4,391 matches
-
cum se cuvine. Abea atunci, copleșit de condiția tragică a acelor bieți handicapați ai văzutelor și auzitelor, regăseam, re-înțelegeam harul divin, comoara fără de preț, oferta dumnezeiască a substantivelor trebuitoare unei existențe raționale, a adjectivelor țâșnind din sufletele noastre bântuite și colorând viața atât de felurit, nevoia însemnărilor, a scriiturilor cum vor fi fost ele făcute, pe stânci ori pe piei de animale... Construcția... gramatica... sintaxa și ce mai trebuie spre a făuri, în timp, instrumentul sacru al limbii vorbite și scrise
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
Nicolae Manolescu Dacă opera de literatură este deseori ambiguă, critica trebuie să fie întotdeauna clară. Echivocurile, jocurile de cuvinte, "apele" pe care le face ironia nu țin de esența morală a criticii; decît, poate, de arta ei; o colorează, îi conferă personalitate, dar n-o ajută prea mult să-și atingă scopul. În orice caz, dușmanul cel mai mare, sub acest raport, al criticii este confuzia. Criticul n-are voie să nu știe ce vrea să spună. Proverbul franțuzesc
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
din jur nu i-au dat șanse de recuperare. A preluat imperiul industrial de la tatăl său, Carl Friedrich von Siemens. A mărturisit adesea că muzica stă permanent în centrul existenței sale, că din ea își extrage puterea, prin ea își colorează natura sa prusacă obiectivă, pragmatică, antrenată spre autodisciplină. A definit un crez al managerului care creează fundații ( pe lângă cea muzicală, există o Fundație Siemens pentru arte vizuale) pentru că economia este datoare să stimuleze arta. La sfârșitul anului 1972, lua ființă
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
altora, durerea sângerândă a foarte multora, nepăsarea celor care profitau ca să se îmbogățească, speculând vremurile și situațiile, metamorfoza morală și politică..." Nu a reușit să mă convingă, în schimb, semnul de egalitate dintre Martha Bibescu și George Sand, oricât de colorat "farmecul orientului ca fundal, decât pentru spirit." Contribuția științifică a lui Vasile Zincenco mai ales, corespunde exigențelor de adevăr și de rafinament al interpretării. Construiește din datele cu care jonglează o textură de elemente convergente, împlinind cadrul figurativ exact pentru
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca un val de lapte împietrit, în crengile arborilor seculari, ceramică de Korunt, kertescolaci colorați cu șofran, scoși direct de pe sulurile acelea ca niște falusuri de neam prost, muzică îndrăcită, chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce îmi întrezăresc o clipă copilăria, nici nu știu ce să cred
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
trăi cîndva-ntr-o casă...". Ultimul poem este și cel mai reușit din volum: Geneză sau Cele douăsprezece poeme ale gigantului ou. Aici Gheorghe Pituț își asumă decorativismul și manierismul imaginilor, iar oul dogmatic din obsesiile noastre moderne se epicizează și se colorează eminescian. Mitul genezei pe care îl dezvoltă aici poetul nu mai este valorizat ca posedînd sensurile ultime ale cunoașterii, ci devine o poveste între altele, ba chiar de același tip cu povestirile fantastice din relatările de călătorie. Singurul lucru care
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
autoarea empirică, revenind acum la dorința de a fi iarăși singură cu cărțile ei. De ce însă din această buclă se scurge ficțiunea în locul realității și al biografiei e greu de spus. în primul rând poate din cauză că Japonia din Cinci nori colorați pe cerul de răsărit îmi apare drept o ficțiune seducătoare, un construct sau un simulacru având mirajul vrăjitoresc al documentării și al cunoașterii acestei lumi "străine" chiar din miezul ei. în al doilea rând datorită realității virtuale care, în carte
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
universul gri al existenței capitaliste, dacă acest gen de afirmație nu ar fi un clișeu născut chiar în sânul lumii europene. Aș putea să merg și mai departe cu acest joc și să spun că Florina Ilis scrie o literatură colorată într-un univers gri al literaturii, deși și acest "postulat" nu este decât o prejudecată a celor care continuă să deplângă starea actuală a prozei românești. Mai potrivit însă ar fi să remarc modul ingenios în care prozatoarea reușește să
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
unui roman detectivist, în vederea menținerii suspansului, construind în jurul intrigii un adevărat ceremonial al gândurilor și al confesiunilor protagoniștilor. Are o imaginație curată și descâlcită, un algoritm bine stabilit în minte și o scriitură care respectă impecabil "programul". Romanul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit, scris într-o culoare nelocală, fără lamentații penibile despre dezumanizare, fără nostalgii inutile, într-un limbaj global însă puternic particularizat, mi-a colorat din plin orizontul de așteptări.
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
stabilit în minte și o scriitură care respectă impecabil "programul". Romanul Cinci nori colorați pe cerul de răsărit, scris într-o culoare nelocală, fără lamentații penibile despre dezumanizare, fără nostalgii inutile, într-un limbaj global însă puternic particularizat, mi-a colorat din plin orizontul de așteptări.
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
reflectă existența în culori mai degrabă crude, disprețuiește deopotrivă romantismul și intelectualismul. În fond, rujul pe icoane poate fi luat și drept profanare, imixtiune brutală a materialității unei ființei umane precare în ceea ce până mai ieri era universul artificial, aseptic, colorat în roz, al literaturii. Nu este tipică, în măsura în care atitudinea poetei față de realitatea grotescă și adesea brutală care o înconjoară este cu totul alta. Dacă, așa ca Elena Vlădăreanu, poetele generației 2000 își expun avatarurile condiției de femeie cu o nedisimulată
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
contureze treptat după ce părăsesc aleea principală a închisorii. Între fort și penitenciarul activ sunt câteva sute de metri. Granița între ăla vechi și ăsta nou, așa cum se exprimă un angajat, este un banal gard de beton înalt de câțiva metri, colorat pe alocuri cu ajutorul deținuților pasionați de artă. Apropiindu-mă de fort, constat că, deasupra întrării, sunt înfipte precum o căpușă în țeasta unui dobitoc, două obiecte specifice mediului concentrațional: un foișor gri și un proiector ruginit. Sub ele, poarta ruginită
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
concept. Momentul cheie este atunci când, din oră în oră, MC-ul da startul și toată lumea aruncă cu pudra colorată - acesta e efectul HOLI. Pe 12 Iulie 2014 în parcarea Iulius Mall, alături de Stud Pass și Iași - Capitală Culturală Europeană 2021 coloram Iasul! Citește tot... CONCURS: Câștiga invitații la proiecțiile de film în aer liber de la Palas În această săptămână, la Palas Iași au loc mai multe proiecții de filme în fiecare seară de la 21:30. Accesul se face pe bază de
Concursuri [Corola-blog/BlogPost/94633_a_95925]
-
Locuiești în București? Aprob din cap, și-mi buclez centura. Unde lucrezi? In pat, spun eu, și mimez stând rezemat pe un morman de perne, bătând la o mașină de scris ținută pe genunchi. Acum râde mai larg. I se colorează buzele subțiri, îi sclipesc dinții. Poate-i o fată de treabă. Arată spre cutia de șah: Joci șah? Eu? Doamne ferește. A fost jocul preferat al lui Lenin. Acum râde de-a binelea. I se îngustează ochii, dar lumina răsfrântă din
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Porii mei, simpli, delicați, albiți de așteptare, - nu i-aș fi descoperit altfel. Te arunci în ei cu viteza mercurului, nu ratezi nici unul, înoți prin mareea care se revarsă din cavitățile lor, ești un înotător înnăscut, un pește vitezoman, viu colorat în culori de camuflaj. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în stradă n-aș putea sta însă mai mult de o zi, aș putea lua doar o vreme taxiul, și chiar dacă porii mei ar rămîne deschiși, aș pleca
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
imediat spre capul de mătase care iese de sub betelia pantalonilor. Ce e fă ăsta? o întreabă cu un glas cam pânzos și bleg, de care i se face imediat rușine. Și ca să compenseze, întinde mâna spre fața zâmbitoare a șarpelui colorat în galben și argintiu. Pitica nu mai era de-o săptămână cu Maimuțu. I-a dat papucii și-a scăpat dracu^ de el, pentru că nu-i plăcea. Era bine în multe privințe, nu-i era rușine să iasă cu el
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
cu scrisul lui elansat, așa încât pe hârtie apăru o țesătură din caractere de literă vechi germane, ușoară și rărită ca o basma de bumbac, produsă la Societatea Română pentru Industria de Bumbac, pe care o conducea tata-mare. Cartea poștală e colorată, singura dintr-un teanc de scrisori pe care le scrisese în această perioadă și peste care am dat în album, în caseta Biedermeier, unde găseai de toate. Tata-mare cumpărase ilustrata într-o papetărie de pe strada Lipscani, pe care mi-o
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
puțin antrenant. Dacă unii prozatori tineri experimentează cu acribie dintr-un prea mare orgoliu creator și/sau teribilism specific vârstei, iată că alții sunt prea transparenți și lipsiți de ambițiile meșteșugului stilistic și al unor mărci personale. Pentru a mai colora narațiunea, personajele au deseori reverii, numai că prea des (date fiind convențiile acestui tip de narațiune) și acestea destul de șterse. Iar prin straniul arhaic, în genul lui Eliade, de pildă, Cornel Mihai Ungureanu încearcă să mai salveze acest roman nu
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
neînțelesei tinere, numită din fantezia părinților Pielea-de-Măgar, raportînd-o aproape sarcastic la moda, gustul și mentalitatea diverselor momente, de la anii cincizeci încoace, pentru a ajunge la concluzia ironică: “Hotărît lucru poveștile cu zîne nu există!”. O ironie mai senină și spumoasă colorează, la sfîrșitul veacului al XIX-lea, parodia lui Anatole France, Cele șapte soții ale lui Barbă-Albastră, în care temutul personaj de odinioară este cu totul benign și nevinovat, în timp ce nevestele lui succesive sînt, care mai de care, vicioase și netrebnice
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
spune Blaga privitor la „satul bănățenesc”: „Tot ce ține - în sens larg - de etnografic ia proporții pline și întortocheate; e parcă o etnografie crescută din tihna senzuală a unei duminici fără sfîrșit”: „Era o zi senină de vară, cînd menta/ colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și emoție/ (îmi amintesc: erau cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
era stabilită pe aceste meleaguri de 300 de ani și, mai mult, după război a fost deposedată abuziv de pămîntul pe care îl deținea și deportată), demonstrează că viața șvabilor bănățeni în perioada postbelică era departe de a fi una colorată în roz. Mulți vor fi probabil scandalizați de aceste dezvăluiri incomode (mărturisesc că nici măcar eu, născut fiind în Timișoara, nu am bănuit vreodată că șvabii din comunele învecinate erau supuși la discriminări pe criterii etnice; îmi imaginam plecarea lor din
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
metri din Igreja dos Clerigos văzut odinioară de departe de vasele ce voiau să intre în port, oceanul cu apă sărată care se întâlnește cu Douro, străduțele în pantă, fin pavate, bisericile și casele împodobite cu azulejos, bucăți de faianță colorate în albastru, copiii zâmbindu-ți pe stradă și vânzătorul de castane coapte, aburinde, iată atmosfera care a întâmpinat la Porto sufletul actorilor, al regizorului, al scenografului, al trupei întregi. Oblomov nu le mai aparține în totalitate, ceva din el a
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
povestea cu "Pierrot și secretele nopții", iar în timp ce vorbeam, desenatorul, trecînd de la o pagină la alta, ilustra cu un cărbune ceea ce povesteam. După ce am încheiat le-am oferit copiilor o tavă cu bucăți de cretă de toate culorile, îndemnîndu-i să coloreze imaginile. Au venit pe rînd, unii pe tărgile lor rulante și au umplut contururile de culoare. A fost un moment magnific!... Dar este o experiență dură, dură, foarte dură, cumplită. Am fost bulversat. Să vezi copii bolnavi, debili mintal, reduși
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
chiar palpitant pe Gesualdo sau pe Stockhausen, decât a analiza în emisiuni (probabil aride) tehnicile muzicale ale respectivilor compozitori. Dar acesta nu e un motiv pentru care ar trebui să excludem cu totul comentariul muzical de la radio. Îl putem nuanța, colora afectiv și susține prin exemple muzicale inteligent alese. Seminarul a declanșat destule resorturi, prejudecăți, reacții și reflecții. Studenții de la Universitatea Națională de Muzică bucureșteană - cărora li s-a adresat în special seminarul și apoi atelierul de muzicologie radiofonică (un fel
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora afectiv și de a personaliza această lume. În același timp, pictura constituia pentru el și o formă de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12651_a_13976]