121 matches
-
A pictat în Bucovina și Banat (în special la Șaru Dornei și Lugoj), dar și la mănăstirile Agapia, Văratec, Neamț și pe coasta Mării Negre, la Balcic. A expus împreună cu Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu, Otto Briese fiind un foarte bun colorist. Casa Otto Briese, din Iași, Str. Eminescu Mihai 1, a fost înscrisă în Lista monumentelor istorice 2004, la nr. crt. 1033, cod LMI: IS-II-m-B-03868. În anul 2005, Societatea Română de Televiziune a realizat filmul documentar „Pictorul ieșean Otto Briese”. Complexul
Otto Briese () [Corola-website/Science/321186_a_322515]
-
1430, întors la Florența, execută frescele "Storie della Genesi" pe galeria verde ("Chiostro verde") a mănăstirii "Santa Maria Novella". În anul următor, Uccello sosește la Veneția, unde rămâne timp de cinci ani. Veneția, datorită dialogului purtat cu Bizanțul, este orașul coloriștilor, spre deosebire de orașul celor ce pun accentul pe desen, Florența. Uccello este captivat de lucrările lui Gentile da Fabriano (1370-1427) și, în aceeași măsură, entuziasmat de primele lucrări ale contemporanului sau, Antonio Pisano ("îl Pisanello", 1395-1455). În 1431, Uccello revine din
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
cu totul ieșite din comun față de tradițiile și canoanele existente, preferând o narațiune vioaie - relatată într‑un stil popular savuros - și înțesată cu numeroase detalii figurate în spiritul picturii de gen. În același timp artistul se dovedește a fi un colorist de excepție („...acest roșu‑rubiniu, acest verde de smarald, acest albastru sunt toate incandescente, ca și cum s‑ar suprapune unui fond de aur..., ele depășesc noțiunea obișnuită de culoare și relevă esențele vii... ale lucrurilor“ - afirmă Otto Benesch), el putând sta
Albrecht Altdorfer () [Corola-website/Science/334186_a_335515]
-
o operă singuratică în portretistica romantică pe care Zaicu a practicat-o influențat de stilul bănățeanului Nicolae Popescu. "Muncitorul" a fost expus în iarna 1949 - 1950 la Moscova cu ocazia Expoziției de arte plastice a Republicii Populare Române. Calitățile de colorist și desenator ale lui Băncilă transpar cu evidență în această lucrare. Amănuntele înfățișării personajului duc la o exprimare a realității vieții, a ideilor fundamentale și a atitudinii caracteristice care definește proletariatul acelor timpuri. Tehnica abordată prin trăsături de penel line
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
lirică, dezvăluind un bogat filon expresionist, degajând puternice tensiuni interioare. Dinamismul suprafeței și masivitatea formei dă o notă definitorie creației sale. Imaginea sa plastică este o analiză profundă a lumii materiale și a formelor, cu structurile lor diferite. Desenator și colorist de o rară vocație, creează cu o forță debordantă opere de o reală valoare. Iuliu Moldovan este ,Creator de Școală Nouă’’- Artistul a înființat Atelierul de Artă Plastică ,A96’’, școală unde se pregătesc tinerii artiști ai orașului de pe Târnava Mică
Iuliu Moldovan (pictor) () [Corola-website/Science/317992_a_319321]
-
pătruderea esenței subiectului reprezentat. Astfel, el a făcut opere convingătoare și pline de adevăr. Dacă se face o comparație între Sava Henția și Nicolae Grigorescu, de care, prin prisma tematicii îl apropie dragostea pentru oameni și natură, Henția este un colorist și un desenator mai putin strălucit. Punctele sale forte sunt tehnica sigură și robustețea realismului afișat. El a adus în opera sa un timbru personal și apăsat, rostit cu luciditate, drept și cinstit, așa cum i-a fost întreaga viață. Născute
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
intensități cromatice și smalțuri vibrante, fără a uita o suplețe ritmică a jocurilor decorative. Ștefan Luchian a studiat în profunzime, cu metodă și pasiune, tratate de tehnică a picturii din diferitele epoci trecute ale marilor maeștri. Fiind de fel un colorist prin excelență, el a abordat desenul cu deosebită grijă, pictura sa ființând ca rezultat al unei elaborări conștiente și al unor studii riguroase ale compoziției, dublate de accente potrivite acolo unde, ele erau necesare. Luchian a fost preocupat de problemele
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Zlotescu) pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din București. În perioada 1933 - 1936 George Ștefănescu studiază la Academia de Arte Frumoase din București, în clasa de pictură condusă de Nicolae Dărăscu, care-l prețuiește pentru vocația de colorist și care mai tarziu îi va acorda o caldă prietenie . Expune pentru prima data in 1936 lucrări de pictură într-un magazin de artă din București, situat lângă cinematograful "Aro". O lucrare, păstrată în atelier (Natură moartă cu mușcată), atestă
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
mai cu seamă de maeștrii care l-au precedat pe Rafael, de aici și denumirea lor. În același timp ei studiază și creațiile artiștilor contemporani, cum sunt William Turner, Théodore Géricault, Eugène Delacroix sau Jean Auguste Ingres, dar și ale coloriștilor vechi ca Giorgione și Rubens. Își aleg temele din domenii diverse: din literatură și mitologie, din Biblie, din evenimentele sociale, dar și din natură, neuitând nici imaginația proprie. Eliberarea picturii de academism înseamnă și respingerea idealismului academic, menținând o legătură
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
Vasilescu, profesoară de desen, iar tatăl, Nicolae Vasilescu, avocat. În 1960, înainte de a se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, debutează expozițional, în cadrul expoziției interregionale a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași. Este remarcat ca un bun desenator și colorist și astfel, în 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Între 1968 și 1974 urmează cursurile Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" Bucuresti, secția pictură, clasa Profesorului Gheorghe Șaru. În 1973, cu un an înaintea terminării Institutului de Arte Plastice
Corneliu Vasilescu () [Corola-website/Science/324338_a_325667]
-
și mansarde și s-a mutat pe strada Haga nr.4 unde a avut la dispoziție un atelier luminos și un living mare, cu ferestre enorme. Ca urmare, a adoptat o linie mai fermă în compoziții dar a rămas același colorist. A vândut lucrări unor greci, polonezi, suedezi și bineînțeles, unor colecționari români. A lucrat împreună cu Barbu Nițescu o tapiserie, cu Cornel Rikman vitralii, l-a ajutat pe sculptorul Constantin Popovici să termine o comandă monumentală, a învățat mult de la Neagu
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
din timpul său liber picturii. În 1935 Ioan Sima a organizat prima expoziție personală în Sala de Sticlă a Prefecturii din Cluj, împreună cu pictorul François Gall. După această dată va fi prezent la diferitele manifestări expoziționale, integrându-se între marii coloriști ai picturii românești, participând la numeroase expoziții colective, de grup și regionale organizate în țară și străinătate. Va expune în anul 1946 la Salonul bănățean Timișoara; tot în acest an la Cluj va participa la expoziția de artă plastică organizată
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
capătă tonuri mă întunecate, devenind ușor melancolica, departe totuși de dramatismul reprezentărilor lui Tintoretto. Veronese nu este însă un pictor pur decorativ. El stăpânește la perfecție tehnică artistică, iar simțul deosebit al luminii și culorii îi va determina pe pictorii coloriști, inclusiv pe impresioniști, să-și desăvârșească tehnică studiind operele lui Veronese. În limbajul artistic a intrat de altfel noțiunea de ""verdele Veronese"", prin care se înțelege culoarea albastru-verzuie, care apare adeseori în tablourile sale.
Paolo Veronese () [Corola-website/Science/306658_a_307987]
-
de onoare", 1656, Muzeul Prado). În aceasta pictură, pe lângă anturajul regal, apare într-un colț și imaginea autorului aflat la șevalet. Peter Paul Rubens (1577 - 1640), maestrul barocului flamand, a fost influențat de tenebrismul lui Caravaggio, dar și de marii coloriști venețieni Tițian și Veronese. Popularitatea sa a fost atât de mare, încât a înființat numeroase ateliere, în care numeroși asistenți îl ajutau să ducă la bun sfârșit numeroasele comenzi pe care le primea din partea municipalității, bisericii, regalității și a unor
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
din schițele sale au fost recuperate de Ioana Cantuniari. În volumul "„O istorie subiectivă a scenografiei românești de film”", Gheorghe Bălășoiu îl considera „un ardelean care nu se enerva, destin de artist, ultim superb reprezentant al boemei interbelice. stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
tradiției românești, dar se vede că în adâncurile simțirii sale, în adâncurile gândirii lui artistice, aceste gene, aceste canoane ale colorismului românesc s-au întipărit din tată în fiu, din vechime, pentru că Tudor Zbârnea este, mai presus de toate, un colorist. [...] Opera lui e o pictură clădită cu fermitate, o pictură gândită, o pictură care înnoiește. Picturii lui Tudor Zbârnea îi sunt caracteristice două trăsături fundamentale ale școlii românesti: în primul rând, o construcție coerentă, lucidă, o distribuție foarte bine gândită
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
ilustrații, litografii, desene) și de o mare prospețime, cu un simț remarcabil al liniei - datorat în mare parte studiului artei japoneze - și al valorilor de contrast alb-negru, Bonnard rămâne, în sensul cel mai profund, un pictor și, ca pictor, un colorist. În compozițiile sale funcția principală o deține dialogul maselor cromatice, coloritul - în special după stabilirea sa în sud - dobândește acea strălucire ce transcrie lumina ce străbate obiectele. Străin de constrângerile unor formulări teoretice prea riguroase, dar departe de a fi
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
(n. 6 august 1924, Horopani, Grecia - d. 13 august 1999, București, România) a fost un pictor român, membru de onoare al Academiei Române. este considerat unul dintre cei mai mari coloriști ai picturii române moderne. Se face cunoscut printr-o serie dedicată genului clasic al picturii: peisaje, naturi moarte, marine, interioare. Cu o bază figurativă solidă ancorată într-o profundă cunoaștere a picturii europene, reușește să creeze o imagistică abstractă. În
Ion Pacea () [Corola-website/Science/307090_a_308419]
-
în Franța, unde rămâne pentru doi ani la Paris. La Paris frecventează atelierul lui Pierre Laprade și face studii după pictori celebri. Influența preocupărilor din epocă nu întârzie să-și pună amprenta în opera tânărului artist, pe care calitățile de colorist și prospețimea senzațiilor îl fac să găsească repede drumul spre originalitate. Problemele impresionismului, cuceririle postimpresioniștilor și, nu mai puțin, modul decorativ de a gândi, compoziția și fastul stilului "belle époque" îi vor determina hotărâtor opțiunile estetice. Pictează peisaje, portrete și
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
au contururi ferme. În care lumina albă, difuză ,este elementul principal iar obiectele nu mai au contururi și nici materialitate. În ultimele lucrări ale acestei perioade obiectele își pierd cu totul forma prin descompunere,lucrarile punând în evidență calitațile de colorist ale artistului. A doua mare etapă din creația lui Tomaziu este cunoscută sub numele de Perioada Franceză și cuprinde lucrările realizate după 1970 anul în care artistul s-a stabilit la Paris. În această perioadă Tomaziu traversează mai multe etape
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
și Thessalonique des origines au XIVa siècle (1919), precum și câteva contribuții fundamentale privitoare la spațiul românesc - La Roumanie Transdanubienne (1918) și Monuments byzantyns de Curtea de Argeș (1931). 4. Considerațiile critice ale lui G. Călinescu sunt elocvente: Dșomnuțl Tafrali nu e un colorist, un artist în înțelesul plastic al cuvântului. Însă are darul povestirii care era însușirea de căpetenie a clasicilor noștri, precum Odobescu și Ghica, un fel de a fura pe cititor printr-o frază de altfel bine studiată și limpidă. 5
Oreste Tafrali și Academia Română by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5401_a_6726]
-
română și chiar un om nou... este seriozitate și melancolie în imaginea pe care ne-o dă artistul despre Egipt... Capete de femei, atât de bine și de just observate...(George Oprescu)”. Francisc Șirato observa, dincolo de exotismul temei, calitățile de colorist ale pictorului, dar și preferința pentru „staticul pe care îl îmbină cu o solemnitate ce dă... tablourilor ceva sacral.”
Leon Biju () [Corola-website/Science/319930_a_321259]
-
actualei Republici Moldova. a fost considerat un inovator și o "„personalitate complexă și extrem de dotată"", care "„a revoluționat artele plastice din R. Moldova, dar și din spațiul ex-sovetic"", rămânând în același timp pe terenul fertil al tradiției românești. Considerat un colorist pasionat, căutător de armonii inedite, pictura lui Mihail Grecu prezintă interes și prin inovații tehnologice (colajul, coloranți fluorescenți, efecte „metalice"). Tablourile sale „"Ospitalitate”"", „Recruții”, „Zi de toamnă”, „Cina în câmp”, „Moara veche”" și „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" au intrat în colecția
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
fostei Uniuni Sovietice, printre care și Galeria Tretiakov. Mihail Grecu este personalitatea fascinantă și plină de înțelesuri, care a reușit să păstreze bazele artei românești și să imprime o orientare sigură evoluției artei naționale moderne pe meleagurile noastre. Temperament solar, colorist de un rar patetism, pictorul se lasă captivat de armoniile între culori, logica fiecarui tablou izvorând din raporturile dintre tonurile calde și reci, dintre formele tulburătoare prin jocurile de umbră și lumină. Creația pictorului Mihail Grecu se distinge prin inovații
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
erau în mare parte anonime deoarece, autorii nu își puneau semnătura neavând conștiința paternității artistice. Se fac remarcați la începutul secolului al XIX-lea pictori ca Nicolae Polcovnicul(„Autoportret”), Ion Baromir, Eustatie Altini îmbrățișând neoclasicismul vienez și având calități de colorist, Giovanni Schiavoni stabilit o perioadă la Iași realizează chipul unui personaj, cum este „Vornicul Burada”, stăpânind foarte bine știința clarobscurului. Un merit deosebit îl are un alt reprezentant al școlii italiene pe nume Niccolò Livaditti ce introduce și la noi
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]