78 matches
-
Bătrânul și Magda, „Monitorul” (Iași), 2000, 24 aprilie; Adrian Alui Gheorghe, Magda Ursache strigă acum, „Antiteze”, 2000, 8-10; Gh. Buzatu, Un eveniment editorial, „România Mare”, 2000, 12 mai; Liviu Papuc, „Doina” lui Eminescu, CL, 2000, 6; Constantin Coroiu, Eminescu și cominterniștii de ieri și de azi, ALA, 2000, 527; Florin Costinescu, Un volum dedicat „Doinei” eminesciene, „Cronica română”, 2001, 28 martie; Stelian Baboi, Presiunea prezentului, DL, 2001, 4; Constantin Coroiu, Dosarul „Luceafărul”, ALA, 2001, 588; Nichita Danilov, O conversație la mică
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
și al recunoașterii Regatului În opera construcției naționale. Lucrurile, În privința istoriografiei constituirii Regatului, aveau să stea cu mult mai rău după 1945 și, decis, odată cu „manualul Roller” din 1947. Rechizitoriul sever făcut „soluției monarhice”, ca gir dat „alianței burghezomoșierești”, teză „cominternistă” indicând caracterul „reacționar” al instituțiilor și politicii românești, de Lucrețiu Pătrășcanu În Un veac de frământări sociale <ref id="12">12 Lucrețiu Pătrășcanu, Un veac de frământări sociale, București, 1945. </ref>, „acoperea” lipsa de referințe argumentate asupra momentului 1881. Până la
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
la intrarea În MAI Partidul Comunist din România, o creație artificială a Cominternului (1921-1944) Întâlnirea de la Moscova din 11 noiembrie 1920, dintre reprezentanții facțiunii radicale din cadrul Partidului Social-Democrat din România (Gheorghe Cristescu, Eugen Rozvan, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, David Fabian) și liderii cominterniști Grigori Zinoviev și Nikolai Buharin, a avut ca rezultat producerea unei rupturi Între cele două grupări social-democrate (maximaliștii și moderații). La Congresul socialiștilor din mai 1921, s-a hotărât transformarea Partidului Social-Democrat Român În Partidul Comunist-Socialist și afilierea sa la
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
activiștii nou-Înregimentați În partid. Partidul Comunist din România era una dintre secțiile naționale ale Internaționalei Comuniste. Sarcina secțiilor naționale ale Cominternului a fost aceea de a apăra În orice condiții interesele Uniunii Sovietice. Crearea PCdR s-a Înscris În cadrul strategiei cominterniste, de subordonare a partidelor naționale față de centrul internațional de la Moscova. Compoziția conducerii PCdR era stabilită Întotdeauna În acord cu decizia Kremlinului, iar directivele sovieticilor trebuiau adoptate necondiționat de către liderii comuniști de la București. În anii ’20 și ’30, elita Partidului Comunist
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
antinaționale lansate de către Comintern, privind Încurajarea autodeterminării și separării teritoriilor istorice (Transilvania, Basarabia, Bucovina și Dobrogea). La Congresul al III-lea al PCdR, desfășurat la Viena În august 1924, delegații comuniști au adoptat rezoluția asupra naționalităților, care promova cunoscuta teză cominternistă privind „dreptul la autodeterminare” al unor provincii care aparțineau statului român. Ca urmare a proclamării, dincolo de Nistru, În vara anului 1924, a unei „Republici Moldovenești”, În luna septembrie a aceluiași an, comuniștii basarabeni au provocat agitații În satul Tatar-Bunar din
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
a reușit să Își creeze o bază de masă În rândurile clasei muncitoare. Conflictele dintre diferite grupări și atitudinea de Încurajare a Cominternului au accentuat complexul de inferioritate al partidului. Acest complex a marcat elitele comunismului românesc, de la prima generație cominternistă, la Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Kremlinul a Întreținut permanent, În funcție de interesele sale, facțiunile apărute În Partidul Comunist de la București, Începând cu conflictele dintre foștii militanți socialiști și noii activiști cominterniști, continuând apoi cu luptele pentru putere dintre așa-zișii „staliniști
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Acest complex a marcat elitele comunismului românesc, de la prima generație cominternistă, la Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Kremlinul a Întreținut permanent, În funcție de interesele sale, facțiunile apărute În Partidul Comunist de la București, Începând cu conflictele dintre foștii militanți socialiști și noii activiști cominterniști, continuând apoi cu luptele pentru putere dintre așa-zișii „staliniști naționali” conduși de Gheorghiu-Dej și „facțiunea internaționalistă”, reprezentată de „gruparea Pauker-Luca-Georgescu”. În cadrul PCdR nu a existat o grupare solidă care să aibă o atitudine critică față de deciziile Cominternului. Elita leninistă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Moscova. Facțiunile apărute la nivelul conducerii PCdR au fost provocate, pe de o parte, de luptele pentru putere de la vârful partidului, iar pe de altă parte, de opoziția manifestată de unii lideri foști socialiști (Gheorghe Cristescu, Eugen Rozvan) față de sloganurile cominterniste privind „autodeterminarea unor provincii, până la despărțirea acestora de statul existent”. La Congresul al III-lea al PCdR din 1924 au fost declanșate primele epurări În rândul foștilor socialiști. Astfel, Gheorghe Cristescu, instalat În funcția de Secretar General la Congresul al
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
excluderii sale din PCdR la sfârșitul anilor ’20 (În URSS a fost executat În decembrie 1937, În timpul Marii Terori staliniste). În 1929, Eugen Rozvan a fost acuzat de „deviere de dreapta” și exclus din partid deoarece refuzase să susțină lozincile cominterniste privind „autodeterminarea și secesiunea”. La Congresul al IV-lea al PCdR, Secretar General al partidului a fost numit, prin decizia Cominternului, Vitali Holostenko-Barbu, membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Ucrainean. În intervalul 1928-1929, PCdR a fost condus de un
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
includea pe Vitali Holostenko-Barbu și Ion Heigel. Astfel, Cominternul și-a asigurat controlul asupra PCdR, organizând două conduceri paralele ale partidului, una În exterior și alta În țară. Treptat, Moscova a trecut la bolșevizarea PCdR, impunând la conducerea partidului activiști cominterniști neromâni formați la școala Leninistă a Cominternului. La Congresul al V-lea din 1931, Kremlinul a restructurat din nou conducerea PCdR, impunând un nou activist cominternist În funcția de Secretar General al partidului - pe Alexander ștefanski, membru al Partidului Comunist
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
În țară. Treptat, Moscova a trecut la bolșevizarea PCdR, impunând la conducerea partidului activiști cominterniști neromâni formați la școala Leninistă a Cominternului. La Congresul al V-lea din 1931, Kremlinul a restructurat din nou conducerea PCdR, impunând un nou activist cominternist În funcția de Secretar General al partidului - pe Alexander ștefanski, membru al Partidului Comunist Polonez. Acesta s-a aflat la conducerea PCdR-ului până În anul 1935. În perioada 1931-1935, partidul a fost condus din afară de un Birou Politic cu sediul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
generație politică mai puțin legată de originile leniniste ale comunismului românesc și mai atașată de ideologia solidarității fără rezerve cu conducerea stalinistă. Astfel, prin eliminarea vechilor „revoluționari romantici”, sursa potențialului critic la adresa unora dintre deciziile Moscovei și alegerea unor activiști cominterniști de Încredere, Congresul al V-lea a desăvârșit stalinizarea PCdR-ului. În ciuda faptului că la Congresul al IV-lea al PCdR, Lucrețiu Pătrășcanu fusese acuzat de „oportunism de dreapta” deoarece se opusese definiției date moldovenilor În cadrul rezoluției asupra naționalităților (ca
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
În 1944, cu divizia alcătuită din prizonieri de război români „Tudor Vladimirescu” și a fost ales membru al Biroului Politic al PCR). Tendința aceasta, de a-i opune pe comuniștii din interior, fără stagii sau cu stagii reduse la Moscova, „cominterniștilor”, adică celor care se aflaseră timp Îndelungat În emigrație În URSS și lucraseră În structurile Internaționalei Comuniste, nu a funcționat În interiorul PCR. În anii ’45-’52, cooperarea dintre anumite grupări de la vârful PCR se realiza doar dacă servea interesele Moscovei
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
orice direcție intelectual-liberală care ar fi putut să apară În partid și loialitatea față de Moscova. Ceea ce Îi despărțea a fost, În primul rând, complexul de inferioritate al celui care venise târziu În partid și care se simțea stingher Între veteranii cominterniști, ca Pauker sau Luca. Epurarea „grupului Pauker-Luca-Georgescu” a fost pregătită cu mare discreție, de către Dej, Bodnăraș, Chișinevschi și Moghioroș. Prestigiul politic al Anei Pauker se diminuase ca urmare a campaniei de verificare a tuturor membrilor de partid, În urma căreia aproximativ
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
de extremă stângă, comunistă, a fost înființată de Docio Mihailov din aripa de stânga a VDRO-ului. Periculozitatea acestei organizații provenea din faptul că membrii ei, în majoritate, erau comuniști sau simpatizanți, ce furnizau informații despre România Moscovei prin oficiile cominterniste și informative din Odessa, Varna, Istanbul, Praga și Viena. În 1933, a luat ființă Organizația „Legiunilor Naționale” care, la cerința Marelui Stat Majorbulgar, a înființat un centru informativ propriu la Varna deservind Ministerul de Război. Acest centru avea în componența
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de însuși Gheorghiu-Dej ca alibi la înduplecarea Moscovei de a i se da întâietate în fața minoritarilor din partid. În 1951-1952, bătălia dintre autohtoni și periferici a fost câștigată, cu abilitate, de către Gheorghiu-Dej, singurul dintre liderii importanți fără antecedente bolșevice și cominterniste. În acel moment istoric, sovietizarea totală a României era primejdia nr. 1 pentru neamul românesc, primejdie resimțită, din exil, mai ales de către geniul lui Mircea Eliade, temere formulată în 1953, în celebra conferință-eseu Destinul culturii românești: "Adevărata primejdie începe, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
James G. Hershberg, 1967). Problema e că România, cu toate eforturile întreprinse, era încă pătrunsă de agenți sovietici, alogeni și autohtoni, atât în interior, cât și din exterior, în această viclenie golițâniană fiind atrași mulți români, fie rămași fideli idealurilor cominterniste, fie din exil. Cea mai intensă ostracizare, în spiritul "legendei negre", s-a făcut, în jurul anului 1968 și după, la postul de radio "Europa Liberă", care nu era, în realitate, condus de românii din exil, deși unii dintre redactori rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ca un mare preot al stalinismului în sînul partidului, Palme Dutt va repeta că un comunist nu are părere proprie, că datoria sa is not to disagree but to accept. CPGB merge de acum înainte mînă în mînă cu ortodoxia cominternistă, sub conducerea unui BP din care au dispărut contestatarii. Partidul, trebuie să repetăm, nu va avea totuși pierderi semnificative. În Olanda, Pactul a declanșat discuții în sînul conducerii 9, dar BP a adoptat pînă la urmă o poziție identică de
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Altfel spus, "după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste "a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat"), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați, în mod constant, din viața politică. Regele Mihai I a abdicat, din cauza presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 și a plecat în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sud-estice să se instaureze "dictaturile". Au contribuit la acest destin și alte forțe laice. Ofensiva politico-militară sovietică a anesteziat o vreme democrațiile occidentale. La noi, compromisurile liderilor autohtoni față de rapturile din 1940 au fost sprijinite de "pro-moscoviți" și de alți cominterniști susținători ai puterii estice. În următorii patruzeci și doi de ani, oscilațiile dintre obediență și "independență" față de "fratele din Răsărit" s-au încheiat prin supunere. Circa 18 ani am fost supuși de "dinastia Gheorghiu-Dej", apărută după 30 decembrie 1947, prin
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sârbilor, croaților și slovenilor apărut în anul 1918, lărgit apoi cu republicile bosniacă, muntenegreană, macedoneană și provinciile Kosovo și Voivodina, alipite prin iscusința politică a lui Iosip Broz Tito (1892-1980) și colaboratorii. Deși a fost alături de bolșevici în 1918, de cominterniști și de NKVD-ul anilor '30, Tito a devenit indezirabil pentru Stalin prin ambițiile sale de a face din Iugoslavia o mare putere balcanică. Se simțea avantajat de condițiile postbelice. Țara sa ieșise din război fără obligațiile de a întreține
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
inimos, nu le-a dat prin minte să-i dăruiască ceva, un televizor, o mandarină, un melc. Ion Stroie: „Din mîna domnului Liiceanu nu a mîncat nici un cal iarbă”. Asta fiindcă animalul știe că Liiceanu „e un agent al comunismului cominternist”. Și nu doar calul nu-i mănîncă din palmă, dar nici măcar șoricelul cu care Alexandru Mironov a călătorit de curînd În tren, după cum ne povestește el pe prima pagină a revistei lui Păunescu. Zice că rozătorul i-a devenit simpatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
i se poate reproșa meteahna contrarie sincronismului. Însă Mircea Eliade a întâmpinat cu speranță teoria profesorului Papu, întrucât aceasta confirma previziunile sale de salvare prin renaștere națională în fața monstrului sovietic comunist (v. Destinul culturii românești, 1953). Bineînțeles că vechii ideologi cominterniști au simțit imediat primejdiile potențiale din teoria profesorului Papu și au întreținut cu mare abilitate o adversitate destul de gălăgioasă între diverse grupări rivale din viața literară. N-a fost prea greu să-i asmuți pe scriitori împotriva specificului național, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
războit cu partidul comunist. Nici vorbă de așa ceva. A fost acolo un bizar amestec de rivalități între grupuri literare, încurajate din umbră de către ideologii oficiali. Nu întâmplător sprijinitorul direct al postmoderniștilor textualiști a fost Gogu Rădulescu, rămas fidel vechii orientări cominterniste reprimatoare o oricărei tendințe spre național. Gogu Rădulescu l-a atacat direct în presă (România literară) pe Edgar Papu, fără a-i da posibilitatea acestuia de a se apăra. Dacă în 15 ani de tranziție postcomunistă România a fost (și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
N. Iorga, Gh. Brătianu, George Fotino, Ion Pillat, Păstorel (Al. O. Teodoreanu), Cella Delavrancea, Milița Petrașcu ș.a. După manifestația anticomunistă și antisovietică desfășurată în 1945 de ziua onomastică a regelui și al cărei principal organizator a fost, urmărit de agenții cominterniști ai Anei Pauker, amenințat cu moartea, trece în clandestinitate. Un an mai târziu părăsește țara la bordul unui avion, în condiții dramatice, nu înainte de a tipări sub pseudonimul care l-a consacrat, necunoscut atât cititorilor, cât și criticii, romanul Frunzele
VILLARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]