63 matches
-
lui Isus (Mt. 13,55; Mc. 6,3); un Iuda Galileanul (Fapte 5,37) etc. Începând cu secolul al II-lea, odată cu detașarea polemică a creștinismului de matricea sa iudaică, numele „Isus” Începe să fie tot mai rar atribuit evreilor; compensativ, numele „Iuda” este evacuat din onomastica creștină. Chiar și astăzi, legislația germană, de pildă, interzice părinților să-și numească fiii „Iuda”, pentru a nu-i supune pe aceștia oprobriului public. În secolul I, conotația era sută la sută pozitivă. Numele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Cuculescu, fostul soț, nu fuse împădurit suficient. ȚACHE Și acum? LELLA Acu te conjur să spui: lichidul ăsta incolor, inodor și insifon e cumva...a - păăăă?! ȚACHE Apă. LELLA Apă?!? Huauhî! Om la apă! Am fost otrăvită. Dă repede un compensativ de wiscky că deja văd dublu și-i motiv de dambla prin deces. ȚACHE Aveți rău de spațiu închis? LELLA Nu drăguță. Eu am rău de mare. Și nu te uita ca prostu, că orice apă se varsă în mare
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
profesionale, sociale, educaționale. Tot În categoria integrării fizice trebuie inclusă și preocuparea pentru participarea persoanelor cu cerințe speciale la acțiuni și programe cultural-educative, sportive, sociale atât prin crearea posibilității de a fi prezente fizic, cât și prin asigurarea unor facilități compensative (de exemplu, titrarea unor emisiuni și programe televizate sau dublarea lor În limbajul mimico-gestual). - Integrarea funcțională are În vedere posibilitatea accesului persoanelor cu cerințe speciale la utilizarea tuturor facilităților și serviciilor oferite de mediul social/comunitate pentru asigurarea unui minim
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
speciale se stabilește pentru o perioadă de peste un an și jumătate) și implică stabilirea rolului factorilor evocați În intervențiile de stimulare a dezvoltării psihice. Estimarea se nuanțează În funcție de caracterul favorizant sau nu al mediului general de dezvoltare și de reperele compensative de care dispune subiectul; - prognoza de lungă durată, care presupune organizarea treptată a statutului și rolurilor sociale accesibile pentru fiecare persoană cu cerințe speciale. Între cele două tipuri de prognoze există strânse legături și ele nu trebuie concepute separat, ambele
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
cotidiene” (), Înseamnă interferare a realului cu fabulosul, a plauzibilului cu incredibilul. Originea fantasticului ar fi sentimentul de nesiguranță, de relativitate pe care „trestia gânditoare” a lui Pascal Îl are În fața Universului. Fantasticul este reversul vulnerabilității ființei umane, este un univers compensativ născut din sentimentul tragic al existenței, o „plăsmuire a deznădejdii” (), o atitudine care vine din „dorința de a constata că existența este, În ansamblul ei rezonabilă, este rațională etc.; dar și dorință nesatisfăcută de experiență” (/175). Însă, departe de a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
în care personajele se pot imagina unele în locul altora, deci o lume în care cel care nedreptățește se poate vedea căzând la rîndu-i sub efectul propriului său gest. Într-o astfel de lume există căința, scuza, nevoia de iertare, gestul compensativ. Ivolghin simte în cele din urmă nevoia reparației și-l roagă pe Mîșkin să-i permită să-i sărute mâna. Istoria speciei umane nu a mers însă pe această cale. În istorie, tot ceea ce între doi oameni care se conduc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a părut, în raport cu calitatea prestației. Când am revenit acasă, cuprins de remușcări în fața recentelor mele histrionisme, le-am citit, lui Cătălin și Bogdan, câteva pagini ― despre "cod" în filozofie, despre sensul "existențial" al jurnalului, despre revenirea în trecut ― palid symposion compensativ, menit să răspundă, în alt plan, la destrăbălarea mea ludică de la Heiligenberg. 23 octombrie Până unde se poate împinge sinceritatea în scris? Pe de o parte, sinceritatea dă forță scrisului, pe de alta, folosită fără limită, poate respinge pe cititorul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o cunoască, Friedgard le răspunde cu imaginea ei, ceea ce înseamnă cu privilegiul vârstei și cu frumusețea ei. Imaginea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori (cîte femei, scriind unui filozof, simt nevoia să își divulge aparența?), este oferta compensativă, aportul orgolios al Friedgardei la relația viitoare a celor doi. "Manipularea fizică", pe care Friedgard i-o va reproșa mai târziu lui Cioran, este inaugurată și perpetuată de Friedgard însăși: la fiecare întîlnire există o latură a seducției fizice foarte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
bun început Sorin s-a purtat extrem de autoritar cu propria lui voce. Iar vocea aceasta, reprimată din copilărie de către supraeul stăpânului ei, obișnuită să se frângă și să se retragă la fiecare tentativă de ieșire prelungită în afară, a reverberat compensativ în partea nevăzută și mai ales neauzită a ființei lui Sorin. Energia acumulată din cenzuri repetate și din această sufocare asumată în adâncurile muțeniei a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sân cvasimatern și mult prea concret nu-l mai ispitește, și începe să viseze la femeia misterioasă, la frumoasa fără corp, cu profil de icoană. Indiferența Dianei îi rănește însă orgoliul de potențial seducător, făcându-l să clameze o vreme, compensativ, superioritatea amorului virtual, necesitatea frustrării creatoare ("femeia nu există în realitate, ci e proiecția fiecăruia din noi" de aceea, "cu cât sunt mai lipsite și mai biciuite, cu atât simțurile o creează mai frumoasă"). Încercările de apropiere eșuează mereu, și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
minister pe un post pur ornamental, cu un scop încă neprecizat. Bizu o bănuiește mai întâi pe Rosina, fiindcă femeia pronunțase numele firmei în toiul unei partide de sex, înainte de a fi pusă pe roate mârșava tranzacție, iar mai apoi, compensativ, încredințat de nevinovăția gazdei sale, suspectează de complicitate pe Diana, pe care o vede plimbându-se într-un automobil luxos girat de firma cu pricina. Diana se arată însă jignită de zvonurile din minister (Vereș îi dezvăluise subdirectorului natura raporturilor
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
definea romanul în termeni asemănători, ca "autobiografie a posibilului"!). După exorcizarea demonului burghez ce reclamă împăcarea resemnată cu sine și cu lumea din jur, în episoadele succesive ale ciclului "autobiografic", personalitatea lovinesciană își va fi căutat la un moment dat, compensativ, și un analogon simbolic, ideal, cu efigie de "luceafăr". Nu-i inutil de precizat că romanele eminesciene sunt scrise într-o perioadă tulbure, pe fondul unei crize existențiale majore, semnalate apăsat de notațiile din "agende". Motivațiile psihologice ale unui atari
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
notele Margaretei Feraru din E. Lovinescu, "Sburătorul". Agende literare, vol. VI, p. 450-451: Toate artele îi sunt deschise și mai cu seamă cele ce-și trag substanța din sensibilitate, cum e, de pildă, literatura. Acesta e destinul biologic al femeii, compensativ îi rămâne sensibilitatea pură, fără pretenție de a o ridica la marea creație". 149 Mite Kremnitz, "Amintiri fugare despre Eminescu", în op. cit., p. 443. 150 Neiertător cu vanitatea feminină, Nicolae Iorga susține că "Mite Kremnitz își atribuia pe nedrept versurile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în oglindă proiecta în ireal, la fel, asumarea irealului generează forme palpabile, deci lume. „Să-mi inventez un soi de prezent” (III, 172), își spune într-un loc. Or, prezentul, în concretețea lui, i se refuză lui Cioran, iar el, compensativ, găsește un soi de beatitudine tocmai în absența oricărei dorințe și în proiectarea ca prezență a irealului. Întors în lume, irealul este salvat. La polul opus beatitudinii, durerea, de asemenea, poate să dea senzația trecerii din ireal în real. „Budismul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fără picioare din Sfârșit de partidă. Personajele lui Beckett, Hamm și Clov, trăiesc printre obiectele disparate ce le alcătuiesc existența. Tabloul întors, deșteptatorul, roțile de bicicletă, frânghia sau cățelul de pluș devin, ca și la Blecher, contextul construirii de universuri compensative, fragmentare, în care eul narator se refugiază: În obiecte mici și neînsemnate: o pană neagră de pasăre, o cărticică banală, o fotografie veche cu personagiile fragile și inactuale, ce parcă suferă de o gravă boală internă, o tandră scrumieră de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
o rapidă răsfoire a câtorva romane românești din perioada 1965-75 (pentru a nu merge mai departe...) indică faptul că tema a continuat să înflorească și în ceaușism, estompată fiind așa cum era de așteptat de agonia romanului existențialist și de canonizarea compensativă a romanului social și de atitudine. Astfel, romanul Doamna străină, apariție ciudată, al lui Laurențiu Fulga (1968) reia tema îngemănării dintre sexual și thanatic în timpul războiului, "femeia în roșu" a cărei legendă circulă prin tranșee stârnind obsesii amestecate cu anxietate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mediu străin au provocat drama dezrădăcinării, iar neputința comunicării în limba latină a declanșat durerea pierderii identității latine. După un timp însă, când speranța abolirii relegării scade, se conturează o rocadă spirituală între Roma și Tomis. Poetul descoperă la Tomis, compensativ, un nou centru cosmic, al lumii și al sinelui său, dovedind că între patrie și lume nu există contradicție. Ovidiu va avea însă mereu, ca punct de sprijin, limba latină, patria sa interioară în care visează și scrie și în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Prin urmare, modernismul "retro" se arată înclinat să reconfigureze polemic, pe lângă multe altele, însăși estetica presupus anacronică a melodramei, prin prisma unei sensibilități nostalgic-elegiace și a unei lucidități care se raportează la trecut ca la o dureroasă absență, dar și, compensativ, ca la o iluzie paradisiacă menită a camufla (făcând suportabile, prin transfigurare artistică) neantul, lipsa de sens. Și așa, procesul accelerat al modernizării transformă treptat melodrama dintr-un gen inițial nerespectabil, interzis ("outlaw") datorită caracterului său popular-subversiv (prin mesajul social
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramă (victimă a împrejurărilor, incapabil de introspecție), cum și pentru o intrigă stereotipă, care "nu are nevoie de o punere în scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ, programat a soluționa fără pic de efort, după niște procedee prestabilite, ecuația vieții interioare. De altfel, prin chiar geneza și poetica sa de natură melodramatică, romanul lovinescian corespunde întru totul categoriei "romanului începuturilor", adică acelui "gen oedipian" care, "în loc să reproducă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
carnavalești analizate minuțios de Mihail Bahtin în studiul său fundamental François Rabelais și cultura populară în Evul Mediu și Renaștere, traducere de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1974. Descătușarea instinctului subliniază principiul regenerator al sexualității, clamat drept "lege" în universul compensativ al "lumii pe dos". Iată o "cheie" de interpretare interesantă, care justifică în mod neașteptat apartenența romanului lovinescian la categoria melodramaticului adică a literaturii axate pe lupta de afirmare a "Sinelui", după definiția lui Peter Brooks (vezi mai jos explicația
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu un mecanism defensiv împotriva politizării și partinizării de orice natură. Jumătatea comunistă a național-comunismului a fost astfel lichidată din filosofia educațională postdecembristă. În schimb, jumătatea naționalistă nu doar că a fost conservată in integrum, ci a fost chiar supralicitată compensativ. Art. 3 al. 1 din Legea din 1995 fixează printre scopurile supremele ale învățământului rolul său în "păstrarea identității naționale"25. Funcția identitară la care este chemată educația se înfăptuiește prin asigurarea "cultivării dragostei față de țară, față de trecutul istoric și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau sensibilității față de agenții patogeni, datorită și altor cauze interne dintre care enumerăm: fluctuația vitalității plantelor, modificările ontogenetice, fertilizarea nerațională etc. Factorii externi. Asupra agenților patogeni și plantelor factorii mediului extern acționează în mod conjugat, într-o strânsă corelație, uneori compensativ, alteori cumulativ sau antagonic. Se cunosc cazuri când, sub influența factorilor externi de mediu, au devenit patogene diferite microorganisme saprofite (ex. Fusarium nivale). Factorii externi care acționează atât asupra agenților infecțioși cât și asupra plantelor sunt: Temperatura aerului și a
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by Isabela Ilișescu () [Corola-publishinghouse/Science/644_a_1058]
-
sau sensibilității față de agenții patogeni, datorită și altor cauze interne dintre care enumerăm: fluctuația vitalității plantelor, modificările ontogenetice, fertilizarea nerațională etc. Factorii externi. Asupra agenților patogeni și plantelor factorii mediului extern acționează în mod conjugat, într-o strânsă corelație, uneori compensativ, alteori cumulativ sau antagonic. Se cunosc cazuri când, sub influența factorilor externi de mediu, au devenit patogene diferite microorganisme saprofite (ex. Fusarium nivale). Factorii externi care acționează atât asupra agenților infecțioși cât și asupra plantelor sunt: Temperatura aerului și a
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
împotriva cărora luptă încrederea încă nealterată în victoria valorilor pozitive, în reabilitarea râsului, [a] frumuseții sufletești, în natura încă neatinsă de poluare, în iubirea întoarsă la rosturile ei firești, în descoperirea credinței înnobilatoare”. Deși deschisă experiențelor posmoderniste, această vârstă „simte, compensativ, nevoia întoarcerii la autenticitate, la acele valori care au consacrat și universalizat echilibrul și seninătatea versului clasic și folclorului, exploatează zona profundă a lexicului românesc” (Tudor Opriș, O generație de perspectivă, în vol. Cântecele arcașului, Antologie de versuri ale generației
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
cu un mecanism defensiv împotriva politizării și partinizării de orice natură. Jumătatea comunistă a național-comunismului a fost astfel lichidată din filosofia educațională postdecembristă. În schimb, jumătatea naționalistă nu doar că a fost conservată in integrum, ci a fost chiar supralicitată compensativ. Art. 3 al. 1 din Legea din 1995 fixează printre scopurile supremele ale învățământului rolul său în "păstrarea identității naționale"25. Funcția identitară la care este chemată educația se înfăptuiește prin asigurarea "cultivării dragostei față de țară, față de trecutul istoric și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]