84 matches
-
personaje din afară etc.); deși, trebuie spus, distincția nu poate fi prea rigidă, deoarece, În numeroase cazuri, cele două aspecte coexistă În același text. Pe lângă analiza directă de text, imagologul literar are la Îndemână și alte metode și tehnici ale comparatisticii, tipice pentru această disciplină și care satisfac cerințele specificității literare: În primul rând, pe cele care țin de studiul relațiilor literare. Cercetările de acest tip vizează elemente deosebit de numeroase și de variate, de la cele cu caracter pur literar, stilistic, structural
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
produc Întotdeauna imagini care se Înrâuresc reciproc și care influențează, la rândul lor, schimburile literare. Cercetarea imaginilor și a relațiilor literare trebuie să reflecte neapărat acest proces, deoarece „sursologia” și studiul exclusiv al influențelor (care au dominat, cu consecințe negative, comparatistica, mai ales În perioada interbelică) prejudiciază Înțelegerea corectă a fenomenului, atât a relațiilor, cât și a reprezentărilor literare. Studiile de imagologie comparată literară, sprijinite, În principal, pe aceste două elemente (analiza de text și cercetarea relațiilor literare) au conturat mai
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prejudecată ce a Îngreunat În modul cel mai serios comunicarea dintre istorici și psihosociologie. Dacă abandonăm Însă cele două niveluri ale psihologiei sociale evocate până acum, putem delimita, În fine, acea zonă optimă care permite colaborarea interdisciplinară Între psihosociologie, istorie, comparatistică și alte discipline, În folosul imagologiei comparate. Este vorba de așa-numitele teorii psihosociale „de rang mediu”, care vizează o generalizare moderată, un stadiu intermediar Între ipotezele de lucru restrânse și construcțiile speculative ordonate În jurul unei scheme conceptuale centrale, propunându
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
la Începutul acestui paragraf prezintă o importanță deosebită pentru imagologia comparată, nu numai În sens metodologic, ci și În ceea ce privește identificarea unor structuri teoretico-explicative mai ample, capabile să ofere o perspectivă conceptuală studiilor de alteritate venite din spațiul istoriei sau al comparatisticii. Conceptele de bază cu care operează psihologia socială În studiul imaginilor etnice sunt cele de prejudecată și discriminare. Acest dublet terminologic exprimă o distincție teoretică deosebit de utilă pentru cercetarea fenomenului alterității. Prejudecata este definită ca o atitudine emoțională rigidă manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de studiu interferente sau interșanjabile. Astfel, după cum am văzut Într-un paragraf anterior, tematica istoriei culturale poate fi asumată la fel de bine de literatura comparată, după cum cercetările de istorie a mentalităților și a relațiilor internaționale fuzionează În cazul studierii alterității, iar comparatistica și istoria mentalităților colaborează, la rândul lor, În efortul de constituire a unei imagologii comparate. 5.1. Întârzierea cu care istoriografia pare să fi abordat studiul alterității, Într-un mod coerent, nu este decât aparentă, deoarece adeseori istoricii s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Însă un program de studii autonom. De fapt, la fel ca imagologia, istoria relațiilor culturale poate fi considerată mai curând o disciplină de sinestătătoare, umanistă prin excelență și cu vocație de sinteză, și nu o ramură a istoriei sau a comparatisticii. În ceea ce privește problematica alterității, de care demersul său este profund legat, ea vehiculează o teorie a modelelor culturale și a interacțiunilor reciproce existente Între ele. Potrivit acesteia, contactele Între culturi se stabilesc prin intermediul unui filtru format din „imaginea celuilalt”. Ea selectează
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
eșantioane reprezentative, asemenea izvoare pot oferi același gen de informații pe care Îl conțin sursele utilizate de psihologia socială. Iar În ceea ce privește cea mai importantă obiecție adusă perspectivei metodologice integratoare a imagologiei comparate, anume aceea că ea ar dizolva istoria sau comparatistica În ansamblul științelor sociale, nu pot decât să remarc faptul că parcurgerea traseului altor științe și folosirea altor metode rămân niște inițiative perfect justificate, atâta vreme cât aduc un spor de cunoaștere a realității umane. Delimitarea unor frontiere Între diferitele discipline științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
periodice românești („Secolul 20”, „Steaua”, „Limba română”, „Jurnalul literar”, „Revue des études sud-est européennes”) și în presa franceză („Revue de sciences humaines”, „Leș Valenciennes”, „Revue d’histoire du théâtre”, „Leș langues néo-latines”, „Littératures et nations”), domeniul predilect fiind cel al comparatisticii, iar subiectul preferat, operă lui Tudor Arghezi, Mircea Eliade și Eugen Ionescu. În 1993 tipărește La Jeunesse littéraire d’Eugène Ionesco, prima exegeza, în Franța, asupra operei de tinerețe a dramaturgului. Integrand personalitatea acestuia în ansamblul literaturii române interbelice, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286298_a_287627]
-
o carte tipărită la Leiden în 1981 - Apocryphes slaves et roumains de l’Ancien Testament. De la Ț. au rămas și cercetări de istoriografie (din care răsar și figurile maeștrilor - N. Iorga, Gh. Brătianu, Mario Roques, N. Cartojan) și lucrări de comparatistica privind relațiile literaturii române cu scriitori din Apus (Byron) sau din Balcani (Liuben Karavelov). A scris și o carte, publicată în SUA, în 1988, despre România modernă: Modern România. The Achievement of Național Unity (1914-1920). Studiile și cercetările lui Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290311_a_291640]
-
secolul al XIX-lea, Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Dicționarul general al literaturii române, Arhiva de folclor a Moldovei și Bucovinei, Monografii folclorice. Au contribuții cu studii și articole din această categorie, alături de altele de teorie a literaturii, comparatistică etc., Al. Dima, N. I. Popa, Al. Teodorescu, I. Lăzărescu, Dimitrie Costea, Dan Mănucă, Remus Zăstroiu, Leon Volovici, Horst Fassel, Gabriela Drăgoi, Stănuța Crețu, Florin Faifer, Lucia Berdan, Lucia Cireș, I. H. Ciubotaru, Algeria Simota, Rodica Șuiu, Silvia Ciubotaru, Gh. Hrimiuc-Toporaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285397_a_286726]
-
parte (ibidem, 33)4. Imperativele eminescologiei actuale asu pra cărora Marina Mureșanu-Ionescu insistă acribia în fața documentului și deschiderea spre alteritate sunt acceptate de alți cercetători, cu atât mai mult cu cât "ambele presupun nenumărate corelaționări, care duc, finalmente, la consolidarea comparatisticii, la diversificarea uneltelor ei și la obținerea unor rezultate cu o bătaie infinit mai lungă decît aceea a metodologiei tradiționale" (Mănucă: ConvLit). Distanțarea intervine în momentul în care analiza merge către intertext, înțeles ca raport stabilit de fiecare autor cu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la „Scânteia tineretului” (1966-1968) și la „Luceafărul” (1968- 1970). S-a stabilit în 1970 în Germania, unde și-a continuat studiile. Între 1970 și 1976 a urmat la Universitatea Tehnică din Aachen studii de filosofie (specializare în fenomenologie), romanistică și comparatistică. Din 1976 este lector și cercetător la Universitatea Liberă din Berlin, în cadrul Institutului de Filologie Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
Călinescu, Liviu Rebreanu, Emil-George Papahagi, Olimpia Radu, Gib I. Mihăescu, Mateiu I. Caragiale, Antonin Artaud). În 1995 i se acordă Premiul Opera Magna al Uniunii Scriitorilor. Activitatea lui P. s-a desfășurat pe câteva fronturi paralele de mare anvergură intelectuală: comparatistica și studiile romanice, cu precădere italiene; brevetarea și legitimarea unui program hermeneutic ambițios, blindat speculativ și testat cu aplicare la diversele vârste ale literaturii române; despărțirea apelor în producția literară postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor extraculturale. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
să descompună și să interpreteze în primul rând imaginile, ținând cont, în mod evident, de operă și de conținutul acesteia. Problema nu își găsește răspuns în abordarea lui Dyserinck, întrucât pentru acesta imagologia este, mai întâi de toate, legată de comparatistică, deoarece nu poate fi investigată prin cercetarea aspectelor supranaționale, considerând că imaginile sunt cele care au o influență covârșitoare în răspândirea și receptarea operelor literare, procese văzute ca un schimb cultural între popoare 148. Cu toate acestea, Dyserinck consideră că
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
mi-am dat oarecum seama ce simte un spirit european eminent, care a făcut deja o carieră remarcabilă În țara din care venea, aflat În impactul nord-american. În cei vreo treizeci de ani de când se află „acolo”, ca profesor de comparatistică la Universitatea din statul Indiana - Bloomington, Matei, alegând dificilul și riscantul exil, fugind de marasmul politic și cultural comunist, a trebuit, se’nțelege, să facă unele compromisuri. Unul dintre ele, cred eu, a fost acela de a renunța la cariera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
intra în rând cu lumea, să zicem, în America. Asta a fost deci faza mea de tranziție. Retrospectiv mi se pare interesantă și psihologic, pentru că printre lucrurile publicate multe erau de specialitate, adică de literatură engleză, de teorie literară, de comparatistică, dar erau destul de multe și despre chestiuni de literatură română recenzii, câte un articol mă rog, parcă se vede acolo o nostalgie sau un fel de dorință de a nu rupe complet relațiile respective. Am văzut undeva publicată o fișă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care a avut un succes remarcabil, mai ales în lumea intelectuală - Viața și opiniile lui Zaharias Lichter -, roman ce cunoaște interes și reeditări și după revoluție. În America, profesor vreo trei decenii la Indian University, a publicat câteva volume de comparatistică, cel mai relevant, cred eu, Cinci fețe ale modernității. Lui Matei îi sunt recunoscător până azi pentru multe, multe lucruri, nu numai scriptice; el a scris despre unele romane ale mele, cât era în țară, mi-a prezentat Francisca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de Biserică se reduc la o necatehizată „veghe civică“. Intelectualitatea laică nu pare preocupată de marile teme ale gândirii religioase. În cel mai bun caz, apar deschideri, mai mult sau mai puțin exotice, spre „istoria religiilor“, „antropologie religioasă“, „fenomenologie“ și comparatistică inter-religioasă și interconfesională. Dar reflecția consistentă, analitică și creatoare, asupra credinței, asupra marilor „încercări“ teoretice și existențiale cu care se confruntă teologia e rarisimă și privită cu neîncredere sau stupoare. Nu avem o tradiție consolidată a intelectualului laic, dar angajat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
literatura comparată. Mai mult sugerate în capitolul al V-lea, aceste principii vor trebui luate în considerație, după părerea mea, în studiile de specialitate. Se cuvine, de asemenea, să fie remarcată consonanța opiniilor lui Wellek și Warren cu studiile de comparatistică românești. In cadrul deplasării aproape generale în lume (cu excepția unor studii franceze criticate, printre alții, și de Ëtiemble) a cercetărilor de specialitate, spre abordarea curentelor internaționale, nu a influențelor liniare, dincolo și de granițele Europei (se critică astfel "europocentrismul" cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
Ëtiemble) a cercetărilor de specialitate, spre abordarea curentelor internaționale, nu a influențelor liniare, dincolo și de granițele Europei (se critică astfel "europocentrismul" cercetătorilor mai vechi), comparatiștii români ca Iorga, Bazil Munteano, Al. Ciorănescu, Tudor Vianu, creatorul școlii române moderne de comparatistică, și, în ultima vreme, Al. Dima, accentuează asupra fenomenelor de paralelism, la fel de importante ca și influențele ori difuziunea, mai ales în evaluarea literaturilor "mici", lipsite de suportul unei limbi de circulație universală. Aceasta este, de altfel, și direcția pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
pe care noi o salutăm cu extremă căldură, dat fiind faptul că ea a dus la realizarea primei încercări serioase de a oferi o lucrare de sinteză asupra unui domeniu puțin frecventat și puțin luat în seamă de critica și comparatistica românească actuală. Este vorba de o lucrare cu titlu incitant, Literatura și cultura finlandeză. O perspectivă românească, lucrare pe care noi o socotim cu atât mai binevenită, cu cât ea răspunde unor presante și urgente nevoi de cunoaștere reciprocă. Finlanda
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
la o serie de colocvii în țară și străinătate. După „inerentele” încercări poetice, autocalificate drept „din ce în ce mai goale, mai raționale, mai cuminți”, B. irumpe, cu volumul Nodul gordian (1996, ediție „renegată” ulterior), în teologie, înspre isihasm, istoria religiilor, filosofia religiei și comparatistică în domeniu, fiind - alături de Toader Paleologu, Adrian Papahagi ș.a. - unul dintre promotorii noii spiritualități creștine în spațiul românesc. „Mă interesează să prind structura acelei filosofii ortodoxe pe care am intuit-o la un moment dat în cursurile lui Nae Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
pe baza unei cuprinzătoare bibliografii, fac tema de cercetare pe care-o dezvoltă Mihai Moraru în O carte populară necunoscută: "Viteazul și moartea", volumul pe care l-a publicat de curînd la Cartea Universitară. Urmînd tipicul unei bune lucrări de comparatistică, Mihai Moraru ia urma textului ajuns, în cultura noastră, o "curiozitate" folclorică, și-i găsește o ascendență ilustră: un dialog occidental, scris în latină (Dialogus Mortis cum Homine sau De Morte prologus), pe urmă tradus în germana medievală și, mai
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
-l interesează pe Călinescu. Din prefața lui Marino, memorialistică tandră și încercare de înțelegere a motivului din spatele acestei infidelități făcute din cîte-o căsnicie în fiecare literatură, iese un program al criticului-publicist, și șef de școală: rodarea tinerilor în eseistică, în comparatistică, spre a le da abia la sfîrșit, trecuți prin lărgimile erudiției, puterea unui verdict estetic în deplină cunoștință de cauză. Literatura română, și critica ei, trebuie să-și caute, așadar, metoda citind viețile marilor familii, aproximîndu-și locul în ierarhii făcute
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
Constantin Trandafir Specializat în romanistică și atent la cele mai noi tendințe în domeniul teoriei și criticii literare, Marian Papahagi - care în 14 octombrie ar fi împlinit 60 de ani - nu se pironește nici în comparatistică, nici în planul strict al reflecției. Când trecu și la cronica literară curentă, calificativul de critic "complet" i se potrivi ca o mănușă: deschidere istorico-literară, fundament teoretic solid, bune disponibilități analogice, clară capacitate analitică, stil suplu și elegant de eseist
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]