82 matches
-
de hibrid și grotesc acest animal. Cel mai prost și mai ridicol dintre toți se dovedește însă comod pentru cei ce mânuiesc din umbră sforile politicii. Caracterul comic și, concomitent, dramatic al politicianismului balcanic prefigurează perspectiva proprie lui I. L. Caragiale, comediograful. Partea a doua a romanului, mai extinsă ca spațiu narativ, se constituie din aventura urmăririi, luării în captivitate și eliberării Inorogului, spirit ales, opus lumii și de aceea netolerat de ea și de adversarul personal, Corbul. Conform premoniției onirice, totul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
Tipărită postum, în volumul Opere complete (1920), piesa La 30 de ani - poate după Paul-Bernard Rosier -, un amestec de farsă și vodevil, s-a jucat stagiuni de-a rândul. Tonul surâzător, de badinerie, este acela care convine cel mai mult comediografului, cum se întâmplă în sprințara idilă Dragoste de cioban. În schimb, Lizi („Convorbiri literare”, 1894) este o melodramă întocmită după regulile genului (lacrimi, taine, dezvăluiri senzaționale). P.-M. e un scriitor cu lecturi moderne, un admirator, probabil, al dramaturgiei scandinave
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi precum Eugène Labiche, Eugène Scribe, Jean-François Regnard, Émile Augier, Charles Bataille, A. Rolland, Jules Sandeau, Félix-August Duvert, Augustin-Théodore de Lauzanne, Fr. A. de Planard, Edouard Brisebarre și Marc-Michel. În piesele consacrate faimoasei Chirița, cu multiplele ei înfățișări (Chirița în Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
națională se face simțit în localizările Bucureștenii, Ion cucierul, Cimpoiul dracului, Păcatele vechi, Căpitanul negru, Frații din munte (în colaborare cu C. Dimitriade, după romanul scriitorului francez E. Gonzalès, Les Pêcheurs de perles). Autorii selectați erau dintre cei mai cunoscuți comediografi și dramaturgi francezi: Eugène Scribe, Émile Augier, Edouard Foussier, Victor Séjour, Mélesville, Ph. Dumanoir ș.a. În calitate de cronicar dramatic, mai întâi la „Timpul”, apoi la „Românul”, C. a susținut consecvent unele idei referitoare la condiționarea națională a spectacolului de teatru. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
nici un domeniu din care ar putea extrage o experiență, deopotrivă umană și artistică. Un scriitor ciudat, prețuit enorm de unii și contestat total de alții, este Teodor Mazilu (1930-1980). Admiratorii văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
în felul acesta, îmi închipuiam, va fi fost întâmpinat Creangă în mediile prin care circula, între prie tenul meu și marele clasic eu văzând, tipologic, un șir de clare asemănări. Velea a fost bine caracterizat de Eugen Simion drept „un comediograf al cuvântului“, domeniu în care pot spune că s-a exersat încă înainte de-a scrie literatură, debitând tot felul de istorii, inventate sau reale, despre copilăria argeșeană, compu nând calambururi, parodiind vorbirea unuia sau altuia, sau scor nindu-le amicilor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sa, Caragiale și Caragiale, Florin Manolescu a deconstruit cu acribie „jocul cu mai multe strategii” al autorului. Prima este cea a dramaturgiei, din care se detașează o piesă, O scrisoare pierdută, marea reușită care-l impune pe Caragiale drept principalul comediograf al epocii. Cealaltă comedie, O noapte furtunoasă, deși nu se ridică la nivelul Scrisorii pierdute, este totuși în măsură să releve talentul dramaturgului în genul care l-a impus publicului româ- nesc. Conu Leonida față cu Reacțiunea, subintitulată și „farsă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mariaj dezastruos pentru eco- nomia dramatică întrucât construiesc centrul de greutate nu în jurul cursivității firești a evenimentelor într-o situație presupus reală, ci în jurul unui discurs patetic, declamativ, care devine, de fapt, centrul de greutate al scenei. Pe bună dreptate, comediografului acest discurs i se pare derizoriu, enorm. Caragiale „simte” nu enorm, ca un romantic tra- versat de efuziuni și vizionarisme, ci enor mi tatea proce- deului asemeni unui critic literar care sesi zează retorismele și artificiozitățile. „Într-o scenă memorabilă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
profund neserioasă, această superficialitate pe care o regăsesc la nivelul unui model cultural, dar și pe străzile capitalei. Expresia acestei exorcizări o constituie „descoperirea” în comedia lui Caragiale a filonului tragic, iar critica cerchistă a forțat această anamneză făcută operei comediografului, fapt care corespundea asimilării unui model cultural de către o sensibilitate contrariată, nepre- gătită să-l accepte. Întreaga polemică, precum și lectura pe care cerchiștii o fac comediei caragialești relevă o înfruntare surdă a două spații culturale și răspunsul pe care cerchiștii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca în Viața lui Ion Creangă, unde recompunerea atmosferei spirituale a biografiei este și de ordin stilistic. În ediția din 1964, C. a adăugat un capitol de analiză a operei, cartea intitulându-se acum Ion Creangă. Criticul observă însușirile de comediograf ale povestitorului, limbajul, arta zicerii, ca și la Caragiale; de asemenea, jovialitatea humuleșteanului, pe care îl apropie de scriitorii cei mai deosebiți ca structură și formație, Rabelais, L. Sterne, G. Flaubert, A. France. Farmecul lui Creangă i se pare inanalizabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
strigături, cântece, vorbe de duh subordonate unei scheme epice. Compoziția anticipă Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, intervențiile participanților la șezătoare - conturând o tipologie morală și socială - sunt și aici gândite scenic, după un anume ceremonial. Numai că spectacolul aparține unui comediograf; verva este inepuizabilă, iar fantezia lexicală pare că se autogenerează permanent. De aceea, P. nu poate fi categorisit drept folclorist, el este un creator care construiește liber în spațiul culturii populare, pornind de la o erudiție aproape fabuloasă: „Erudiția lui în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
busculade și/sau căsătorii. Câteva dintre versiunile lui după piese de autori celebri sau la modă au fost folosite în reprezentațiile Teatrului Național din Iași sau ale celor de diletanți, dar cele mai multe au fost doar tipărite. Pe lângă numeroasele traduceri din comediografii bulevardieri francezi (O. Feuillet, E. Scribe, A. D’Ennery, Melesville, E. Labiche, H. Murger ș.a.), a tălmăcit și din marele repertoriu - Shakespeare, Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
și tot așa (a se citi cvartetul Izgonirea din poezie). Și toate astea deoarece pentru Ion Mureșan existența în limbaj este un coșmar din care nu se poate trezi, dar nici el nu se lasă și se transformă într-un comediograf demonic al fenomenologiei scrisului. Se-nțelege că această chestiune presupune suferință tragică, cum să nu, când intuiești limbajul doar ca „propoziții, întunecate smârcuri în capul omului”. Hotărât, poetul își edifică lumea cu destulă cruzime. Pare-se, acest poet își sancționează
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
Oficiului Național al Cinematografiei. Profesorul visa de mult la această ecranizare, dar imediat s-a lăsat cucerit de originala viziune, care specula avantajele camerei de luat vederi ce-i putea urmări pe eroii caragialeni în toate acțiunile enunțate de marele comediograf, ritmîndu-le existența muzical, printr-un subtil montaj. În trena acestei reușite absolute, Visul unei nopți de iarnă, piesa lui Tudor Mușatescu, îi oferă lui Jean Georgescu în 1944 încă o șansă de a-și demonstra virtuozitatea de scenarist, dar și
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
e, în extravagantă armură, poetul avangardist, mereu pîndit de poncif, de convenționalizare. Un astfel de funciar scepticism față de tot ce e convenit, uzual, veștejit, a găsit în Gellu Naum "un temperament prin excelență apt să-l exprime cu mijloacele unui comediograf de superioară înzestrare, cu un subtil gust al înscenării discursului, manevrat în registre diversificate, cu alternanțe "cabotine" și acide ironii aduse în pragul sarcasmului, cu lentori studiate ale "povestirii" evenimentelor insolite (un ritm remarcat de poetul Cezar Baltag, după apariția
Conștiința avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14748_a_16073]
-
sfârșit, unul care spune ce trebuie spus. Trecut acest hop, pot să mărturisesc - adică aș putea, dar nu mă interesează - ce „calități și merite” totuși am. „...deseori, fudulul de urechi are să fie, ca și nebunul, un subiect de râs, iar comediografii proști îl preferă pe primul celuilalt spre a provoca râsul.” Ca să vezi cum îmi răsplătește sârguința de a-l citi! Bine, măcar, că spune ce spune despre comediografii ăia: că sunt niște proști. „Omul foarte bătrân merge clătinându- se de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
de urechi are să fie, ca și nebunul, un subiect de râs, iar comediografii proști îl preferă pe primul celuilalt spre a provoca râsul.” Ca să vezi cum îmi răsplătește sârguința de a-l citi! Bine, măcar, că spune ce spune despre comediografii ăia: că sunt niște proști. „Omul foarte bătrân merge clătinându- se de colo-colo sau se odihnește într-un ungher, doar o umbră, o stafie a ceea ce a fost cândva.” Păi, cam asta și sunt, de când mă știu. Un slab curent
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2922_a_4247]
-
unei situații comice o problemă, chiar o dilemă de ordin moral, căreia dramaturgul alege să-i dea în cele din urmă o rezolvare în cheie comică. Vâna de moralist a lui Valjan este foarte puternică și îl individualizează între ceilalți comediografi ai epocii. Atât interesul pentru natura umană, cât și calitatea de moralist fac din Valjan un dramaturg care împărtășește o estetică clasică, marcată însă de puternice accente realiste. De altfel, recursul la tipologie, la caractere și situații universal valabile dramaturgul
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
Șandru este adus și el în Deltă, închis și pus să taie stuf. Prin urmare, citim romanul și descoperim în el realism, verosimilitate, observație, analiză. Proza saturată de concret realist și, uneori, chiar naturalist. Iar analiza, în esență din perspectiva comediografului, nu este deloc un efect al uscăciunii senzoriale și mentale. Ironicul Sorescu aduce o nuanță de comic cu substrat rusesc, dostoievskian: Olga, disputată de sculptorul Val Tomiță și soțul părăsit Șandru, un puternic și rudimentar director al vremii, se lasă
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
Ignorat de comentatori, el este un fragment care poartă marca autorului. Face parte dintr-un proiect epic rural, care a fost zădărnicit sau numai amânat de ciclul poetic bulzeștean, La Lilieci, realizat în mai multe volume. Sorescu rămâne mereu un comediograf realist personal, chiar și la modul involuntaar.
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
sau scăpări de corectură (scraboso, scrabosi, în loc de scabroso, scabrosi), nu putem ignora faptul că în spatele cărții cu titlu voit melo, Ŕ toi, cuando tu no estas (melanj între Joe Dassin și spaniolul Rafael, cu a sa Laura), se ascunde un comediograf și un stilist în siajul unor Foarță și Șlapac, dar și un posibil poet tragic cu viziunea despre lume a lui Urmuz sau Ionesco.
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
s-a adăugat o ingenioasă construcție plastică, constituită de momentul de pantomimă dansată reprezentat de un grup feminin, în vaporoase veșminte roz, care, asaltându-l pe Don Juan, eșuează lamentabil într-un festin copios - acest moment evidențiind și calitățile de comediograf ale lui Eifman. În ambele spectacole, alături de solistele Vera Arbuzova și Maria Abasova, în prim plan, atât ca expresivitate plastică, cât și ca strălucire tehnică s-au aflat soliștii Constantin Matulevski, Alexei Turko, Yuri Smekalov și Oleg Markov. Puternicul impact
Teatrul de balet Eifman by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11330_a_12655]
-
biografiei postbelice a autorului ei. Reeditarea de la Humanitas era, desigur, necesară. Fie și numai pentru a aminti că întreaga exegeză a operei lui Caragiale pornește de la cercetările lui Șerban Cioculescu din anii ’30-’40, care încep cu editarea corespondenței dintre comediograf și Paul Zarifopol, continuă cu ediția critică a operei și sunt încununate de Viața lui I. L. Caragiale. În plus, textul acesteia din urmă nu mai era disponibil decât în ediții vechi, cele mai recente datând din anii ’80. Cum, spre deosebire de
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
fond, Hasdeu compune însă o suită inspirată de tablouri în registru exclusiv comic: nuvela este de fapt o comedioară în cîteva acte. Vocația de dramaturg a scriitorului apare pentru prima oară cu forță vizibilă. Replicile dialogului țîșnesc în chip natural; comediograful extrage efecte hilariante din amestecul limbilor străine, ca și din ironiile de natură livrescă specifice mediului universitar (luarea peste picior a filozofiei kantiene ori hegeliene, ironiile la adresa Pandectelor se combină cu citate și aluzii la mari poeți, precum Ovidiu, Properțiu
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
toate instrumentele și mobilierul din vilă, vila însăși, nu au fost nicicînd plătite imprudenților furnizori). Pe vremea aceea lucra la un eseu comemorativ consacrat lui Giacosa, decedat nu cu mult mai înainte. Mi-am exprimat mirarea față de admirația lui pentru comediograful burghez; m-am mirat și mai mult cînd poetul Laudelor mi-a dat foarte clar de înțeles că nu credea în nici una din vorbele frumoase așternute drept elogiu adus autorului operei Ca frunzele. Dar, drept scuză, adăugase că Giacosa fusese
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]