pentru serviciul corporației d-lor patriotice, au profitat de ocazia noului recensimînt pentru a ușura de sarcine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lumea ce fierbe în fundul sufletului meu și care ți-o-nchin ție cu toate înălțimile și cu [toate] adâncurile ei. Din două elemente poate să constea lumea - din unul neciodată; forma materiei bielementare ar atârna de la proporțiune, de la densitate, de la coloare, care se reduce la una și-aceeași, adică la proporțiune și la împregiurări, și lumina însuși n-ar fi decât un rezultat al împregiurărilor acestui element, d. e. apa curată -n nouri groși apare neagră, apa[-n] nouri albi apare albă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puntul revoluționar care n-a vrut să devie albastru, din cauza [aceasta] e-n veci alungat de ceruri și trebuie să fugă-n perpetuu. Noaptea, când închizi ochii tăi, lumea cutează a te uita și începe a-și ivi în stele coloarea ei primitivă - dar n-are timp să-și esecute planul ingrati[tu]dinei sale, căci, când îi deschizi, recade iar răpită în estazul contemplațiunii sale și, în furia sa, uită a persecuta pe soare dintr-un capăt al pământului într-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
perfect ce-a putut să creeze cerul... [ȘTEFAN] Știu, frate, știu! Ochii ca două mure... A[LECU] Nu... albaștri... [ȘTEFAN] Albaștri? Atunci lucrul se schimbă... Ochii ca două viorele de câmp părul ca aurul, fața ca crinul suflat c-o coloare roză... în fine... un înger fără aripi ce s-a degradat devenind femeie... ce s-a întrupat și sufere pentru mine cum Cristos s-a-ntrupat și-a suferit pentru lume etc, etc., in infinitum. De n-aș fi fost și eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îmi așez cortul, zise contele; nu prea e după moda nouă, dar cel puțin aici e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi esprimai mirarea, însă contele, care privea toate într-un mod oarecum propriu numai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e mai voios decât în celelalte încăperi. Acolo sta înaintea mesei un jilț care fusese poleit în vremile lui, care însă acuma arăta pe ici-colea coloarea sa primitivă albă. Catifeaua roșie cu care era îmbrăcat nu pălise, și chiar toate colorile se păstrase mai bine în camera aceasta decât în celelalte. Eu îmi esprimai mirarea, însă contele, care privea toate într-un mod oarecum propriu numai lui, observă numai că camerele erau așezate spre nord. - Vezi, părinte, unde lumina nu e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se prefacă, așa deodată și ca din senin, întocmai contrariul de ceea ce fusese. O asemănare vie va caracteriza și mai bine pe acest om cu tot neamul lui. "Vedeți - urmă Asan - aceste fire care atârnă de la sulița mea, deosebite prin coloare, nu prin împletitură. Ele sânt din aceeași materie și un țesător le-a țesut pe toate; dar, fiindcă se deosibesc prin coloare, ți-ar veni a zice că sânt din altă materie și că alt meșter le-a făcut, ceea ce
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acest om cu tot neamul lui. "Vedeți - urmă Asan - aceste fire care atârnă de la sulița mea, deosebite prin coloare, nu prin împletitură. Ele sânt din aceeași materie și un țesător le-a țesut pe toate; dar, fiindcă se deosibesc prin coloare, ți-ar veni a zice că sânt din altă materie și că alt meșter le-a făcut, ceea ce în realitate nu este. Isaac și Alexios Angelos, acești frați încoronați, au avut același tată, au ieșit din pântecele aceleiași mame, au
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
înfățișări dramatice, ca realizatoarea (Verwirklicherin) celei mai nalte specii de poezie, are întreagă personalitatea omului de material al ei. Prin mijlocul aceleia ea (rezolvă) dezleagă în același (sens) înțeles tema ei (Aufgabe), precum și le rezolvă și pictura prin lumină e coloare, sculptura prin metal or marmură, poezia prin nemijlocitul product al spiritului: cuvântul. În ea dar apare personalitatea individuală a omului ca materialul (cel mai) necesar, pe care nu are de-a-l forma și spiritualiza (begeistigen) mai puțin, de-a-l întrebuința
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-a-l întrebuința adică la (înfățișarea) reprezintarea ideei, decât sculptorul greutatea materiei or componistul tonurile. La (pe, în) și prin personalitatea omenească (realiză) manifestă așadar artea dramatică (Schauspielkunst) ideile sale; de ea e tot așa de puțin separabilă ca și coloarea de pictor. Din această primă afirmare (Bestimmung) justă să cercăm a deduce urmări (Folgerungen) prin cari să ni se lumine întreg ținutul acestei arte și să ni se facă înțeleasă o mulțime de fenomene (Fulle von Erscheinungen). Artea dramatică (Schauspielkunst
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caz anume trebuie ca cuvintele de mulți rău înțelese din primul capitol al Poeticei, că adică "sînt oameni cari imită multe cu colori și forme, alții prin voce" trebuie să le referim la artea dramatică și sora ei, artea rapsozilor. Colorile și formele sânt anume pentru (depins) pictură și (desemnat) desemn ceea ce e vocea pentru actor. În tot același înțeles înseamnă Aristotel artea dramatică în Rhetorica lui, 3, 1, când zice: "Ea se bazează pe voce, dupre cum e (cu putință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
locurile citate mai sus, pentru că, după cum crede el, aci ar fi vorba numai de materia imitandi, vocea însă e instrumentum imitationis, nu materia. Aristotel însă (concepe) își cugetă tocmai vocea ca material al actorului, precum tot în acel sens pricepe colorile de material al pictorului. Și Stahr s-a declarat cu drept cuvânt contra concepțiunei lui Ritter în dejudicarea nouăi edițiuni. (... ). Compară încă ed. Muller în opul citat, II, pag. 346. {EminescuOpXIV 226} {EminescuOpXIV 227} cum unul care e dotat cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sa cea mai naltă, pentru că e productul geniului său. În el are stânca sa salvatoare în mijlocul elementului nesigur al opiniunilor zilei și în freamătul unei mulțimi ce salută printr-o esploziune neașteptată de aplauz efectele rude a unor tonuri de coloare grelă, în fine în mijlocul unei aspirațiuni meschine la Astfel a fost în toți timpii și va fi în toți timpii, pentru că stă în natura acestei arte avizate la nemijlocita participare a publicului. Poporul cel mai spiritual al pământului, grecii, acompania
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mortimer și Max Piccolomini se pot reprezenta mult mai iute și mai suficient de către o personalitate nobilă din însăși nemijlocirea simțirei ei decât Romeo, aceasta încarnațiune adevărată a amorului în toată avuția sunetelor sale. Aicea va apărea îndată în toată coloarea sa aspră mărginătatea stadiului (nostru) acestuia. Simțirea lirică va devina într-adevăr cum să (reprezinte) deie pe Romeo cel arzând de amor, cel poetic, cel disprețuitor de moarte; cu greu însă va putea să reprezinte pe Romeo cel visător, cel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
au trecut neciodată peste treapta simțirea nemijlocite, ci au rămas pe ea. Din multa mișcare pe scenă, din schimbul rolurilor cel felurit s-a născut în sfârșit o desteritate oarecare pe scenă (familiarizare cu scena), care desteritate, tocmai pentru că fără coloare, se lovește cu toate măștile posibile ce i le impui, fără însă de-a virifica vrodată numai una din acele măști. Când e vorba de-o mulțime de figuri cari esistă numai prin țeava de vorbire (Sprachrohr) al poetului, dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Când e vorba de-o mulțime de figuri cari esistă numai prin țeava de vorbire (Sprachrohr) al poetului, dar cari în sine nu au centrul vieței, pentru aceste figuri apoi ajunge stadiul rutinierului întru-atîta că pune-n curs imaginea fără de coloare a poetului, fără de-a stârni o simțire precisă de neîncredere în retipărirea sa corectă. Însă îndată ce vorbește cătră noi un tip viu al poetului prin masca rutinierului, îndată ne găsește dispozițiunea neplăcută de-a vedea un caracter de sine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e așadar în genere impotența mecanismului, unde [e] vorba de valoarea organismului. Majoritatea reprezintatorilor va aparține firește întotdeuna acestei rele regiuni de mijloc a rutinierului; fericire chiar daca încă nu târăsc cu ei obicinuința ce vatămă pozitiv prin reflectele cele fără coloare a figurilor lor. Din dezvoltare urmează așadar că calitățile rutinierului nu pot fi decât negative Limba teatrului cea obicinuită se esprimă, fără să aibă cunoștință clară despre asta, în modul următor: "El nu strică neci un rol", într-asta însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate se adună și se condensă într-un soare universal de poezie. Decizamente însă avem de-a distinge maniera de această originalitate adevărată, pe care noi o bazăm pe modul cel propriu în care obiectivitatea caracterului poetic prinde în el coloare și formă. Maniera din contra e modul de espresiune a unui reprezintator în parte, însă un mod numai individual și nepus în consonanță cu pretensiunile artei și a obiectivității caracterului. Maniera e așadar într-adevăr 364r o proprietate a individului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceștia numai caracterul unei haine imperiale împrumutate, sub care însă nu arareori poți vedea vălul cel sărac. În situațiunile acelea cari cheamă ca cu o vrajă sufletul cel mai intern din abisul lor se va [evidenția] cu deosebire într-o coloare grelă neputința reprezintatorului de-a se familiariza cu o speție de espresiune care nu e proprietatea sa. Această manieră o vedem foarte mult întinsă în artea reprezintatoare. Ea e cu atât mai naturală cu cât talente mari invită prin efectele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vine și cealaltă cerință, mai adâncă, aceea de-a revela conținutul ce-l poartă (duce) tonul în sine, însă în sensul în care a fost cugetat acel conținut (Inhalt). Asta însă e cu putință numai prin aceea că tonul ia coloarea spirituală prin care coprinsul celor grăite ajunge la urechea auzitorului cu sensul său cel adevărat, spre a fi primit și simțit ca atare. Numai spiritul simțitor și conștiut totodată poate să rezolve această problemă. Daca așadar în secțiunea întîia a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e o piedică desăvârșită pentru un actor, piedecă prin care el, chiar având un talent caracterizător mare, totuși e avizat la rangul numai a unui comic local, pozițiune care-l respinge așadar decisiv în linia a doua. Dialectul dă pronunției coloarea unei provincii anume. Cel însemnat c-un dialect nu redă coprinsul (fondul) spiritual în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pronunție care-a fost învinsă și (abandonată) părăsită de cătră generala cultură națională - dialectul. Ce-i dialectul? Dialectul în pronunție se are față cu pronunția curată cum se are spiritul local, rămas înapoi, față cu emancipatul și generalul spirit național. Coloarea unui dialect îl transpune pe auzitor numaidecât într-o provincie anumită și-i strâmtorează simțul, pe când pronunția curată îl ridică la intuițiunea spiritului național. Deja-n viața de toate zilele e jenant de-a asculta un fond spiritual în forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntemeiază parte pe întoarcerea și pe schimbarea naturei unor sunete de-aceeași origine (p și b, d și t), parte pe amestecul unor sunete străine (d. e. sunetele suave), parte iar contonurile (Nebentone) cari acompaniază fiece dialect, care dă abia coloare proprie a provinciei elementelor de limbă combinate în vorbe și fraze. Acest consunet ce neci nu se poate reprezintă sensibil, care turbură în feliuri atâtea curățenia sunetului articulat, e adică natura internă a orce pronunție dialectică. Acest consunet care plutește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
are destinațiunea, cum am arătat-o și mai sus, ca să sensibilizeze și prin ton importanța întreagă a vorbei care e formulată deja în sunetul acelei vorbe înseși. El produce în auditor un șir neîntrerupt și schimbător de imagini cari, prin coloarea tonului lor, se mărginesc una pe alta cu o evidență clară. Accentul simbolic al treptei a treia fixează în ton până și intuițiunea nesensibilă pe care o stârnește tonul, și schimbă pentru. auditor niște semne simple a unor noțiuni nesensibile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
misterios, cu înțelesul său etic, și acel [laur] destinat mărirei omenești, simbolul gloriei. Dar și diferitele raporturi în cari e cugetat un obiect trebuie ca accentul 399 v simbolic să-l predea totdeuna sufletului nostru. Crucea va avea o altă coloare a tonului când va semnifica moartea martiriului (asta o vei plăti tu pe cruce) și altă coloare când va însemna simbolul creștinesc. (În această singură intuițiune se concentră întreaga dispozițiune religioasă din minunata narațiune a lui Eusebio în Devoțiunea cătră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]