48,657 matches
-
nu scandalul Vîntul e problema de profunzime în materie de corupție din România. Întrebarea e de ce Internele și Justiția nu au reacționat din timp față de caracterul scandalos al unora dintre afacerile sale. Din aproape în aproape ajungem tot la sfînta comandă politică, la care și Internele și Justiția reacționează slugos în aparență, mizînd însă pe faptul că vor fi mai puternice decît această comandă. Nemaivorbind de faptul că și comanda politică dă indicații restrictive - adică de X te legi, dar pe
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
timp față de caracterul scandalos al unora dintre afacerile sale. Din aproape în aproape ajungem tot la sfînta comandă politică, la care și Internele și Justiția reacționează slugos în aparență, mizînd însă pe faptul că vor fi mai puternice decît această comandă. Nemaivorbind de faptul că și comanda politică dă indicații restrictive - adică de X te legi, dar pe Y îl lași în pace. Or, cînd Justiția nu e oarbă pe deplin, ea devine primejdios de chioară, deoarece se preface în continuare
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
dintre afacerile sale. Din aproape în aproape ajungem tot la sfînta comandă politică, la care și Internele și Justiția reacționează slugos în aparență, mizînd însă pe faptul că vor fi mai puternice decît această comandă. Nemaivorbind de faptul că și comanda politică dă indicații restrictive - adică de X te legi, dar pe Y îl lași în pace. Or, cînd Justiția nu e oarbă pe deplin, ea devine primejdios de chioară, deoarece se preface în continuare că e legată la ochi.
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
lui. Ceea ce m-a luminat pe mine a fost explicarea de mecanisme, în competiția capitalism-comunism, cu amețitoare apropieri ale sistemelor, puncte de convergență și, mai ales, punți de continuitate: "Rolul crescând al statului (capitalist, n.n.) în economia (politică, fiscală, creditele, comenzile sociale, investițiile) și repartițiile unui buget enorm sunt întru totul comparabile cu rolul statului comunist în planificare." Bănuisem că, asemeni statului comunist, care nu se pregătea deloc să-și ia catrafusele, prin dispariție, nici cel capitalist nu e tocmai dispus
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
viață întreagă pensia de veteran, iar discuțiile purtate cu el despre eroul legendar Simón Bolivar îl fac să-i dedice acestuia mai târziu un roman: El general en su laberinto (Generalul în labirintul său). Acest bunic liberal, care participase sub comanda generalului Rafael Uribe - personaj care avea să se regăsească ulterior în Aureliano Buendía - la numeroase războaie împotriva conservatorilor, își ucisese, într-un duel de onoare, un prieten. îi spune colonelul Márquez copilului de numai cinci ani: „Nici nu știi cât
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
desfac iubiri, destine, cupluri, averi, că nu apar, ca din pămînt, vrăjitoarele, că nu sînt la vreo înmormîntare sau la vreun parastas unde circul și emfaza îți pot pune în pericol mințile, că nu aud bocete cumplite întrerupte brusc de comenzi precise și lucide, că nu-și dă nimeni ochii peste cap și-mi leșină în brațe cînd cîntă fanara, ca să mă întrebe după cîteva secunde dacă aș putea să ridic de pe jos poșeta cu bani, cecuri și bijuteriile de familie
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
antidemocratice, nutrit de înseși apucăturile dictatoriale care, după cum se știe, copiau, la o scară, prin forța lucrurilor, tot mai redusă, modelul unic din vîrful piramidei: " Acum discutăm care e drumul cel mai bun. De ce această ură împotriva cui nu ascultă comanda, nu se încolonează și nu se aliniază fără murmur, bătînd pasul cu cadență? De unde această poftă de-a comanda și această frică de-a discuta? De unde această pretenție absurdă de-a asculta cu toții, orbește, ceea ce spui d-ta? De pe care
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
tot) intrând, în stilul lor lipsit de inhibiții, în N.A.T.O. Și n-ar fi exclus ca, odată pătrunși în lumea civilizată, să le demosntreze occidentalilor că N.A.T.O. e prea mare și c-ar fi nevoie de-o dublă comandă: una la vest și alta la est. Iar ei și-ar asuma, generoși cum îi știm, conducerea N.A.T.O.-ului de est. Să nu-mi spuneți că e un scenariu idiot. Faptul că Iliescu ("cârpa kaghebistă", vă amintiți?) a transpirat
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
n-avea nimic în cap? Prietenii, ceilalți, această masă amorfă, acest ecou al nimicului în care domnul Carol n-a descoperit decât urme infime ale ființei sale!... Era singur de douăzeci de ani. Lucrase douăzeci de ani în biroul de comenzi al unei manufacturi de caserole și alte obiecte heteroclite din plastic fiind în fiecare lună la doi pași de fatalitate. Locuise douăzeci de ani în același apartament. Timp de douăzeci de ani arătase lumii chipul senin și privirea mândră și
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
răspuns la o Întrebare sau când am eu o Întrebare de pus semenilor mei. Deși mulți dintre colegii mei spun: „Am program fix, de la 7 dimineața până la ora 14 scriu”..., mă Îndoiesc că ar fi așa. Nu poți scrie la comandă! Dacă ai ideea unui roman, a unei piese de teatru... scrii, rescrii și iar scrii..., dar pentru varianta finală tot Muza trebuie să vină și să Îți spună: „Aici nu merge...” sau „Aici trebuie să scrii așa”. În ceea ce mă
De vorbă cu poeta Viorela Codreanu Tiron. In: Editura Destine Literare by Octavian D. Curpaș () [Corola-journal/Journalistic/81_a_342]
-
direcție, pe porțile cele mari ale nerușinării. Doar pentru naivi mai constituie un secret că sondajele de la noi reprezintă nu reflectarea, ci manipularea realității. Dar nu e suficient să vedem cine plătește sondajele - ar trebui să vedem și cine execută comanda. Cum, în majoritatea cazurilor, e vorba de institute ce-și duc viața de pe azi pe mâine, să nu ne mire tendința de-a plusa în favoarea celor aflați în fruntea bucatelor. Ei știu că dacă nu-i supără pe potentații zilei
Prohodul vesel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14667_a_15992]
-
vindecare, se supuneau fără abatere prescripțiilor din Eden: aveau de dat o luptă personală mai importantă decît războiul din Irak, discutau între ei despre remedii miraculoase, exersau "gîndirea pozitivă" și rugăciunile care - li se spusese - pot face computerul-creier să dea comenzi benefice pînă la nivelul celulei. Pretindeau - și poate că era adevărat - că se simt cu fiecare zi mai bine. Sigur că și mie mi-a fost plăcută îngrijirea acelor fete ca niște îngeri, preocuparea lor sinceră pentru sănătatea mea, priceperea
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
funcționare a sistemului de achiziții prin biblioteci publice sau cu sistem închis. Faceți inventarul numărului de exemplare din opera, să spunem, a lui Ion Lăncrănjan din bibliotecile unităților militare și veți vedea cât se vindea "la liber" și cât reprezenta "comandă de stat". Exemplul lui Lăncrănjan îmi vine în minte pentru că, la mijlocul anilor șaptezeci, în armată fiind, am rămas șocat să văd că rafturile bibliotecii "de incintă" gemeau de opera acestui autor rudimentar, perfect ilustrator al tendințelor tot mai accentuat șovine
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
invitați ori citînd pur și simplu comentariile specialiștilor de pe CNN sau de pe alte canale, fără să mai aibă întrevederi video sau audio cu Petrișor, care, oricum, știe incomparabil mai puțin decît noi care ne beam cafeaua în fața televizorului și butonam comanda la infinit? Curajul lipsit de cel mai elementar profesionalism e totdeauna puțintel comic. Bietul băiat!, îți venea să exclami, uitîndu-te la Petrișor cum dă din umeri și nu prea știe ce să răspundă la întrebările venite din studio. Îndefinitiv, ce
Prea mici pentru un război atît de mare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14096_a_15421]
-
pe ecran, iar cuvintele înseamnă foarte, foarte puțin. Singurele cuvinte apar atunci când acel bărbat întreabă unde sunt barăcile. Și i se răspunde: "Te duc eu acolo". Iar primele 30 de minute trec fără un dialog real; un soldat dă niște comenzi, dar poți să vezi și fără asta ce face soldatul. În fapt, filmul se povestește prin imagini. Îmi amintesc când am mers prima dată la Cinemateca Franceză. În acea vreme, francezii erau încă foarte săraci. Cineva s-a urcat pe
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Mircea Mihăieș ESENȚĂ politienescmilitara a statului român, adusă la culmi incredibile pe vremea comunismului, s-a perpetuat cu brio până în ziua de azi. Nu chiar în formele agresive cunoscute pe când la comanda se aflau Postelnicu, Iulian Vlad și ceilalți corifei ai bulanului și cătușei, dar nici prea departe. Singură modificare importantă e că acum sistemul a devenit selectiv. Una e să fii un mărunt gainer . și atunci te-a luat mama dracului
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
treia zi de Crăciun... după însemnarea din 25 dec., prima zi, despre care am mai scris și în care arătam cum nimerisem într-un restaurant unde casierița, citind absorbită un roman polițist Patimă și sânge, în timp ce mânuia aparatul, consemnase toată comanda prânzului bogat, curcan, tort, prăjituri, șampanie și celelalte, onorându-ne, după care casierița ne refuzase banii... No money... no money...băgând de seamă că pe chitanță scria o felicitare precum și mențiunea că totul era gratis având în vedere Crăciunul... Abia
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
și mai complexă pe care o raționalizez împotriva cursului ei liber, stufos, plin de tot felul de incidențe: ...X înțelese dezavantajul pe care îl avea din naștere Y și despre care acesta nu știa încă, deși se afla permanent sub comanda lui, a dezavantajului... ca un fel de minus activ al persoanei sale... astfel încât nu se arătă prea aspru cu el... știind că în asemenea cazuri, de obicei oamenii se plâng, se vaetă în mod dezagreabil, torturându-ne... Pe zece februarie
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
socotelile în termeni de eficiență, valoare și - oricât ne-ar speria cuvântul - moralitate. Om fi noi indefectibili la multe capitole, dar tare mi-e teamă că "justețea opțiunilor" noastre nu le va isca decât mirate ridicări din sprâncene, urmate de comanda eject a computerului numit Integrare.
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
de recunoscut în propria lor operă. Din cînd în cînd visează Parisul, visul comun al tuturor artiștilor, iar cînd mai face cîte o vizită la Caransebeș, cu un statut profesional vag și cu un chip social îndoielnic, răspunde cîte unei comenzi de portret, fără prea multă tragere de inimă și fără prea mari pretenții. Cu toate că acum deosebirile dintre tată și fiu se adînciseră ireversibil și ei exprimau tot mai limpede aspirații, timpuri și concepții diferite, Corneliu Baba deschide prima sa expoziție
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
a substituit sfîntului, imaginea musculoasă a oțelarului a luat locul personajului exemplar și forma supradimensionată s-a înfățișat maselor drept proiecție monumentală. În locul erminiilor au apărut tratatele de estetică proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
nu trăiește cu atîta intensitate, asemenea arhitecturii, promisiunea măreției și proximitatea eșecului. După cum nici una nu codifică în aceeași măsură aspirațiile, tensiunile, disfuncțiile și bovarismele istoriei. Nici literatura, nici teatrul și nici artele plastice, oricît de marcate ar fi ele de comenzi rigide ori de manipulări subtile, nu poartă în sine, așa cum o face tot arhitectura, sentimentul supunerii și misterul umilinței, ostentația burgheză și aspirația eternității, căutarea tihnei și dezmățurile megalomaniei. Și, într-un anumit fel, lucrurile sînt explicabile: arhitectura este o
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
trist e că așa-zisa "societate civilă" rămâne inertă în fața acestor dezvăluiri de-o gravitate excepțională. Chiar oamenii care s-au regăsit pe "lista scurtă" a telefoanelor interceptate nu se sinchisesc de abuzul atroce comis de ființele întunericului aflați sub comanda lui Măgureanu și la cheremul lui Iliescu. în loc să acționeze în judecată această instituție complet inutilă, bugetoforă și al cărui rol constă în menținerea stării de panică în rândul populației, ei se prefac că nu pricepce se întâmplă. Dar acesta e
Îngerii din tura de noapte by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15102_a_16427]
-
încă vreo doi-trei medici sau avocați, acum el și-a diversificat atît activitățile , cît și spațiul de atac. Cel care produce obișnuit, cu mijloace cunoscute și clasicizate, urmează un traseu absolut banal și garantat eficient: investește în materiale, lucrează la comandă sau fără, livrează la termen sau își organizează expozițiile care sînt simultan și forme de ofertă. Și oricît ar fi piața de palidă sau, mai bine zis, oricît nu ar fi ea deloc, tot se mai găsește cîte un cumpărător
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
mănoasă în exotica țară extrem-asiatică? Cine n-ar regreta pierderea unor diurne grase, plăcerea de-a hălădui pe coridoarele hotelurilor sofisticate, cum sunt cele din Orient, sau onoarea de-a fi conducătorul unei delegații oficiale? De altfel, tehnica lăcrimării la comandă a devenit o specialitate națională de maxim succes. în diverse forme, în România lăcrimează toată lumea. Las deoparte plânsetele gen "Surprize, surprize" ori "Din dragoste", unde absența salbelor de bocete ar însemna dezastrul financiar al posturilor de televiziune. Vorbesc de lacrimile
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]