82 matches
-
Ignorat de comentatori, el este un fragment care poartă marca autorului. Face parte dintr-un proiect epic rural, care a fost zădărnicit sau numai amânat de ciclul poetic bulzeștean, La Lilieci, realizat în mai multe volume. Sorescu rămâne mereu un comediograf realist personal, chiar și la modul involuntaar.
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
gânduri din jurul unei stări sau al unei idei. Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu o ușurință demnă de invidiat. Poet cu imaginație debordantă, adeseori funambulescă, vervă ludică, spumă de comediograf. Totuși, una din dimensiunile definitorii, de maxim interes, ale acestei lirici, pare a fi reflexivitatea cu miez filozofic. Marile neliniști existențiale fac obiectul câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare. În poemul “Chibzuieli” fiecare vers
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
375 din 10 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Articol de Elisabeta Iosif 2012 „ ANUL CARAGIALE” Se împlinesc 100 de ani de la moartea celui mai mare creator de tipuri, de personaje în dramaturgia română, Ion Luca CARAGIALE fiind situat printre marii comediografi ai lumii și printre posesorii unor portrete, caricaturi realizate de cei mai mari artiști plastici de talie mondială, “Colecția Caragiale” însumând 3000 de lucrări. În primul deceniu al secolului trecut, un juriu format la Teatrul Național București din care făceau
ANUL CARAGIALE, DE ELISABETA IOSIF de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361814_a_363143]
-
frumoasa și cumintea limbă românească. Fie în veci păstrată cu sființenie această scumpă carte-de boerie- a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.” Acest geniu al creării situațiilor dramatice și al limbajului din unghiul comicului , aflat printre marii comediografi ai lumii, devine membru post mortem al Academiei Române. Deși s-a încercat de-a lungul anilor să se realizeze un “Festival Caragiale”, acesta există doar pe internet. Ce va oferi anul 2012, “Anul Caragiale”?! Sper să nu devină o întrebare
ANUL CARAGIALE, DE ELISABETA IOSIF de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361814_a_363143]
-
amintește fiica sa, Ecaterina Logadi. Indiscutabil, în complexul personalității și al operei lui Caragiale domină desigur talentul dramatic. Din statornica preocupare pentru dramaturgie s-au născut cronicile dramatice atât de pătrunzătoare în înțelegerea fenomenului și, mai ales, bogata creație de comediograf și dramaturg. În cele patru comedii: „O noapte furtunoasă”, „Conu Leonida fața cu reacțiunea”, „O scrisoare pierdută”, „ D-ale carnavalului” (dacă nu luăm în considerare și pe celelalte care nu se ridică la valoarea acestora: „O soacră (Soacră-mea Fifina
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
mai vechi timpuri. Comedia de caracter, farsa, parodia, comedia de moravuri, prin expresiile lor de umor, ironie, sarcasm, satiră, grotesc, au delectat spectatorii urmărind viciile, tarele umane, moravurile și decelarea lor. La noi, I.L. Caragiale ”a fost cel mai mare comediograf român și unul din cei mai semnificativi din literatura universală”.(Eugen Simion) Istoria teatrului românesc, de la clasici la contemporani parcurge genul comediei sau al dramei prin autori importanți, studiați din manualele școlare sau studențești dar mai mai rar jucați astăzi
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
bufă, speculând, dar fără multă inventivitate, comicul de situații. Operetele (Crai nou, Scara mâței, Harță Răzășul, Paracliserul sau Florin și Florica) au, cele mai multe, muzică de Al. Flechtenmacher. În localizări, în care infuzează cu destulă finețe realități autohtone, A. recurge la comediografi precum Eugène Labiche, Eugène Scribe, Jean-François Regnard, Émile Augier, Charles Bataille, A. Rolland, Jules Sandeau, Félix-August Duvert, Augustin-Théodore de Lauzanne, Fr. A. de Planard, Edouard Brisebarre și Marc-Michel. În piesele consacrate faimoasei Chirița, cu multiplele ei înfățișări (Chirița în Iași
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și nu e singura, se explică nu numai prin umoarea de moment, ci și printr-un anume diletantism într-ale teoriei. O viziune de dramaturg pecetluiește opera lui C. În piesele sale se răsfrâng, cum e firesc, truvaiuri ale unor comediografi premergători, de la B.P. Hasdeu la V. Alecsandri, replici, dacă se poate spune, precaragialiene fiind de găsit atât la Costache Caragiali, cât și la Iorgu Caragiali. Sub raportul tehnicii dramaturgice, el preia câte ceva de la autori francezi precum Eugène Scribe, Eugène Labiche
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de hibrid și grotesc acest animal. Cel mai prost și mai ridicol dintre toți se dovedește însă comod pentru cei ce mânuiesc din umbră sforile politicii. Caracterul comic și, concomitent, dramatic al politicianismului balcanic prefigurează perspectiva proprie lui I. L. Caragiale, comediograful. Partea a doua a romanului, mai extinsă ca spațiu narativ, se constituie din aventura urmăririi, luării în captivitate și eliberării Inorogului, spirit ales, opus lumii și de aceea netolerat de ea și de adversarul personal, Corbul. Conform premoniției onirice, totul
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
sângelui roman” (De mortibus persecutorum, IX, 2) (208, p. 61). De altfel, exagerări similare (dictate însă de alte conside rente) se regăsesc și la alți autori antici. Vorbind despre cucernicia femeilor gete, Strabon citează dintr-o carte (pierdută azi) a comediografului Menandru (secolul al IV-lea î.e.n.), în care un get misogin se plânge că din cauza femeilor se aduc jertfe „de câte cinci ori pe zi” (Strabon, Geografia, VII, 3, 4). b) în ceea ce privește „ospețele” organizate de preoteasă, la care se adunau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
era preocupat să contureze tipuri. Confecționate la repezeală, textele sunt superficiale, cu un aer de improvizație, practicând un umor ieftin, bazat pe facile jocuri de cuvinte. Amuzante totuși, înviorate de un duh ghiduș, ele se vor fi urmărit cu plăcere. Comediograful ia în răspăr fie cusururi și năravuri dintotdeauna, fie stridențe și caraghioslâcuri ale epocii, de la limbajul franțuzit la demagogia patriotardă. Extrăgându-și subiecte din letopisețe, L. compune și drame istorice, nehotărâte între melodramă și comedie (Ștefăniță Vodă al V-lea
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
busculade și/sau căsătorii. Câteva dintre versiunile lui după piese de autori celebri sau la modă au fost folosite în reprezentațiile Teatrului Național din Iași sau ale celor de diletanți, dar cele mai multe au fost doar tipărite. Pe lângă numeroasele traduceri din comediografii bulevardieri francezi (O. Feuillet, E. Scribe, A. D’Ennery, Melesville, E. Labiche, H. Murger ș.a.), a tălmăcit și din marele repertoriu - Shakespeare, Molière, Beaumarchais, Zola, Al. Dumas-fiul. Mai utile și mai bine primite au fost lucrările referitoare la istoria vechii
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
poet remarcabil și redactor la Cartea Românească. Rezultă o carte splendidă de confesiuni, reflecții morale, filosofice, apărută în 1973. Face o antologie din scrierile lui I. L. Caragiale (Opere alese, I-II, 1972), cu o prefață în care definește personajele marelui comediograf ca niște indivizi „buimăciți de vorbe”. I. L. Caragiale e modelul lui stilistic. Este și el un auditiv. În toamnă călătorește în Franța. „Dacă aș ști că efortul pentru scrierea unui roman mă poate costa viața, mi-aș lua toate măsurile
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Tipărită postum, în volumul Opere complete (1920), piesa La 30 de ani - poate după Paul-Bernard Rosier -, un amestec de farsă și vodevil, s-a jucat stagiuni de-a rândul. Tonul surâzător, de badinerie, este acela care convine cel mai mult comediografului, cum se întâmplă în sprințara idilă Dragoste de cioban. În schimb, Lizi („Convorbiri literare”, 1894) este o melodramă întocmită după regulile genului (lacrimi, taine, dezvăluiri senzaționale). P.-M. e un scriitor cu lecturi moderne, un admirator, probabil, al dramaturgiei scandinave
POLIZU-MICSUNESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288876_a_290205]
-
, Theodor A. (1848, Botoșani - 23.VI.1906, București), prozator și comediograf. Învățând la Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană), apoi la București, unde urmează un timp cursurile Școlii de Medicină și Farmacie a doctorului Carol Davila, M. intră în 1866 funcționar în administrația Ministerului de Finanțe și ajunge inspector general, ba
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă în colaborare cu V.A. Urechia și N. Țincu și semnată X.Y.Z., e publicată în 1883 în „Literatorul” lui Al. Macedonski. SCRIERI: În Iași, București
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
strigături, cântece, vorbe de duh subordonate unei scheme epice. Compoziția anticipă Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, intervențiile participanților la șezătoare - conturând o tipologie morală și socială - sunt și aici gândite scenic, după un anume ceremonial. Numai că spectacolul aparține unui comediograf; verva este inepuizabilă, iar fantezia lexicală pare că se autogenerează permanent. De aceea, P. nu poate fi categorisit drept folclorist, el este un creator care construiește liber în spațiul culturii populare, pornind de la o erudiție aproape fabuloasă: „Erudiția lui în
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
atacă probleme grave ale trecutului sau ale prezentului, respectiv în realismul ironic, agorafil și locvace. Nu întâmplător culegerea Scriitorincul (2001) se încheie cu un amplu eseu despre Caragiale, unde acesta este definit, liminar, în ecuație cu poetul național, preocuparea pentru comediograf fiind reflectată și de colaborarea la Bibliografia I.L.Caragiale (I-II, 1995-1997), operă a unui colectiv coordonat de Marin Bucur în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Scriitorincul reunește articole postdecembriste pe teme civice și culturale, scrise cu
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
nici un domeniu din care ar putea extrage o experiență, deopotrivă umană și artistică. Un scriitor ciudat, prețuit enorm de unii și contestat total de alții, este Teodor Mazilu (1930-1980). Admiratorii văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian Pintilie, a stârnit un val de
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
cânticelele comice” Bătrânul Lăceanu și Doctorul scăpătat alcătuiesc un volum de Teatru, apărut în 1857. Și în Judecata lui Brânduș (1864) se perindă o lume măruntă, mahalaua, negustorii, avocații chilipirgii. Aici, ca și în alte scrieri (Zapciu, 1881, Bătăușii, 1894), comediograful atestă daruri de bun observator al moravurilor, creionând acid și caracterizând deseori pertinent, într-o suită de replici spumoase, alerte. De altfel, se exersase concomitent adaptând după E. Scribe ori făcând mai multe traduceri, bune, din Florian, Boccaccio, Paul de
BUJOREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285923_a_287252]
-
cu cele de farsă bufă și vodevil pentru a satiriza pe cei ce vor să provoace destinul în mod artificial. Fără semnificație dramatică deosebită, cele patru „tablouri” impun o tipologie de pitoresc provincial, într-o desfășurare scenică alertă. Calități de comediograf vădesc și revistele lui A.: Țara lui Hübsch, jucată în 1919, Carul statului (1923), Gura lumii ș.a. Ironia, gluma șfichiuitoare din cuplete ținteau realitățile zilei: demagogia politicienilor, lăcomia îmbogățiților de război ș.a. A. a dat bune traduceri din teatrul lui
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
națională se face simțit în localizările Bucureștenii, Ion cucierul, Cimpoiul dracului, Păcatele vechi, Căpitanul negru, Frații din munte (în colaborare cu C. Dimitriade, după romanul scriitorului francez E. Gonzalès, Les Pêcheurs de perles). Autorii selectați erau dintre cei mai cunoscuți comediografi și dramaturgi francezi: Eugène Scribe, Émile Augier, Edouard Foussier, Victor Séjour, Mélesville, Ph. Dumanoir ș.a. În calitate de cronicar dramatic, mai întâi la „Timpul”, apoi la „Românul”, C. a susținut consecvent unele idei referitoare la condiționarea națională a spectacolului de teatru. SCRIERI
CARADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
revoluției îl umple de groază, deși este un republican notoriu. E evidentă și în această comedie aceeași tendință a lui Caragiale de a satiriza deformarea ideilor democratice în gura unor micburghezi pasionați de „politică“. Toată mișcarea piesei este realizată de comediograf prin indicații scenice, lăsând impresia unei adevărate performanțe. Astfel, momentul de maximă tensiune este indicat prin strângerea „catrafuselor“ din dulap și scrin, în două boccele uriașe, prin baricadarea ușii cu paturi și restul mobilei și prin gesturile bătrânilor care cad
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
obiectiv punerea în valoare a tipului general social. Observăm că toate personajele comice aparțin aceleiași lumi corupte și stupide a claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual diferit de al celorlalți. E ingenioasă metoda folosită de comediograf, și anume aceea de a pune personajele să se admire unele pe altele cu scopul de a spori comicul microcosmului său scenic. Brânzovenescu este mereu sub influența „puternicei“ inteligențe a lui Tache Farfuridi; amândoi sunt surprinși de naivitatea lui Trahanache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
politică. În: România literară, 39, 17 nov. 2006, nr. 46, p. 3. SOROHAN, Elvira. Un debut mai mult decît promițător. În: Cronica (Iași), 41, apr. 2006, nr. 4, p. 9. Bogdan Crețu. Arpegii critice. Iași: Timpul, 2005. SOROHAN, Elvira. Alecsandri comediograful dădea frisoane politicienilor. În: Vitraliu (Bacău), 15, apr. 2007, nr. 1-2, p. 24-25. SOROHAN, Elvira. Călinescu și pasiunea portretizărilor. În: Convorbiri literare, 140, ian. 2007, nr. 1, p. 21-23. SOROHAN, Elvira. Complexele lui Panait Istrati. În: Convorbiri literare, 141, apr
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]