264 matches
-
la limbajul și nivelul de percepție al noilor generații de cititori. (A.R.) Mama lui Stephen, fratele și unul dintre verii lui îl așteptau în colțul liniștitei fundături Foster Place, în timp ce el și tatăl lui urcau treptele de-a lungul colonadei sub care pășea țanțoș santinela scoțiană. După ce au străbătut holul amplu și au ajuns la ghișeu, Stephen a prezentat ordinul de plată către guvernatorul băncii Irlandei, adică suma de treizeci și trei de lire sterline, reprezentând bursa lui școlară și premiul de
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
peisajul selenar și precipită deznodământul. Dar lucrurile pot fi privite și din perspectiva inversă, așa cum ne-o demonstrează Miradoniz, poem din epoca vieneză (1872). Totul se amplifică aici: "Miradoniz avea palat de stânci/ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți" (această descriere "macroscopică" se reia și în Memento mori, în episodul dacic prezentând "raiul Daciei", precum și în Sărmanul Dionis, atunci când Dan va edifica un rai al îndrăgostiților pentru el și Maria. În Memento mori, palatul Dochiei copiază
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
munți de piatră, a lui streșin-o pădure". În Sărmanul Dionis, din nou, cu deosebirile arhitecturale inerente: "(...) el a pus doi sori și trei luni în albastra adâncime a cerului și dintr-un șir de munți au zidit domenicul său palat. Colonade - stânci sure, streșine - un codru antic ce vine în nouri"). Miradoniz nu seamănă cu creația eminesciană, este atipică în cadrul acesteia. Eminescu descrie ținutul castelului zânei Miradoniz pe parcursul a 40 de versuri, de la versul 41 la versul 62 se referă la
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Ca arborii-s de mari"), a metaforei ("păduri/ De flori") într-o revărsare impetuoasă, tropicală. Repetițiile la distanță depășesc orice închipuire. Nicăieri nu vom mai întâlni ceva asemănător. "Miradoniz avea palat de stânci./ Drept streșină era un codru vechi/ Și colonadele erau de munți în șir,/ Ce negri de bazalt se înșirau,/ Pe când deasupra, streșina antică,/ Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt". Pentru început, cititorul remarcă trei cuvinte care se repetă: streșină, codru și vechi. Probabil nici Eminescu nu era
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
negre" a lui "negri", de dinainte, "stânci" a lui "stânci", din primul vers, "duceau" este forma morfologică a lui "a duce". Mai departe, masa textuală este încrustată ca un răboj de numărul celorlalte repetiții: Iar la castel de treci prin colonade,/ Dai de înalte hale cu plafondul/ Lor negru strălucit și cu păduri/ De flori. Păduri cărora florile/ Ca arborii-s de mari. Roze ca sorii,/ Și crini, ca urnele antice de argint,/ Se leagănă pe lugerii cei nalți,/ Iar aeru-i
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
Așadar ne urcăm în tren, un tren cu compartimente deschise și scaune jupuite, cu bătrîni muzicanți cîntînd tangouri la acordeon, un tren în care ne hurducăm ca într-o roabă. Prin fața ferestrelor trec case deasupra cărora se sprijină acoperișul pe colonade zvelte, formînd bolți arcuite discret, case mici cu balconașe, case galbene sau de culoarea cărămizii, văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu rama largă și curbată ca o coadă de păun. Nu pot scăpa de gîndul că
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
care a deschis-o, aer ce poartă cu el, miros și pulberi de pământ din grădina. Cele patru elemente: apă, focul, aerul și pământul! spune Mărțina calmă și privind la rând, pentru a nu știu câta oră pereții, spațiul dintre colonade, un loc tixit de exponate care Își așteaptă, ca sclavii În cala caravelei, ziua licitației. Nici curatorul, nici paznicul nu o mai iau În seamă. S-au obișnuit cu zânatica, nurlia care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
osoase, orgă se supunea, cântă, nu că Într-o mănăstire modestă, ci că Într o catedrală Împodobita toată cu aur. Acum, la Începutul Mileniului III, instrumentul celebru face doar gălăgie. Zgomot fără rost ce se ridică spre tavanul sprijinit În colonade și pilaștrii albi, grandioși. Sunetele suie alandala, se Împletesc, se desfac... precum un fuior de în deslânat. Clapele de fildeș autentic sunt tocite de căte degetele le-au atins În răstimp. S-au subțiat, sunt cariate și sună că un
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
se-ntâlniseră neprogramat, putând să descopere ensemble și mai repede ce-ar fi fost de știut. * Ca s-ajungă la locul cu pricina, se impunea să treacă podul T. și să intre în parcul omonim al urbei. N-ajunseseră la colonadele ce anunțau cu pompă edilistică accesul în grădină, căci atenția le fu viclean atrasă de o mulțime eterogenă. Reprezentanți ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
înfrunta, pe lângă speranța unei ademenitoare glorii! Petrecu întreaga zi ca și când ar fi fost ultima. Se trezise dis-de-dimineață plin de vioiciune. Făcu un duș prelungit. Revigorat, își savură cafeaua citind și titlurile cotidianului local. Urmă promenada pe Corso, micul dejun la “Colonadele Burlacilor”, apoi banalele discuții pe teme mondene în compania câtorva holtei la “Men’s Club”, învăluiți în aburul havanelor. Revenirea acasă avusese un aer marțial, înfricoșând-o pe menajeră cu presimțiri nefaste, făcând-o să întârzie nepermis de mult cu
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
tineri slujitori ai artei de la luminile rampei de la Teatrul ,,Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, dar niciunul cu obârșii oltenești, ci în Maramureș și Sălaj. Brusc, sunt trezit din feeria acelei festivități de vibrațiile telefonului mobil. Mă furișez discret, prin spatele colonadei lângă care mă aflam, cale de cinci-șase pași, către spațiul - bine mascat - unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută - altfel ce rost ar avea un
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
intrat cineva În chilie? Întrebă el. — N-am văzut pe nimeni. Dar ușa nu e supravegheată. Vino, Îți voi arăta unde locuia meșterul Ambrogio. Chilia era situată În fundul unui coridor Îngust care dădea direct În claustrul dinăuntru. Un unghi al colonadei se deschidea spre intrarea laterală a bisericii. Oricine ar fi putut intra fără să fie observat, profitând de afluxul neîntrerupt al credincioșilor. Mobilierul era unul elementar: o scândură mare Îi slujea drept pat și o scândură mai mică, rezemată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care o forțase prima oară, ținând-o pe femeie de mână. Între degetele lui, ale ei se Încălziseră Încet-Încet. Acum nu mai răspundea la strânsoare cu teama prizonierului, ci mai degrabă cu ducele abandon al unei Îndrăgostite. O conduse pe lângă colonadă, către ușa dinapoia altarului. Dar, după doar câțiva pași, se opri, Împingând-o la adăpostul unuia dintre pilaștri și nemaifăcând nici el nici un zgomot, În Întuneric. În fața lor era un bărbat care se Învârtea prin naos, căutând parcă ceva. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în tribună și tună despre egalitate. Legulitate. Consilierul cantonal joacă sârba pe-un țambal. Wilhelm Pick, wilhel pick, cine știe cine a fost acest pic de om? Ia un drog de la nenea Buddenbrock. Ah, colonul, cum ne doare, pune-n loc trei colonade. Începătorul este frate cu Dumnezeu. Cadavru, numele tău este Mavru. Herrrrrren, popor de balene. Bănuiala din Sevilla, bărbieritul cere mila. Observații indispensabile pentru feciori și dame cantabile. A murit și Pythia, ei ce zici Mitea Karamazov, să moară Pythia, păi
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
55] Irod a construit în colțul nor-vestic al zidului cel mai vechi, un grandios palat întărit prin trei turnuri, ocupate de o unitate a infanteriei romane. Interiorul acestui edificiu, scrie Iosif Flaviu, „cuprindea tot felul de locuințe și alte comodități, colonade, băi și vaste curți unde se putea staționa. Prin facilitățile sale, fortăreața semăna cu un oraș, iar prin lux cu un palat”. Ea a jucat un rol imprtant în luptele de care a avut parte Ierusalimul. [56] Se spune că
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
EMINESCU ȘI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1212 din 26 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului CAP.11. Opera Imperială era o clădire superbă din visele cele frumoase, o minune plină de picturi cu colonade ce se ridicau până-n tavan care susțineau lojile de sus; plafonul era parcă un cer albastru cu scene din viața lui Orfeu: Apolo, dăruindu-i lira, salvarea argonauților de furtună prin cântecul său care-a-mblânzit valurile, le-a domolit; apoi Orfeu
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
plop cu frunze tremurătoare, care presimte furtună și ploaie chiar și atunci când vântul abia adie și ceru-i senin. Un vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de apă peste elegantele colonade ale Academiei. Natura însăși este cutremurată de dezlănțuirea furtunii. Doar o singură pasăre își dorește o astfel de vreme, îndrăznind să se înălțe maiestuos către semețiile cerului și înghițind avidă șiroaiele de ploaie. Sunt un vânt călător, azi sunt aici
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
6 petrol/ și sânii ca două lămâi” („Femeia torță”); deși dorită, creația este negată ab originem - „Vreau să mă trezesc în poziția facerii/ înlăuntrul meu soarele negru îngheață” („Al doilea coș¬mar al artistei”); iar silueta antropomorfă desprinsă din cadrul unei colonade de inspirație antică este „misterioasa femeie an¬tropolatră” („90.Reperaj”). Unul din motivele volumului este timpul, surprins în ipos¬taze extreme: resimțind durerea fizică, alături de femei care „cad prăbușite/ în albul chircit, să moară/ cu oasele falsând răguși¬te” („Tabloul
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
un prelung ecou de violină. În pace de amurg toropitoare, Doar crengi arar în legănare lină Îngână vorbe fără șir, suspină, Trezite de o boare trecătoare. Un val se lasă și lumina scade: E oglindirea serilor trecute, Iar muntele înalță colonade. Când liniștea coboară în volute, Să mergem prin bizarele arcade, Sub bolți cu stele și mister țesute. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Bolți cu stele / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 364, Anul I, 30 decembrie 2011. Drepturi
BOLŢI CU STELE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351098_a_352427]
-
poduri de floricele peste Milcovul blăstemat, între noi și o Moldovă Mare smirnovistă! Iar pentru ca Marea Recuperare culturală a istoriei netrăite să devină observabilă, va trebui să resuscităm medievalul Imperiu Româno-Bulgar, construindui o capitală de vis clasic, numai statui și colonade, la Giurgiu-Russe. Adio, doamnă RO! Adio, și un ineluctabil praz verde de la Nea Mărin din Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest, căci postromânismul este iremediabil ca orice final de partidă, când piesele se răresc și creativitatea e limitată. Hiatusul este irecuperabil, deoarece
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
dalele albe și negre ale padimentului sălii circulare. Mărțina Herseni trage în nări mirosul acela de zidărie vetusta că pe un parfum bun. Se simte în elementul ei și prinde a merge cu pas ceva mai vioi, tot înainte, printre colonadele falnice. Talpă pantofilor din piele galbenă că șofranul, apasă ușor, ca și iluzoriu peste gresia nouă nouța și care nu are nimic de-a face cu istoria locului. Este ca o figurina de fildeș pe o tablă imensă de șah
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Treisprezecelea după Hristos, orgă aceea era nouă și june era și Johannes Teutonicus, organistul vestit, venea aici, de două ori pe an, din abația lui, de la Feldioara. Acum, instrumentul face doar gălăgie. Zgomot ce se ridică spre tavanul sprijinit în colonade și pilaștrii albi, grandioși. Sunetele suie alandala, se împletesc, se desfac... precum un fuior de în deslânat. Clapele de fildeș autentic sunt tocite de căte degetele le-au atins. S-au subțiat, sunt cariate și sună că un vechi clopțel
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
unor construcții publice și instalații hidraulice din vremuri străvechi. Alte rămășițe ale vechiului oraș se regăsesc în Nymphaeum, locul sacru care se spune că era destinat nimfelor, fiicele lui Posseidon. Piața mare a orașului antic Kourion era înconjurată de o colonadă alcătuită inițial din 16 coloane (porticuri). din care astăzi mai sunt doar șase. Nu mai puțin lipsite de importanță sunt casele private din cadrul complexului arheologic de la Kourion, construite, spun izvoarele documentare, în perioada romană târzie: Casa gladiatorilor, Casa lui Achile
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
navei catedralei se va înălța în formă de cruce până la cornișa desfășurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiția bisericilor românești medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular și colonadele din arhitectura mănăstirilor și palatelor brâncovenești. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului și înconjoară semicircular absida altarului. Cele șapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic cu celălalt registru
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular și colonadele din arhitectura mănăstirilor și palatelor brâncovenești. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului și înconjoară semicircular absida altarului. Cele șapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic cu celălalt registru compozițional, iar cea principală se va înălța până la 120 de metri.” Catedrala se va ridica în capitala țării noastre - București, pe Dealul Arsenalului, un teren aflat în proprietatea Patriarhiei din
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]