54 matches
-
într-un atac armat. Nu trebuie omis contextul evenimentului: acesta s-a dorit un act demonstrativ de extremism naționalist și a fost organizat chiar de ziua de naștere a lui Hitler. În plus, anterior atacului armat, potrivit mărturiilor elevilor de la Colombine, membrii unei grupări extremiste din școală și din suburbie proiectaseră un film cu scene de execuție în masă a scoțienilor. Ulterior, victimele atacului armat au fost selectate preferențial din rândul elevilor și profesorilor de origine scoțiană, ceea ce susține ideea că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
film cu scene de execuție în masă a scoțienilor. Ulterior, victimele atacului armat au fost selectate preferențial din rândul elevilor și profesorilor de origine scoțiană, ceea ce susține ideea că violența mediatică (din film) cel puțin a stimulat violența reală de la Colombine. Și în România au existat cazuri de violență în rândul copiilor, inspirate din violența mediatică (deși, din fericire, nu atât de spectaculoase). De exemplu, în 2003, un copil de 12 ani și-a înjunghiat sora cea mică „pentru că așa a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
devenit cu timpul precumpănitor, este lirismul măștilor în decor „dospind de metaforă”. Scherzoul arlechinesc, crochiu de gen predilect, e inițial năstrușnic, cu „piruete pe poante” în „subțioara cerului”, apoi sarcastic, drăcesc, macabru: „Se umplu de răgușeală / clarinetele oaselor crude” și „Colombine carbonizate / între acoperișuri de aur și ceară / picură din streșini”; „Măștile / au invadat casele, / au inundat respirațiile, / săltau prin piețe / [...] pe scări de frânghie, / se cățărau spre turnul orașului, / buimace și triste, / gălăgioase și necruțătoare”. Teritoriul liric rămâne o vreme
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
impostorul, bufonul, bădăranul, soțul încornorat, soția rea, vicleană, pisăloagă, cochetă, avarul, mincinosul, șarlatanul, șmecherul. Comedia dell’arte, forma cea mai cunoscută a direcției populare a comediei, a oferit celei culte câteva tipuri de personaje comice: Pantalone (tatăl nerod, soț încornorat), Colombina (Smeraldina - fiica lui Pantalone) ce formează cuplu cu Arlechino, Brighella (șmecherul intrigant), Pulcinella, Pollichinelle (intrigantul), Trivellino (servitorul intrigant), Scaramuccio (fanfaronul mincinos sau bărbierul), Tartaglia (bâlbâitul), femei prețioase, ridicole, savante, gaițe. Cele câteva exemple oferite mai sus ne îngăduie să afirmăm
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
ea: "Jane." Apoi iar: "Tarzan." "Jane." "Tarzan." "Jane." Eu râdeam așa cum fac de obicei, fără zgomot, înecîndu-mă. Urangutanul roșu, cu labele lungi ca ale lui Popeye Marinarul, avea însă o față melancolică de clovn alb, amorezat sans espoir de-o Colombină sortită altcuiva. Apoi însă ne trecu cheful de râs. Intraserăm într-o sală rotundă, care încerca să prezinte procesul ontogenezei, mai întîi paralel, la pești, reptile, păsări și mamifere, apoi la om. Pe lamele scufundate în alcool se prezenta evoluția
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altfel, în al doilea volum, Ana Blandiana își va afirma și propriul crez poetic, printr-o definiție proprie atribuită poeziei: "Cred că singura definiție a poeziei, care nu m-a jignit, care nu m-a travestit vulgar, în clovn sau colombină, care m-a liniștit, împăcându-mă cu mine, a fost fraza lui Carl Sandburg Poezia este jurnalul unui animal marin, care trăiește pe uscat și ar vrea să zboare -. [...] Poetul poate să fie entuziasmat de viața sa pe pământ el
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trece mâna prin perucă, părul dispăruse, așa cere impresarul, pentru noul număr : bila rasă : recrut : tuns zero ! Îndreaptă bila pe traiectoria astrului zilei. Așteaptă tangenta, semnalul, simte scăfârlia atinsă de razele focului, a și pornit, țeapăn și curtenitor, în calea Colombinei. — Ei, frumoaso, ce-ai făcut la mare ? Văd că te-ai bronzat temeinic, înseamnă că ai fost cuminte. Am fost soție și mamă. — O dată pe an... șuieră prin apropiere Marilena, Veturia cea vânătă preia repede replica, o înveninează, în vârful
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc, tactoc-toctoc, greu să-i ajungi, dar neapărat, trebuie, Vornicu să vadă că amicul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
catifelată. A rotit scaunul cât trebuie, vârful elicei spre coada păsăricii. Vera s-a aplecat, pregătită, mai are timp să se vadă prins în radarul Ortansa. — Vii după-amiază la birou ! o soma, suav. Sânii obraznici sub ia transparentă vibrară scurt. Colombina zâmbise : contrast între dantura lăcuită și buzele boțite. Nu cred. Am treburi acasă. Nu mă interesează. După-masă vii la birou. — Nu știu. Găsești la mine pe birou, în colțul planșei, un număr de telefon. Sună-mă după masă. — Nu sun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ăleia de biologie..." Directorul atinse un climax olimpian: "Plecați de-aici! Nesimțiților! Plecați, să nu vă mai văd!" La care lunganul și tipa au avut un moment extraordinar: cu niște mutre exagerat de jalnice, ca de clovni albi, arlechinul și colombina, au pornit spre ieșire, tîrîndu-și picioarele și aruncând priviri "disperate" înapoi. în spatele directorului 90 tipul s-a îndreptat și, dominîndu-l cu două capete, s-a prefăcut că-l mângâie pe chelie. O profă, care stătea cu mîinile-n șolduri (toate, în ciuda
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
femei. Apărea și dispărea; aveai senzația că tot timpul se furișează. Mai era Pulcinella, care era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor care otrăvea oameni. Singurul personaj rațional era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell’arte este că rolul Colombinei a fost mereu jucat de o femeie. Nu ca în Anglia, unde femeile nu aveau voie să urce pe scenă. Steagul pocni din nou. Păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era foarte sadică și care făcea farse tuturor oamenilor. Inclusiv iubiților ei. Mai era un doctor care otrăvea oameni. Singurul personaj rațional era o femeie, Colombina. Un lucru care îmi place foarte mult la commedia dell’arte este că rolul Colombinei a fost mereu jucat de o femeie. Nu ca în Anglia, unde femeile nu aveau voie să urce pe scenă. Steagul pocni din nou. Păru că ochii lui Arlecchino privesc fix în spatele lor, ca și cum Magicianul s-ar fi menținut aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Îndoială, Îndemânatica și eleganta diferențiere a eroilor. Nevinovatul păpușar napolitan care va fi umplut de iluzii duminicile copilăriei noastre rezolva dilema cu un artificiu produs acasă: Îl dota pe Polichinelle cu o cocoașă, pe Pierrot cu un guler scrobit, pe Colombina cu cel mai neastâmpărat zâmbet din lume și pe Arlechin... cu un costum de arlechin. H. Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un monopol incontestabil al marii doamne teutone. Primul act se scurge Într-o acvatică tribună amfibie, din nevinovata primăvară a anului 1937. Ricardo al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată: soarbe setos cu privirile firava și eleganta siluetă a baronesei de Servus, călare pe propriul său clinker. Chiar În după-amiaza aceea, a fost mutilat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau *topoare cu gaură care au putut servi drept monedă de schimb. Epoca bronzului corespunde așadar unor profunde mutații economice și sociale. Inventarea metalurgiei și dezvoltarea activităților agricole accentuează ierarhizarea societății, fapt relevat de bogăția unor morminte: mormîntul din La Colombine (Yonne) în care o femeie a fost îngropată cu toate bijuteriile sale. Schimburile comerciale întăresc contactele cu exteriorul. Probabil tot în acestă epocă apar primele forme de scriere *pictografică în decorațiile simbolice ale unor vaze: vaza din grota de la Quéroy
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Martres-Tolosane, Haute-Garonne), 65 Cholet (Maine-et-Lore), 256 Ciad, 356 Cimiez (Nice), 51 Clapier (defileul), 37 Cluny (Sa(ne-et-Loire), 63; 112; 124; 125; 453 Coasta de Azur, 26 Coasta de Fildeș, 329 Cochinchina, 330; 333; 468 Coligny (Aisne), 64; 185; 187; 188 Colombine (La) (Yonne), 19 Comminges, 38; 43; 50; 56 Compiègne (Oise), 338 Condate, vezi Rennes, 55; 73 Congo, 329; 334 Constantinopol, vezi Istanbul, 86; 145; 453; 455 Corbie (Somme), 90; 92; 101; 206 Coreea, 474 Corsica, 19; 51; 241; 262; 461
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aria lui Canio și pe tema principală din prolog, prevestește deznodământul tragic. Același decor. Sătenii s-au adunat în fața scenei înjghebate de comedianți și așteaptă nerăbdători începerea spectacolului. Comedia începe, iar acțiunea ei se aseamănă cu cele întâmplate în realitate: Colombina (jucată de Nedda), știind că soțul ei este plecat, își așteaptă iubitul, pe Arlechino (jucat de Beppo). Acesta îi cântă o serenadă, la auzul căreia Colombina îi face semne pe fereastră ca să intre. Dar în locul său își face apariția prostul
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
începerea spectacolului. Comedia începe, iar acțiunea ei se aseamănă cu cele întâmplate în realitate: Colombina (jucată de Nedda), știind că soțul ei este plecat, își așteaptă iubitul, pe Arlechino (jucat de Beppo). Acesta îi cântă o serenadă, la auzul căreia Colombina îi face semne pe fereastră ca să intre. Dar în locul său își face apariția prostul Taddeo (interpretat de Tonio care o plictisește cu declarațiile sale caraghioase de dragoste, până ce este alungat de Arlechino). Întâlnirea celor doi iubiți este întreruptă prin venirea
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
intre. Dar în locul său își face apariția prostul Taddeo (interpretat de Tonio care o plictisește cu declarațiile sale caraghioase de dragoste, până ce este alungat de Arlechino). Întâlnirea celor doi iubiți este întreruptă prin venirea i (rol jucat de Canio), soțul Colombinei, care sosește chiar în clipa când Colombina îi promite iubitului ei Arlechino că la noapte va fi pentru totdeauna a lui (aceleași cuvinte pe care Nedda i le spusese lui Silvio). La început, Canio își stăpânește sentimentele, dar asemănarea situației
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
prostul Taddeo (interpretat de Tonio care o plictisește cu declarațiile sale caraghioase de dragoste, până ce este alungat de Arlechino). Întâlnirea celor doi iubiți este întreruptă prin venirea i (rol jucat de Canio), soțul Colombinei, care sosește chiar în clipa când Colombina îi promite iubitului ei Arlechino că la noapte va fi pentru totdeauna a lui (aceleași cuvinte pe care Nedda i le spusese lui Silvio). La început, Canio își stăpânește sentimentele, dar asemănarea situației din comedie cu propria sa dramă sufletească
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
dramă sufletească îl face să-și uite rolul de comediant și jocul se transformă brusc în realitate. El cere cu insistență ca Nedda să-i divulge numele iubitului ei. Nedda refuză acest lucru și încearcă sa joace mai departe rolul Colombinei din comedie, prefăcându-se că nu înțelege situația. Cuprins de furie, Canio o amenință cu un cuțit, apoi, văzând refuzul ei hotarât, precum și încercările disperate de a fugi de pe scenă, îi împlântă cuțitul în piept. La strigătele ei de ajutor
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
întruchipa spiritul „sfârșitului de secol“ și avea colaboratori cântăreții și poeții care lucrau în cabaret cât și artiștii care l-au decorat: Caran d’Ache a creat scene militare iar Adolphe Léon Willette l-a decorat cu personaje Pierrot și Colombina. "Le Chat noir" a fost printre primele reviste care au publicat articole de Jean Lorrain. Alți autori prestigioși au fost Paul Verlaine sau Jean Richepin, aceștia toți ilustrați de Théophile Alexandre Steinlen. Printre colaboratorii revistei "Le Chat Noir" se numără
Le Chat Noir () [Corola-website/Science/317779_a_319108]
-
Victor Hugo: La Légende de la nonne, Gastibelza, Altesse; • Francis Jammes: La Prière; • Alphonse de Lamartine: Pensée des morts; • Antoine Pol: Leș Passantes; • Jean Richepin: Leș Oiseaux de passage, Leș Philistins; • François Villon: Ballade des dames du temps jadis; • Paul Verlaine: Colombine, Chanson d'automne (pusă pe muzica de Trenet); • Alfred de Musset: Ballade à la lune, À mon frère revenant d'Italie; • Théodore de Banville: Le Verger du roi Louis; • Gustave Nadaud: Carcassonne, Le Roi boiteux; • Norge pentru versuri și Jacques
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
francez, care a fost reprezentată mai întâi la Londra și apoi la Paris a fost repetată în "Nell Gwynne", care a avut un succes modest, dar a eșuat atunci când a fost reprezentată la Paris, la fel ca și "La Princesse Colombine". Au urmat "La Crémaillere" (Paris, 1885), "Surcouf" (Paris, 1887; Londra, ca "Paul Jones", 1889), "Captain Thérése" (Londra, 1887), "La Cocarde tricolore" (Paris, 1892), "Le Talisman" (Paris, 1892), "Panurge" (Paris, 1895) și "Mam'zelle Quat'sous" (Paris, 1897). O altă compoziție
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
grija prietenului său, Florindo, care s-o apere de insistențele unui anumit Lelio. Între timp bătrânul Pancrazio, un prieten al doctorului Balanzoni, a pus ochii pe Rosaura și încearcă să o convingă să anuleze nunta cu Zanetto. În același timp, Colombina, slujitoarea din casa lui Balanzon, încearcăsă se căsătorească cu Arlecchino, slujitorul lui Zanetti. O serie de coincidențe și neînțelegeri fac ca cei doi gemeni Zanetti și Tonino să-și schimbe identitățile între ei, lucru care apoi duce la mai multe
Doi gemeni venețieni () [Corola-website/Science/335773_a_337102]