108 matches
-
în mezoteliomul aflat în stadiul I-III [38]; ca radioterapie paleativă pentru a ameliora simptomatologia mezoteliomului (dispnee, durere, sângerare, disfagie); ca radioterapie neoadjuvantă pentru a permite pacienților cu stare cardio-pulmonară mai puțin favorabilă să suporte intervenția chirurgicală; se pot instila coloizi radioactivi (aur radioactiv sau fosfat cromic) în cavitatea pleurală pentru a preveni reacumularea lichidului pleural [23, 25]. Radioterapia poate fi externă (folosind raze X sau iradierea cu cobalt; 5 zile pe săptămână, câteva săptămâni) sau internă (brahiterapia, ce implică plasarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
adrenergici, anterior menționate. În felul acesta, controlul funcției medulosuprarenale se realizează la două niveluri: al secreției de catecolamine și al receptorilor simpatico-adrenergici tisulari. II.7.5. REGLAREA SECREȚIEI TIROIDIENE Constituită dintr-un mare număr de foliculi sau acini secretori de coloid folicular, tiroida realizează iodarea succesivă a tirozinei producând biosinteza tiroxinei (T4) și triiodtironinei (T3) ca principali hormoni tiroidieni. Realizată în trepte, sinteza se efectuează sub influența unei iodinaze care fixează iodul oxidat de către peroxidază pe nucleul fenolic al tirozinei dând
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
că SRSA (Slow Reacting Substance of Anaphylaxis) este un amestec de leucotriene C și D. Efecte interesante exercită hormonii locali lipidici și la nivelul glandelor endocrine, altele decât cele care aparțin sferei pelvine. Astfel, prostaglandinele seriei E stimulează sinteza de coloid tiroidian, captarea și fixarea iodului pe suportul proteic prin mecanismul activării adenilatciclazei și formării de cAMP. Se pare că TSH hipofizar activează sinteza de prostaglandine la nivelul celulelor tiroidiene. Efecte similare au fost descrise și la nivelul glandelor paratiroide. Steroidogeneza
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
uleiuri naturale (ceară, ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, cetaceum) și a hidrocarburilor geluri (vaselină, ulei de parafină, parafină solidă). Pentru obținerea bazelor de unguent hidrofile se folosesc coloizii hidrofili anorganici (bentonită, aerosil și hidroxid de aluminiu coloidal) și coloizi hidrofili organici (amidon, pectine, alginat de sodiu, derivați de celuloză, APV, PVP, carbopoli). Problema excipienților este de o mare însemnătate și în analiza supozitoarelor. Se folosesc excipienți liposolubili (trigliceride, untul de cacao, uleiuri și grăsimi hidrogenate, massupol, lassupol, twen 61
Analiza Medicamentului - ?ndrumar de lucr?ri practice ? by DOINA LAZ?R ,ANDREIA CORCIOV? ,MIHAI IOAN LAZ?R () [Corola-publishinghouse/Science/83888_a_85213]
-
mari distrug pereții celulelor. Există o corelația între conținutul de substanță uscată solubilă și temperatura de îngheț. Pe măsura scăderii temperaturii țesuturilor sub punctul de îngheț, conținutul în apă solidă crește, în paralel cu concentrația în substanțe solubile și în coloizi a fazei lichide încă nesolidificate. ALTE PROPRIETĂȚI FIZICE (toate au aplicații practice moderne): conductibilitatea electrică, impedanța electrică, forma și mărimea produselor, rezistența la străpungere etc. CAPITOLUL 7. COMPOZIȚIA CHIMICĂ A PRODUSELOR HORTICOLE 7.1. Conținutul în apă și substanță uscată
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
Rolul lor fiziologic este de reglare a echilibrului hidric (semințe), sau higroscopicității (la organele suculente). În industria prelucrătoare se folosesc astfel de compuși, provenind de la specii vegetale din alte zone geografice. Datorită vâscozității lor, se întrebuințează ca agenți antispumanți sau coloizi protectori, contra depunerii suspensiilor în sucurile de fructe, la fabricarea substanțelor aromate protejate, pentru prevenirea cristalizării zahărului în unele produse sau pentru reglarea gradului de îngroșare la diferite preparate etc. 7.4. Conținutul în protide al produselor horticole 7.4
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
iar în celălalt o soluție cu electroliți și glucoză; cele două soluții sunt amestecate doar în momentul infuziei în cavitatea peritoneală. Agenții osmotici sunt cei care creează gradientul osmotic necesar UF. Aceștia sunt de două tipuri: cristaloizi (glucoza, aminoacizii) și coloizi (icodextrina). Glucoza este agentul osmotic cel mai utilizat. Există în trei concentrații diferite: 1,5 g/dl, 2,5 g/dl și 4,25 g/dl. Soluțiile mai concentrate au o putere de UF mai mare. Folosirea glucozei are avantajul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
datorită cationilor suplimentari. Dintre proteinele plasmatice, albumina este cea mai importantă în determinarea presiunii oncotice. Prin interstițiu se realizează schimburile dintre sânge și celule. Acest spațiu se caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
embrionar 3. Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu transformare malignă 6. Tumori mixte cu celule germinale F. Leziuni chistice sau leziuni pseudotumorale 1. Chist al pungii Rathke 2. Chist epidermoid 3. Chist dermoid 4. Chist coloid al ventriculului III 5. Chist enterogen 6. Chist neuroglial 7. Tumori cu celule granulare (choristom, pituicitom) 8. Hamartom neuronal hipotalamic 9. Heterotopia gliala nazală 10. Granulom cu celule plasmatice 123 G. Tumori ale regiunii selare 1. Craniofaringiom − adamantinomatos − papilar 2
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
si un altul intern, epitelial), cu un conținut vâscos, gelatinos, cu proporții variate de proteine și colesterol, intens PAS+. Ocazional putem regăsi o reacție granulomatoasă în pereții chistului ca urmare a iritației chimice datorate hemoragiei, granulațiilor de colesterol sau materialului coloid. Prezentarea clinică Chistul coloid poate evolua adeseori asimptomatic, fiind descoperit cu total întâmplător cu ocazia necropsiilor. Tabloul clinic este unul polimorf. Cefaleea cu caracter episodic, evolutiv poate fi provocată, exacerbată sau remisă de schimbări bruște ale poziției capului sau de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
lume grăbită, care n’are răbdarea de a aștepta sedimentarea evenimentului. Ah! M’a luat gura pe dinainte: Sedimentarea e ceva chiar rapid, ca separarea nisipului de apa În care a fost suspendat. Ar trebui mai degrabă să cobor la coloizi, unde solidul e cu mult mai fin și, implicit, separarea lutului de apă de exemplu are suficient timp pentru a promova Încă ceva: maturarea; chiar așa se cheamă. Iată un termen mai potrivit, mai mult, el Îmi Întărește gândul din spatele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acestei disciplinei este studiul sistemelor numite coloidale. Sistemele coloidale sunt sisteme eterogene de tip special. Suprafețele de separare între faze sunt extrem de extinse. Acest fapt se poate realiza prin dispersarea uneia dintre fazele sistemului. Rezultă un sistem dispers. Denumirea de coloid își are originea în lucrările lui Thomas Graham (1861) și provine de la cuvântul grec „colla” (clei). Graham a propus clasificarea substanțelor în două categorii:cristaloizi, care prin dizolvare dau soluții obișnuite, sisteme omogene și - coloizi, care prin dizolvare formează soluri
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
macromoleculare, cu dimensiunile macromoleculelor de ordinul 10-7 - 10 9 m; aceste dimensiuni coincid cu cele ale particulelor din coloizii anorganici (de exemplu coloizii de aur sau sulf), ceea ce explică proprietățile lor cinetice și optice asemănătoare. Împărțirea substanțelor în cristaloizi și coloizi este astăzi depășită. Un cristaloid tipic (de exemplu NaCl) în apă formează un sistem omogen, dar în benzen formează o soluție coloidală. Cerința de bază a formării sistemelor coloidale este insolubilitatea reciprocă a fazelor sistemului. Se poate vorbi de „universalitatea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
lichid solid incluziuni, minerale, geluri lichid lichid emulsii lichid gaz aeroemulsii, aerosoli gaz solid corpuri poroase, spume solide gaz lichid spume gaz gaz soluții (amestecuri moleculare) 3. după interacțiunea dintre particulele fazei disperse și moleculele mediului de dispersie, se disting coloizi liofili și liofobi. La sistemele liofile, interacțiunea este puternică și particulele dispersate leagă un număr mare de molecule de solvent. În sistemele liofobe, interacțiunea este foarte slabă sau nu există. Dacă mediul de dispersie este apa, sistemele se numesc hidrofile
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
I) b) hidroxizii unor metale di și trivalente, ca și unii acizi insolubili, se pot obține ca soluții coloidale prin reacții de hidroliză. Exemplu: FeCl3 + 3 H2O ↔ Fe(OH)3 + 3 HCl Na2SiO3 + 2 H2O ↔ H2SiO3 + 2 NaOH c) un coloid bine cunoscut este cel de sulf, care se obține prin reacții de oxidare a acidului sulfhidric (hidrogen sulfurat), atunci când în soluția acestuia există diferiți ioni oxidanți. Exemplu: H2S + ½ O2 → S + H2O O metodă de preparare dată de Odèn implică acțiunea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
2.2.2. Formarea solilor prin dispersie Prin fragmentarea unei substanțe solide compacte într-un mediu de dispersie lichid se obțin la început particule relativ mari, grosiere (suspensii). Mărunțirea în continuare a acestora poate duce în final la formarea unui coloid. Trecerea de la sistemul macroeterogen la cel microeterogen și apoi ultramicroeterogen se produce printr-o succesiune de sisteme intermediare, cu grade de dispersie tot mai mari. Rehbinder a arătat că în prezența substanțelor superficial active (tensioactive), lucrul mecanic de dispersare a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
această metodă, Svedberg a preparat organosoluri ale metalelor alcaline în hidrocarburi. 2.2.2.4. Metoda peptizării O metodă chimică de dispersie mult folosită este peptizarea, ce reprezintă trecerea unui gel sau a unui precipitat greu solubil sub formă de coloid, prin adăugarea unui agent chimic (de obicei un electrolit) numit peptizator. Dispersarea precipitatului sau gelului se face prin spălarea repetată a acestuia cu apă sau prin adăugarea unor cantități mici de soluții diluate de electroliți (acid clorhidric, citrat de sodiu
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
de formare a particulelor pot provoca distrugerea coloidului. Dintre metodele folosite frecvent pentru purificarea, separarea și concentrarea soluțiilor coloidale se pot enumera dializa și electrodializa, electrodecantarea, ultrafiltrarea, osmoza inversă, schimbul ionic. 2.3.1. Dializa și electrodializa Dializa Purificarea unui coloid constă în îndepărtarea excesului de electrolit. Pentru aceasta se folosesc dispozitive simple prevăzute cu membrane semipermeabile care permit difuzia micromoleculelor și ionilor sub acțiunea unei diferențe de concentrație. Procesul se numește dializă iar dispozitivul folosit la realizarea acestui proces se
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
lichidului din vasul exterior. Expresia vitezei de dializă este similară celei de difuzie: unde este viteza de dializă, S este suprafața specifică a membranei, D este coeficientul de difuzie al moleculelor ce traversează membrana, iar este gradientul de concentrație dintre coloid și lichidul exterior. Electrodializa Eliminarea electroliților din coloidul supus purificării se poate accelera dacă peste procesul de difuzie a ionilor prin membrană se suprapune acțiunea unui câmp electric continuu. Procesul se numește electrodializă, iar dispozitivul folosit se numește electrodializor (fig
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
dacă peste procesul de difuzie a ionilor prin membrană se suprapune acțiunea unui câmp electric continuu. Procesul se numește electrodializă, iar dispozitivul folosit se numește electrodializor (fig. 2.2.), având următoarele componente: 1,3 - compartimente cu solvent; 2 - compartiment cu coloid; 4, 5 - membrane semipermeabile; 6, 7 - electrozi;8 agitator Fig. 2.1. Dializor simplu Fig. 2.2. Electrodializor 127 În compartimentul 2 se introduce coloidul, iar compartimentele 1 și 3, prin care circulă continuu apă, sunt prevăzute cu câte un
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
2.1. Dializor simplu Fig. 2.2. Electrodializor 127 În compartimentul 2 se introduce coloidul, iar compartimentele 1 și 3, prin care circulă continuu apă, sunt prevăzute cu câte un electrod. Curentul electric mărește viteza de difuzie a ionilor din coloid prin membrana semipermeabilă. În cazul proceselor de deionizare, utilizarea unei instalații de electrodializă cu o singură celulă pentru eliminarea ionilor din apele impure sau saline este neeconomică, din cauza consumurilor mari de energie în compartimentele electrozilor (pentru deshidratarea ionilor). Dacă numărul
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
un microstrat apos ca urmare a scăderii concentrației fazei disperse. Aparatul (fig. 2.4.) este compus dintr-un vas cu trei celule (1, 2, 3), cu două membrane (4) fixate vertical pe pereții celulei 2. Particulele încărcate electric ale unui coloid care intră prin orificiul (5) se deplasează sub influența unui potențial spre polul pozitiv (6) sau negativ (7), iar după formarea microstratului, cad în rezervorul (3). Solventul pur se ridică la suprafață și este recuperat prin orificiul (8). Prin această
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
5) se deplasează sub influența unui potențial spre polul pozitiv (6) sau negativ (7), iar după formarea microstratului, cad în rezervorul (3). Solventul pur se ridică la suprafață și este recuperat prin orificiul (8). Prin această metodă se pot obține coloizi extrem de puri și foarte concentrați, ca de exemplu solii de sulfură arsenioasă, de aur, platină, sulf, acid silicic. Metoda se aplică și pentru solii foarte sensibili ca cei de oxizi hidratați. 2.3.3. Ultrafiltrarea Procedeul prin care particulele coloidale
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
pot grupa în fenomene optice generale, care se produc în toate sistemele fizico - chimice (reflexia, absorbția, interferența etc.) și fenomene optice coloidale, caracteristice sistemelor ultramicroeterogene (efectul Tyndall, opalescența, fluorescența etc.). 2.5.2.1. Opalescența La trecerea luminii printr-un coloid incolor se observă o difuzie a luminii, solul apărând opalescent, uneori cu schimbarea culorii. Fenomenul de opalescență la coloizi este produs de difracția luminii de către particule. 138 Radiația difuzată de particulă se împrăștie în toate direcțiile și va fi din
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]