189 matches
-
sau din mai multe țări) programe de studii comune, permițând studenților mobilitatea. Diplomele pot fi emise de fiecare universitate separat (în funcție de opțiunea studentului) sau de toate universitățile împreună (joint degrees). Variațiile din fiecare tip sunt practic nelimitate. Rezultă un evantai combinatoriu practic nelimitat, care se poate manifesta uneori în aceeași țară prin cooperare interuniversitară sau între universități din țări diferite pentru a oferi programe în alte țări (tabelul 5.5.e.). Tabelul 5.5.e. Relații combinatorii de cooperare interuniversitară în
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nelimitate. Rezultă un evantai combinatoriu practic nelimitat, care se poate manifesta uneori în aceeași țară prin cooperare interuniversitară sau între universități din țări diferite pentru a oferi programe în alte țări (tabelul 5.5.e.). Tabelul 5.5.e. Relații combinatorii de cooperare interuniversitară în câmpul universitar global Programe comune în aceeași țară (asociații, consorții etc.) U1 U2 . . . Un T (țara de origine) T1 - U1.1 - U1.2 - U1.j T2 - U2.1 - U2.2 - U2.j . . .T3 - Un.1 - Un
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
IV-lea, ( Cestiunea ortografica la români), analiza lui Frollo, inserează exemplele unui relativism extrem către care ar putea conduce orientarea etimologica (cu exemple grăitoare: nătărău, care putea fi scris: nătărău, nătărîu, netereu, netăreu, netărîu, ajungînd ipotetic, în baza legilor analizei combinatorii, la un număr impresionant de variante sau brînză, cuvînt prezent în dicționarul academiei sub formele: brandia, brindia, brundia). Concluzia autorului, de o limpezime uimitoare, impresionează și prin stilul incisiv care trimite la criticele contemporanului Titu Maiorescu sau ale bunului prieten
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
lui Casaubon (autor al unei teze de licență despre Templieri) i se prezintă un manuscris delirant pe această temă. Împreună cu ceilalți doi redactori, Belbo (care devine protagonistul aventurii) și Diotallevi (descifrator al Cabalei), Casaubon intră În vârtejul semiozei (toate permutările combinatorii pentru a umple golurile Planului), „vârtej“ ce crește gigantic și de la un anumit punct Încolo nu mai poate fi dominat de către inițiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar Împotriva celor care le manevrează, În momentul În care aceștia transformă jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a umple golurile Planului), „vârtej“ ce crește gigantic și de la un anumit punct Încolo nu mai poate fi dominat de către inițiatorii lui. Cuvintele (semnele) se răzbună chiar Împotriva celor care le manevrează, În momentul În care aceștia transformă jocul combinatoriu În scop În sine. Virtuala perfecțiune a Planului resuscitează o Întreagă cohortă a „diabolicilor“ (pe toți membrii nenumăratelor organizații secrete, secte, masonerii etc.) care se reactivează la nivel planetar. Odată pus În mișcare mecanismul fabricării de mister (prin jocul gratuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în flinte/ Vărsați din alfabet borhotul!” Violentarea relațiilor așa-zicând naturale pentru codul poetic al timpului nu se face în sensul „mai pur” al limpezirii logice, aceasta fiind chiar în opoziție cu proiectul lui I. Poetul cultivă atipicul logic și combinatoriu. Consecvent onirismului programatic, el operează permutări ale unor elemente luate din existentul empiric sau simbolic după o serie de reguli care aparțin aerului bizar, impregnat de libertăți, propriu ordonării percepției din vis. Structurarea versurilor mizează pe abrevierea relațiilor uzuale dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
des se manifestă neîncrederea și suspiciunea. Asta a dus la aberația „poeticii matematice”, care poate să epateze, poate să dea cum se zice „complexe”, mai ales celor ce se numesc, ca noi, „umaniști”, dar nu e mai puțin un delir combinatoriu, tautologic în cel mai bun caz. Afară de asta remarc că întrebarea d-tale cere o definiție a poeziei în genere, ceea ce presupune o judecată a priori, și a celei românești în special, ceea ce presupune o judecată empirică. Numai a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
celelalte este scena sau ședința. "Figura" este constrânsă de spațiu, de locurile unde se găsesc actorii și de anatomia acestora din urmă; "episodul" se dezvoltă în intervalul dintre două juisări. Anumiți autori, mai ales Sade, au tendința să dezvolte imaginarul combinatoriu până la limită, înfățișând configurații de trupuri care mobilizează un număr mare de actori. După cum subliniază Barthes, pornografia sadiană este reglementată prin "regula exhaustivității": "Într-o "operație", trebuie ca numărul cel mai mare de posturi să se realizeze simultan; asta implică
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile dialogismului inventariate și descrise succint de Marc Angenot, câteva
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în căutarea absolutului, a ideii ultime hegeliene, râvnea la un cuvânt total, inexistent în dicționare, unicul în măsură să ducă spre inexprimabil. Nici o diferență între mallarméanul mot total (Divagation première) și stănescianul cuvânt-monadă unificând subiectiv, într-un legato irepetabil, elemente combinatorii profund deosebite față de punctul de plecare. "Să cauți un cuvânt ce nu există / și să asculți cum timpul devine dens. Un cuvânt / pe care l-ai auzit, și brusc / simți că nu există..." (În grădina Ghetsimani). La maturitate, după ce limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cad pe ape. / Dor îmi e de tine, chiar când ești aproape (:::) // Oare și atuncea, după ce-o să mor, / tot așa de tine o să-mi fie dor?..." În același spirit, un text de admirabilă virtuozitate expresivă se bazează pe elemente combinatorii imprevizibile: "Trece-un om, prin mazăre, / logodit cu-o pasăre. // Zbor fără de trup. Zbor mut. / Dragoste fără cunună. / Cer amestecat cu lut / Soare-amestecat cu lună (...) // Iar în cerul de nămete / dorul lor urnea planete. Și de dragoste nebună / și cuminte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
asemenea, pe baza materialului consultat, vom schița utilizările pragmasemantice pe care le au pronumele și adjectivele demonstrative în limba vorbită și vom identifica anumite tipare de construcție la care acestea participă. În a doua parte a studiului analizăm comparativ posibilitățile combinatorii ale fiecărei clase de demonstrative pentru a evidenția specificul sintactic al acestora. Folosind metoda statistică, vom înregistra ocurențele pronumelor și ale adjectivelor demonstrative în cinci volume de limbă vorbită actuală: Interacțiunea verbală în limba română actuală (IVLRA), Interacțiunea verbală (IV
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
sunat este același. La cazurile oblice am întâlnit doar formele adjectivale, nu și pronumele: Vorbim de mijloace formale diferite de transmitere a aceleiași informații gramaticale de tip categorial (CLR); Înseamnă forma diferită și apoi transmiterea aceluiași sens (CLR). 3. POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE PRONUMELOR DEMONSTRATIVE Analiza statistică făcută demonstrează frecvența mult mai mare a pronumelor demonstrative de apropiere și de depărtare față de cele de diferențiere și de identitate. Acest fapt poate fi pus în legătură și cu posibilitățile și restricțiile combinatorii ale
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE PRONUMELOR DEMONSTRATIVE Analiza statistică făcută demonstrează frecvența mult mai mare a pronumelor demonstrative de apropiere și de depărtare față de cele de diferențiere și de identitate. Acest fapt poate fi pus în legătură și cu posibilitățile și restricțiile combinatorii ale pronumelor analizate 18. 3.1. Pronumele demonstrativ de apropiere, în ipostaza de centru de grup sintactic, poate face parte din următoarele tipuri de structuri: * Pronume + adjectiv: Vreau să vă spun am un sac de mere pe balcon, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
Pronume + grup prepozițional al cărui centru este prepoziția partitivă dintre + pro- nume/substantiv + propoziție relativă: O geantă extrem de folositoare pentru aceia dintre voi care sunt fericiți posesori de laptopuri (www.shopmania.ro). 3.3. Pronumele demonstrativ de identitate manifestă valențe combinatorii mult mai restrânse. De asemenea, el nu poate funcționa independent decât într-un număr mai limitat de contexte. Analiza pe corpus demonstrează faptul că utilizarea adjectivului demonstrativ de identitate este mult mai frecventă decât cea a pronumelui corespunzător. Fără subordonați
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
al tău. În construcțiile comparative de identitate, demonstrativul de identitate își atrage un complement introdus prin prepozițiile ca sau cu: El a rămas același ca întotdeauna/cu cel pe care-l știam. 3.4. Pronumele demonstrative de diferențiere manifestă capacități combinatorii mai largi decât cele ale demonstrativului de identitate, dar mai restrânse decât ale demonstrativelor de apropiere și de depărtare. Nu acceptă contextele (pronume demonstrativ de diferențiere) + adjectiv, (pronume demonstrativ de diferențiere) + formă verbală nepersonală (supin): *celălalt bun/*celălalt de citit
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
pusă în legătură cu tendința de economie în vorbire. Totodată, analiza pe corpus evidențiază frecvența redusă a formelor pronominale de G-D, dar și pierderea mărcilor cazuale de G-D la adjectivele demonstrative postpuse. În ultima parte a cercetării, am analizat posibilitățile și restricțiile combinatorii ale pronumelor demonstrative, urmărind să evidențiem comportamentul sintactic al fiecărei clase în parte. Astfel, se observă că pronumele demonstrative de apropiere manifestă cele mai largi posibilități combinatorii, iar demonstrativele de identitate, cele mai restrânse. Demonstrativele semiindependente pot fi întâlnite în
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
adjectivele demonstrative postpuse. În ultima parte a cercetării, am analizat posibilitățile și restricțiile combinatorii ale pronumelor demonstrative, urmărind să evidențiem comportamentul sintactic al fiecărei clase în parte. Astfel, se observă că pronumele demonstrative de apropiere manifestă cele mai largi posibilități combinatorii, iar demonstrativele de identitate, cele mai restrânse. Demonstrativele semiindependente pot fi întâlnite în tipare sintactice diverse, însă cele mai frecvente sunt acelea în care acestea sunt urmate de o propoziție relativă. Cu totul izolat, cu precădere în textele de tip
[Corola-publishinghouse/Science/85019_a_85805]
-
pornește de la definirea enunțului drept cea mai mică unitate de semnificație susceptibilă de a constitui singură, fără alte asocieri, un discurs și continuă prin a defini noțiunile gramaticale prin rolul lor în constituirea enunțului. Aceste categorii sunt caracterizate de proprietăți combinatorii care n-au sens în afara limbajului. Cu toate c-a adoptat în analizele sale mulți termeni noi, care pot stârni confuzie, glossematica se bazează pe o idee simplă și de bun simț: principiul saussurean potrivit căruia organizarea internă a unei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
într-o relație echilibrat dialectică. Acum, prin generalizarea și intensificarea schimbului și comunicării, valoarea de schimb este favorizată. La fel semnul lingvistic: acum semnul scapă de orice obligație arhaică de a desemna ceva, fiind "liber pentru un joc structural sau combinatoriu ce succede rolului anterior al unei echivalențe determinate". Semnul lingvistic poate fi reflectare a unei realități esențiale sau simulacru - când își găsește în sine principiul fondator și produce modele ale realului care nu au origine, nici realitate, ci hiperrealitate, ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
și al interacțiunilor în tendințele globalizante din lume, metaforele teatrale în știința contemporană, relevanța culturală și socială a timpului fizic, biologic și psihologic, interacțiunea crizelor globale și a celor individuale, aspectul conflictual al comunicării umane, gramatici formale sugerate de probleme combinatorii, istoria opozițiilor lingvistice, simbolurile ca spațiu multidimensional, convergența aspectelor artistice și științifice în semiotica vizuală, statutul logic și semiotic al formulei canonice a mitului, tendința autoreferențială în comunicarea umană, metafora ca dictatură ș.a. În această multitudine de probleme se află
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
funcției de complement (direct, indirect sau amândouă variantele): „Sporește-ți cântarea precum se cuvine, dă ceasului înțelepciunea ce-o ai.” (L. Blaga) Întrebuințat la celelalte diateze, verbul își satisface în primul rând în interiorul acestei categorii, de esență sintactică, diferitele valențe combinatorii generate de exigențe ale împlinirii planului său semantic. În același timp, dezvoltarea unor sensuri gramaticale de diateză determină generarea altor exigențe privind expansiunea câmpului semantico-sintactic guvernat de verb. În dinamica opozițiilor interne proprii categoriei gramaticale a diatezei, opoziția activ-pasiv descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
presupune și îl cere, funcțional, semantic și structural, pe celălalt; fiecare din ei impune celuilalt o anumită organizare, morfematică, prozodică și/sau sintactică. Într-o sintagmă precum „Fetița a plecat.”, verbul a plecat reclamă, din motive semantice, convertite în disponibilități combinatorii specifice, prezența unui substantiv (pronumeetc.) care să-i împlinească, pe cale sintactică, planul semantic concret. Odată intrat în relație cu acesta (substantiv sau pronume), verbul-predicat îi impune situarea în cazul nominativ. Substantivul fetița, apoi, devenind un complement semantic al verbului, complementul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deci, devenit predicat), în sensul categorial și în dezinența de persoană. Relația de dependență se desfășoară între termeni cu poziții diferite în interiorul asocierii sintagmatice: unul din termeni se impune ca regent, reclamând din motive semantice, de asemenea, convertite în disponibilități combinatorii, sau numai primind ca determinant, un alt termen, căruia îi impune diverse restricții, o anumită poziție în desfășurarea diferitelor opoziții categoriale. În sintagma „Mihai citește ziarul.”, de exemplu, verbul-regent citește cere substantivului ziarul, una din complinirile semantice posibile, să stea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai pustiului și ai singurătății să-mi străpungă inima cu un fier aprins, dimpotrivă, o liniște senină, un soi de cerească beatitudine îmi cuprinse ființa mea întreagă.” (C. Hogaș, 249) RELAȚIA DE DEPENDENȚĂ NOMINALĂTC "RELA}IA DE DEPENDEN}| NOMINAL|" Disponibilitățile combinatorii ale substantivului (sau pronumelui) - regent se deosebesc de cele ale verbului (sau adjectivului). Ele se constituie în veritabile valențe libere 41, numai dacă substantivul primește articol hotărât, când, între determinarea prin articol hotărât și dezvoltarea funcției sintactice se instituie un
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]