40 matches
-
11 10 Antimoniu sub formă de lingouri 0 ex 8112 19 00 10 Beriliu, cu o puritate în greutate de 94 % sau mai mare, sub formă de bare, 0 plăci și folii ex 8112 99 30 10 Aliaj de niobiu (columbiu) și titan, sub formă de bare și tije 0 ex 8414 90 90 10 Pistoane din aluminiu, parțial acoperite cu politetrafluoretilenă, pentru 0 încorporare în compresoarele echipamentelor de condiționare a aerului de la vehiculele cu motor (a) ex 8414 90
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
l (cunoscut și sub precedentă denumire de columbiu, notat cu Cb) este un element chimic notat cu simbolul Nb,care prezintă numărul atomic 41. Este un metal de tranziție moale, de culoare gri, ductil, fiind găsit des în mineralul piroclor (principala sursă comercială de niobiu) și în columbită
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
în columbită. Caracteristicile fizico-chimice ale acestui metal sunt similare cu cele ale tantalului, fapt care influențează distingerea celor două elemente chimice. În anul 1801, chimistul englez Charles Hatchett a descoperit un nou element similar cu tantalul și l-a numit columbiu; în 1808, chimistul englez William Hyde Wollaston a concluzionat greșit că tantalul și columbiul erau identice. Chimistul german a determinat în 1846 că minereurile de tantal conțineau un al doilea element, pe care l-a numit niobiu. În 1864 și
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
care influențează distingerea celor două elemente chimice. În anul 1801, chimistul englez Charles Hatchett a descoperit un nou element similar cu tantalul și l-a numit columbiu; în 1808, chimistul englez William Hyde Wollaston a concluzionat greșit că tantalul și columbiul erau identice. Chimistul german a determinat în 1846 că minereurile de tantal conțineau un al doilea element, pe care l-a numit niobiu. În 1864 și 1865, o serie de descoperiri științifice au clarificat că niobiul și columbiul erau același
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
tantalul și columbiul erau identice. Chimistul german a determinat în 1846 că minereurile de tantal conțineau un al doilea element, pe care l-a numit niobiu. În 1864 și 1865, o serie de descoperiri științifice au clarificat că niobiul și columbiul erau același element (diferite de tantal), iar pentru un secol ambele nume au fost folosite alternativ. „” a fost adoptat că numele oficial al elementului în 1949, dar numele de columbiu rămâne în utilizarea curentă în metalurgie în Statele Unite. Niobiul a
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
o serie de descoperiri științifice au clarificat că niobiul și columbiul erau același element (diferite de tantal), iar pentru un secol ambele nume au fost folosite alternativ. „” a fost adoptat că numele oficial al elementului în 1949, dar numele de columbiu rămâne în utilizarea curentă în metalurgie în Statele Unite. Niobiul a fost folosit comercial abia la începutul secolului 20. Brazilia este producătorul principal al niobiului și al feroniobiului, un aliaj al niobiului cu fierul. Niobiul este folosit în special în aliaje
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Hatchett în anul 1801, depistând un noul element în interiorul unei probe de mineral ce a fost trimisă în Anglia din Massachusetts, Statele Unite în 1734 de către John Whintrop F.R.S. (nepotul lui John Whintrop Jr.); mineralul a fost numit "columbită" și elementul "columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
element în interiorul unei probe de mineral ce a fost trimisă în Anglia din Massachusetts, Statele Unite în 1734 de către John Whintrop F.R.S. (nepotul lui John Whintrop Jr.); mineralul a fost numit "columbită" și elementul "columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii derivați și din columbiu și din columbită
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
F.R.S. (nepotul lui John Whintrop Jr.); mineralul a fost numit "columbită" și elementul "columbiu", după "Columbia", numele poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii derivați și din columbiu și din columbită, având o densitate de 5,918 g/cm și pe cei de tantal și tantalită, care aveau peste 8 g
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
poetic pentru Statele Unite. "Columbiul" descoperit de Hatchett era probabil un amestec al noului element cu tantalul. Ulterior, a existat o confuzie considerabilă în ceea ce privește columbiul (niobiul) și tantalul. În 1809, chimistul englez William Hyde Wollaston a comparat oxizii derivați și din columbiu și din columbită, având o densitate de 5,918 g/cm și pe cei de tantal și tantalită, care aveau peste 8 g/cm, concluzionând că cei doi oxizi, în ciuda diferențelor de densitate, erau identici; astfel el a păstrat numele
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
și puternici pentru aparatură rotativă, acceleratoare de particule, sau detectoare de particule. "Columbium" (simbol "Cb") a fost numele original dat acestui element de către Hatchett, el rămânând în uz în jurnalele americane - ultima filă publicată de Societatea Americană de Chimie având columbiu în cuprinsul sau datează din 1953 - în timp ce "niobiu" era folosit în Europa. Pentru a pune capăt acestei confuzii, numele "niobiu" a fost ales pentru elementu cu numarul 41 la a 15-a Conferință a Uniunii Chimie în Amsterdam în 1949
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
15-a Conferință a Uniunii Chimie în Amsterdam în 1949. Un an mai tarziu, acest nume a fost oficial adoptat de Uniunea Internațională de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC) după 100 de ani de controverse, în ciuda precedentei cronologice a numelui columbiu. Ultimul nume este încă folosit, uneori, în industria SUA. Acesta a fost un fel de compromis; IUPAC a acceptat tungsten în loc de wolfram, respectând obișnuință limbajului din America de Nord; și niobiu în loc de columbiu, în respect față de uzul europenilor. Nu toată lumea era de
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
de ani de controverse, în ciuda precedentei cronologice a numelui columbiu. Ultimul nume este încă folosit, uneori, în industria SUA. Acesta a fost un fel de compromis; IUPAC a acceptat tungsten în loc de wolfram, respectând obișnuință limbajului din America de Nord; și niobiu în loc de columbiu, în respect față de uzul europenilor. Nu toată lumea era de acord, iar pe când multe societăți chimice de top și organizații guvernamentale se referă la element cu numele oficial IUPAC, multe metalurgii de vârf, societăți metalurgice, si Sondajul Geologic al Statelor Unite încă
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
Nu toată lumea era de acord, iar pe când multe societăți chimice de top și organizații guvernamentale se referă la element cu numele oficial IUPAC, multe metalurgii de vârf, societăți metalurgice, si Sondajul Geologic al Statelor Unite încă numesc elementul după numele original, "columbiu". Structura atomului de niobiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Nb, niobiul are 41 de protoni și 52 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 1
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
TJE), tehnologii noi la acel timp, au permis dezvoltarea de metale reactive, cum ar fi niobiul. Proiectul aliajului C-103 a început în 1959 cu nu mai puțin de 256 de aliaje de niobiu experimentale în „seria C” (posibil de la columbiu) care puteau fi topite că butoane și făcute în foite. Wah Chang avea un inventar de hafniu, rafinat din aliaje de zirconiu de grad nuclear, pe care vroia să le pună în uz comercial. Cea de a 103-a compoziție
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]