56 matches
-
ucenicul lui Sa’id, fiul lui Pargoi, numit Balquq, am scris această Carte a Legii lui Moise pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine3, pentru rabbi Barhun și pentru rabbi Salih, fiii lui rabbi Maimun”. Din al doilea colofon aflăm că textul a fost înzestrat cu masora de un alt membru al aceleiași familii, Efraim ben Buya’a, care ne-a lăsat câteva detalii interesante referitoare la lucrarea sa: „Eu, Efraim, fiul lui rabbi Buya’a, am punctat și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ceea ce a rămas din Codex Aleppo și ceea ce s-a descoperit mai târziu din el reprezintă acum textul de bază al ediției Jerusalem Hebrew Bible Project a Bibliei ebraice. 5.1.2. Codex Leningradensistc "5.1.2. Codex Leningradensis" Potrivit colofonului acestui text ce datează din 1008-1009, este vorba despre o copie pe care o face Samuel b. Iacob, după lucrările corectate de către Aaron ben Moșe ben Așer; a fost dus la Odessa de către Firkowitch în 1839, iar de acolo a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
certitudine (1009) care conține tot textul Vechiului Testament în limba sa originară”1. Manuscrisul Firkovitch a fost publicat în facsimil 2. 5.1.3. Codex Cairensistc "5.1.3. Codex Cairensis" Acest codex conține profeții mari și profeții mici. În colofonul său se spune că a fost scris și punctat de către Moșe ben Așer în anul 895 și ulterior donat de către el unei comunități karaite din Ierusalim; tot în colofon se spune că manuscrisul a fost furat de către cruciați, pentru ca mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Codex Cairensis" Acest codex conține profeții mari și profeții mici. În colofonul său se spune că a fost scris și punctat de către Moșe ben Așer în anul 895 și ulterior donat de către el unei comunități karaite din Ierusalim; tot în colofon se spune că manuscrisul a fost furat de către cruciați, pentru ca mai târziu să fie restituit karaiților din Cairo, de la numele acestui oraș derivându-se și denumirea latină a manuscrisului. Codicele a fost editat și publicat de către Institutul „Arias Montano” din
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acestui oraș derivându-se și denumirea latină a manuscrisului. Codicele a fost editat și publicat de către Institutul „Arias Montano” din Madrid, sub titlul El codice de profetas de El Cairo 3. Cu toate acestea, acest codex mai are un alt colofon în care este menționat numele Yabeș ben Solomon, care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim: /n Jbuy hkz? hm rtpydh hz wlmum rb twghl wmxul wtwa h?ua h?uw ...hml
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Arias Montano” din Madrid, sub titlul El codice de profetas de El Cairo 3. Cu toate acestea, acest codex mai are un alt colofon în care este menționat numele Yabeș ben Solomon, care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim: /n Jbuy hkz? hm rtpydh hz wlmum rb twghl wmxul wtwa h?ua h?uw ...hml?, pe care Kahle l-a tradus „acesta este pergamentul pe care Yabeș b. Șelomo ha-Babli l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
El codice de profetas de El Cairo 3. Cu toate acestea, acest codex mai are un alt colofon în care este menționat numele Yabeș ben Solomon, care ridică unele probleme în privința legăturii sale cu colofonul Ben Așer. În începutul acestui colofon citim: /n Jbuy hkz? hm rtpydh hz wlmum rb twghl wmxul wtwa h?ua h?uw ...hml?, pe care Kahle l-a tradus „acesta este pergamentul pe care Yabeș b. Șelomo ha-Babli l-a dobândit și l-a pregătit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
h?uw ...hml?, pe care Kahle l-a tradus „acesta este pergamentul pe care Yabeș b. Șelomo ha-Babli l-a dobândit și l-a pregătit pentru el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
el, pentru a-l studia”4. Kahle interpretează pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pasajul în strânsă legătură cu primul colofon, în sensul că Moșe ben Așer a scris Codex Cairensis pentru „Yabeș b. Șelomo, un karait care a pregătit pergamentul pentru codex”5. Cuvântul-cheie în colofonul Yabeș este termenul diftar, care, întotdeauna, în colofoanele pergamentelor înseamnă „codex”; fraza citată mai sus s-ar traduce așadar, „acesta este codexul care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care (prin mila lui Dumnezeu) i-a fost oferit lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că Yabeș a copiat pentru el însuși textul Bibliei după un original care avea colofonul Moșe b. Așer, incluzând în textul copiat și colofonul originalului, practică des întâlnită de altfel la mai multe manuscrise. Deși acest lucru nu a fost spus explicit de către cei ce s-au ocupat cu studierea codexului din Cairo, scrisul de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Yabeș, fiul celui din urmă Solomon, babilonianul, pentru a scrie pentru el însuși...” 1. Aceasta înseamnă că Yabeș a copiat pentru el însuși textul Bibliei după un original care avea colofonul Moșe b. Așer, incluzând în textul copiat și colofonul originalului, practică des întâlnită de altfel la mai multe manuscrise. Deși acest lucru nu a fost spus explicit de către cei ce s-au ocupat cu studierea codexului din Cairo, scrisul de mână al celor două colofoane este aparent același, neexistând
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în textul copiat și colofonul originalului, practică des întâlnită de altfel la mai multe manuscrise. Deși acest lucru nu a fost spus explicit de către cei ce s-au ocupat cu studierea codexului din Cairo, scrisul de mână al celor două colofoane este aparent același, neexistând nici un indiciu care să arate că scribul care le-a scris ar fi Moșe b. Așer. În plus, tipul de scris întâlnit în colofonul Moșe b. Așer nu are cum să antedateze secolul al XI-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ocupat cu studierea codexului din Cairo, scrisul de mână al celor două colofoane este aparent același, neexistând nici un indiciu care să arate că scribul care le-a scris ar fi Moșe b. Așer. În plus, tipul de scris întâlnit în colofonul Moșe b. Așer nu are cum să antedateze secolul al XI-lea, iar modalitatea de accentuare a textului contravine regulilor stabilite de Ben Așer. Codex Cairensis conține, pe lângă cele două colofoane și textul profeților, un fragment din Seder Olam Raba
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
b. Așer. În plus, tipul de scris întâlnit în colofonul Moșe b. Așer nu are cum să antedateze secolul al XI-lea, iar modalitatea de accentuare a textului contravine regulilor stabilite de Ben Așer. Codex Cairensis conține, pe lângă cele două colofoane și textul profeților, un fragment din Seder Olam Raba și un fragment din lucrarea Diqduqe ha Te’amim atribuită lui Aaron b. Moses. b. Așer. 5.1.4. Manuscrisul MS. Or. 4445 de la British Museum, care conține numai textele de la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
curând o alegere ulterioară decât un semn al vechimii.”2 În plus, potrivit spuselor lui Tov, datele istorice referitoare la originea comunității samaritene nu se referă la o perioadă foarte îndepărtată, nesusținând așadar pretenția samaritenilor legată de vechimea textelor lor. Colofonul manuscrisului Abișa al Pentateuhului samaritean atribuie scrierea acestui manuscris lui Abișa, fiul lui Fineas, preotul care a trăit în timpul lui Iosua, însă cercetătorii sunt de părere că acest manuscris a fost scris în secolele al XII-lea sau al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Cambridge. Un alt codex, datând în jurul anului 1300, și care conține Pentateuhul samaritean este Codex Abișa; după cum Codex Aleppo este apreciat în cercurile iudaice, tot astfel și acest codex al Pentateuhului samaritean se bucură de mare cinste în cercurile samaritene. Colofonul acestui text spune chiar că manuscrisul derivă de la Abișa, stră-strănepotul lui Aaron. Oricum, acesta este cel mai bun manuscris cunoscut al Pentateuhului samaritean. Principalele ediții moderne ale Pentateuhului samaritean sunt1: 1. A.F. von Gall, Der hebräische Pentateuch der Samaritaner
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sau lui Fabius?); V, V; V, XI; V, XIV; Ponticele, I, IV; III, I; III, VII (adresată unor amicis și indirect unor uxori). În epistola Tristele, I, VI, Ovidiu proclamă că mai puțin a fost iubită Lyde de către Antimah din Colofon, mai puțin Battis de amantul ei Fileta din Cos (340-290 î.H.), decât Fabia care a pătruns adânc în inima sa. Aceasta l-a susținut pe sulmonez în nenorocirea sa, i-a apărat patrimoniul de un individ rău intenționat: acesta
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de descriere bibliografică, fiecare reprezentând câte un STAS. ISBD(M) monografii Termeni specifici: colecție, monografie în mai multe volume ISBD(S) seriale ISBD(A) carte veche: descrierea publicațiilor apărute întrunul sau mai multe volume până la 1801. Termeni specifici: amprentă, caiet, colofon, pagină frontispiciu, signatură ISBD(CM) documente cartografice Termeni specifici: cartuș, materiale cartografice, secțiune ISBD(NBM) non-carte Termeni specifici: conteiner, data fonogramei, etichetă, sursă specifică de informare, sursă nespecifică de informare ISBD(PM) note muzicale: muzică tipărită Termeni specifici: numărul editorului
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
grec, fondatorul ismului. Născut în insula Samos, fiu al atenianului Neocles, Epicur trăiește perioada de decadență a lumii grecești, după dominația exercitată de Filip al Macedoniei și de către fiul său Alexandru cel Mare. Epicur își urmează părinții în exil la Colofon, unde se afirmă ca profesor de filosofie. Ține prelegeri în Mytilene (311 î.Hr.), unde se împrietenește cu Hermachos, viitorul său succesor, iar apoi în Lampsacos (310 î.Hr.). Haosul exterior al cetății îl determină să propovăduiască o reîntoarcere asupra vieții interioare
Epicur () [Corola-website/Science/299228_a_300557]
-
a arăta caracterul festivalului delian, pare a fi convins de autenticitatea homerică a cântecului. Astfel, putem considera că Homer era un chian (locuitor al insulei Chios). 2. "Margites", un poem umoristic atestat lui Homer începea cu: Astfel a sosit la Colofon un om bătrân, un cântăreț divin, servitor al muzelor și lui Apollo." Astfel, afirmația vine împotriva crederilor poetului și gramaticianului colofonian Antimachus, care îl considera pe Homer un nativ din Colofon. 3. Poemul "Cipria" se spune c-ar fi fost
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
atestat lui Homer începea cu: Astfel a sosit la Colofon un om bătrân, un cântăreț divin, servitor al muzelor și lui Apollo." Astfel, afirmația vine împotriva crederilor poetului și gramaticianului colofonian Antimachus, care îl considera pe Homer un nativ din Colofon. 3. Poemul "Cipria" se spune c-ar fi fost primit de către Homer din partea lui Stasinus din Cipru drept zestrea unei fiice a sa. Legătura cu Cipru apare din nou prin preponderența acordată în poem Afroditei. 4. Conform Vieții lui Herodot
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
demență a umanității primitive, pe care ar trebuie s-o extirpăm din civilizațiile superioare. "Trebuie", spune el, "să lucrăm pentru a destina aceste superstiții unei morți sigure. Această muncă, deși nu agreabilă, rămâne cel puțin indispensabilă bunăstării umanității." Xenofan din Colofon este unul dintre filozofii greci care vor declanșa polemica atât de veche asupra discursului mitic. El se mira că zeii sunt adesea descriși sub formă umană (antropomorfism): "Omul își închipuie zeii după chipul și asemnănarea lui, iar dacă boii, caii
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Dintre diferitele teorii asupra circuitului apei și a mecanismului care îl determină sunt demne de menționat: Această teorie descrie circuitul apei după conceptele acceptate de știința contemporană. Se pare că acestă teorie a fost enunțată de filozoful grec Xenofan din Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus că într-un trecut îndepărtat, apele au acoperit în întregime uscatul, ipoteză care ulterior a fost numită Neptunism. Astfel el a conceput și teoria unui ciclu al solului, în cursul căruia pământul ar fi
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
din Colofon (în greacă Ξενοφάνης ὁ Κολοφώνιος "Xenophanes o Kolophonios") (n. 570 î.Hr., d. 480 î.Hr.) a fost un filosof, poet și rapsod grec. S-a născut în orașul ionian Colofon, pe care l-a părăsit după cucerirea persană, în jurul vârstei de
Xenofan () [Corola-website/Science/301479_a_302808]