952 matches
-
au interpretat cu simțul umorului sonoritățile amare ale râsului său. Era un umor păgubos, nepotrivit cu vremurile, umorul amar al unui literat conștient că "scrie romane pentru mai târziu și drame pentru niciodată". În prima tinerețe, a inteligenței exultante, se complăcea într-un fel de risum tenendi, amici. Chiar se tăvăliseră de râs cei din Cercul sibian când le-a citit Enuresis nocturna, o proză scurtă, crudă cu subiectul ridiculizat, publicată după aproape patru decenii în volumul Șoarecele B. Amintirea acestei
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
a lămurit turiștilor americani că Il Pensieroso e numit așa deoarece "personajul stă pe gânduri", toți au înțeles subit "sensul" operei și au dat, aprobator, din cap. Dar nici măcar "dictatura celebrității" nu poate bloca stupiditatea și confuziile în care se complace lumea de azi. Vă mărturisesc că mă aștept la orice după ce am urmărit inepția televizată, importată la noi de TVR, sub denumirea, locală, de "Mari români". Acum, nu mai susțin că România e o țară "atipică". De ce ne-am considera
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
și sceptic în legătură cu facultățile morale și cognitive ale omului. Cioran respingea orice religie ca formă a mântuirii (deși mistic și fascinat de budism!) era cârcotaș în raporturile cu Dumnezeu, de vreme ce acesta s-a dovedit a fi Demiurgul cel Rău; se complăcea în contradicții și paradoxuri; disprețuia ca un sihastru onorurile... Amândoi sunt ca doi poli între care se mișcă și propria mea reflecție despre om, despre destinul lui. Oare a reieșit din toate acestea că amândoi îmi sunt egal de apropiați
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
spațiu de întors între "Gândirea" și "Criterion", dar a încercat, cu fervoarea specifică vârstei, să-și găsească o poziție culturală definitorie. Există, cum e și firesc, aspecte specifice fiecărui domeniu. Ion ?iugariu remarcă "marea sărăcie de fond în care se complac aproape toți poeții noștri tineri", ascunși după o "întreagă tufărie de figuri stilistice, absolut inutile" (p. 220). El condamnă "poezia de atmosferă", proliferarea cuvântului "vis" ca un clișeu și își arată preferința pentru "o poezie de atitudine, cu un conținut
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
realizează o izbîndă în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că sintezele mă impresionează, îmi impun, dar nu prea sînt de mine. Bine cu adevărat mă simt mai ales în fragment. M-am complăcut și mă complac în fragment, dar poate că și din fragmente se profilează, prin însumare, cine știe, o imagine a întregului, fie ea și aproximativă" - p. 252) și, ceea ce este chiar mai important, restituie literaturii române cîteva pagini rămase albe
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că sintezele mă impresionează, îmi impun, dar nu prea sînt de mine. Bine cu adevărat mă simt mai ales în fragment. M-am complăcut și mă complac în fragment, dar poate că și din fragmente se profilează, prin însumare, cine știe, o imagine a întregului, fie ea și aproximativă" - p. 252) și, ceea ce este chiar mai important, restituie literaturii române cîteva pagini rămase albe din cauza circumstanțelor istorice
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
cum îl gratulează memorialistul: "înainte de a mi se fi afirmat ca scriitor de talent, cum avea să o facă mai târziu, Camil mi s-a fixat în atenție prin această spaimă admirativă de tot ceea ce făcea; ca tuberculoșii ce se complac în propria sudoare, tânărul meu prieten îmi părea menit de a se răsfăța în propria-i personalitate". Criticul, nu întru totul confiscat de rea-voință, dar nici eliberat vreodată de ironia mușcătoare, spera ca nervii încordați ai scriitorului să se destindă
Camil Petrescu furios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12157_a_13482]
-
pe care sutele de miliarde de lei circulă cu incredibilă dezinvoltură. În ce privește tineretul, el continuă să rămână marea enigmă a tranziției. Incapabil să se organizeze (unde i-ați auzit glasul în afara stadioanelor și a concertelor de manele sau rock?), se complace într-o imaturitate cu nuanță de iresponsabilitate. Resentimentari în cel mai bun caz, tinerii nu sunt deloc convinși de eficiența mecanismelor democrației. "De ce să-mi pierd vremea la vot, că ăștia oricum or să mă fure!" - aceasta este propoziția pe
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
a multor scriitori cu oarecare priză la public și oarecare suprafață socială: ea apare deseori în ochii publicului sub culori preponderent dubioase. Aburul alcoolic ce întunecă, dar și stimulează, mințile creatorilor, sexualitatea ostentativă în care au aerul de a se complace, dar mai ales comportamentul lor moral în raporturile cu puterea politică, compromisurile pe care le fac de cele mai multe ori pentru recompense iluzorii le afectează grav imaginea. Nici un om de litere care și-a prostituat conștiința scriind fraze în care el
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
jurnale și memorii. Timp de un deceniu după 1989, era nevoie de o astfel de deversare a subiectivităților cenzurate. Ar fi fost imposibil să fie stăvilite. Literatura non-fictivă a creat o alternativă la ficțiune, o alternativă în care ne-am complăcut prea multă vreme fără un suficient spirit critic. Tot ce a venit pe făgașul acestei oferte de jurnale și memorii a fost considerat invariabil bun, dacă nu chiar excepțional. Nu era potrivit (nu era momentul!) ca spiritul critic să se
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
mai recomandabil să fie convertită într-un efort de transfigurare și de sublimare. Politica egolatriilor inflamate și a dezvăluirilor de culise (specifică memoriilor și jurnalelor) trebuie înlocuită cu politica narațiunilor cu semnificații suprapersonale. Altfel literatura română actuală riscă să se complacă în contemplarea propriului ombilic. Cred că o astfel de etapă e pe cale de a fi depășită. Unii scriitori și-au ridicat privirea în larg, cu îndrăzneala și speranța de a ieși din ei înșiși, atât cât le permit proiectul și
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
jefui noi în liniște, când i-am cotonogit pe intelectuali, mai întâi cu ciomegele, acum cu salariile de mizerie, când am pozat în pro-occidentali doar pentru a-i putea înjura, de la fața locului, cu mai mult năduf, când ne-am complăcut în perversiunea bolșevică mai mult decât înșiși inventatorii bolșevismului. Asta vom face, presupun, și de aici înainte. Vom roscoli: amintirile, iluziile, regretele, rahatul. Cu mici diferențe: vom fi din ce în ce mai puțin roscolitorii și din ce în ce mai mult roscoliții.
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
supunându-te la o "integrare" într-o așa măsură de imediată încât te suspendă din timp, confundându-te cu trecutul. Un trecut care devine prezent. Pentru asta însă Agendele trebuie citite într-o altă cheie decât cea în care se complace lectorul grăbit; aș spune într-o cheie a calmului desăvârșit, sustras servituților curente, în care promptitudinea, reacțiile imediate și ritmul trepidant al vieții zilnice cu imperativele ei care anulează răbdarea și mimează reflexivitatea, gândul cântăritor, simplu spus contemplarea meditativă, se
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
sport și nici ca manifestare a fericirii că gulașul și paprika au ajuns la prețuri prohibitive. E o realitate că intrarea în clubul european implică eforturi și costuri nu tocmai plăcute. Dar e singurul drum spre însănătoșire. în care se complace România pesedeilor n-are nimic de-a face nici cu Europa și nici cu dorința de integrare. La urma urmelor, ce e de preferat? Să fi intrat deja în Europa și să simțim inevitabilele, dar trecătoarele, rigori ale unei vieți
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
aur"), luna aprilie s-a numit luna neroniană, i-a pus pe descendenții marilor familii aristocratice romane să se lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis, de pildă; împăratul artist a fost încântat când a auzit niște alexandrini cântând cântece de el compuse, a acceptat să fie invocat de greci ca Zeus Eliberatorul, deci o formă de divinizare în timpul
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
astfel de efort al sustragerii de sub regimul Ťanonimatuluiť (care-i înghite pe cei slabi), rezultat Ťcreatorť al nevoii de confesiune? O - adică - luptă cu inerția propriei lor naturi...". Lupta între cei "slabi" și cei "puternici"? între "anonimatul" în care se complac, sau chiar pe care-l impun, cei "slabi" și "personalitatea" scoasă în relief, în atmosfera căreia se scaldă și pe care o imprimă celor din jur cei "puternici"? Iată, se pare, o strună nietzscheană atinsă de reflecția ușor înfierbîntată, însă
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
să se dezbrace și ea, cu o încetineală calculată, păstrând doar un chiloțel subțire, croit din in roz, cu feston, pentru a feri de privirile lui Vasia ultimul secret al feminității sale. Apoi, așa cum era, aplecată în fața lui, s-a complăcut să-l scruteze din cap până-n picioare, cu o cupiditate zâmbitoare. Dumnezeu știe că el era obișnuit să fie analizat ca un animal curios în timpul exhibițiilor bufonilor la Curte. Dar acum încerca sentimentul că acest act își pierduse semnificația originară
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
dintre cele mai înfiorătoare intrigi din romanul românesc contemporan, de o tensiune cutremurătoare. (Nu exagerez cu nimic: nu am dormit ca lumea două nopți după ce am citit cartea lui Dan Stanca.) Horia e ultimul descendent probabil din neamul Cantacuzinilor. Se complace, ca un paria, în degradare și depresie, rămânând însă un ortodox fervent, decepționat de viața bisericii contemporane, de comportamentul preoților și, în general, al tuturor oamenilor, mimând credința religioasă. Pasionat de artă, el e un admirator al picturii lui Paul
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului”<footnote Ibidem, p.6 footnote>. De aceea, Părinții filocalici fericesc pe cei ce simt o continuă stare de păcătoșenie, dar nu se complac în ea: „Fericit ești frate, dacă simți peste tot că ai păcate. Căci cel ce le simte, fără îndoială că se și scârbește de ele și se desparte de ele. Și a le simți și a cere ajutorul de la părinți
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
prin rugăciunile lor către Dumnezeu pentru a se izbăvi de ele și de chinurile veșnice ce așteaptă pe om pentru ele, e o parte a pocăinței”<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, op. cit., răspunsul 498, p. 475. footnote>. Omul ce se complace în păcat se ostenește zadarnic să minimalizeze importanța acestuia, căci, cu toate acestea, și pentru el păcatul rămâne o realitate adânc înfiptă în viața omenească și senzația tulburătoare a prezenței lui dă vieții moderne gustul amar al deșertăciunii care sapă
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
fizic". Apariția leneșei și grosolanei Sia în casa Rim, sub deghizarea convenabilă de "infirmieră", îngrijind bolile imaginare ale profesorului cu mijloace nu tocmai medicale, completează cadrul familial cu o notă de vulgaritate. Stilul autoarei, în general distant și incisiv, se complace aici în a detaila cu ironie feroce turpitudinea pornirilor refulate și răbufnirea resentimentelor în comedia soților Rim, clădită pe minciună și interes. Cel de-al treilea fir narativ, având în centru triunghiul conjugal compus din soții Maxențiu și Lică Trubadurul
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
prădătorului. Va muri și el curînd. Sîntem deja foarte puțini Întinsă, gust placid de peștioaică moartă are azi iubirea. Îmi place să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul și secretele lui festinuri, acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi iubirea mea a venit la mine și s-a plîns că va muri, niciodată n-a fost pradă, a fost violatorul. Mi-e scîrbă să pun la lucru limbajul, scriu, eu, acum
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca altădată, în brațele mele. Pe atunci, viața mă trăia și eu mă lăsam trăit fără să crâcnesc. Nu vedeam nimic scandalos în mediocritatea abisală în care mă complăceam, iar Lisa era prea ocupată cu infidelitățile ei bolnăvicioase pentru a-mi face reproșuri. Destinul anunțat cândva fastuos îmi jucase o festă urâtă, dacă nu cumva mi-o jucasem singur, dar n-ar fi servit la nimic să mă plâng
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
subiecte, numai ele puteau pătrunde în repertoriul editorial și căpătau încuviințarea de publicare. Privit retrospectiv, scenariul naufragiului în infantil și imbecilitate pare de necrezut, o farsă absurdă. Totuși lucrurile au căpătat această desfășurare grotescă. În disperare, răsfățații muzelor s-au complăcut în mascaradă, au început să se automutileze, să renunțe la ce era individual și original, să se miște pe planul cugetului ca niște roboți fără simțire. Pe calea de derutare a controlului în epoca sumbră s-au strecurat în librării
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
ceea ce la început de domnie ar fi foarte grav; apoi invocă argumentul că "el este conștient de timpurile în care s-a născut" - adică, așa au fost vremurile; există o culpă generală, susține delatorul, deoarece senatul în întregime s-a complăcut în sclavie, care va să zică, din punctul său de vedere, acțiunea care conduce la condamnarea la moarte a unui senator este moral identică cu apatia manifestată de senat; iar, pentru el, Eprius Marcellus, prietenia cu Nero a fost la fel de periculoasă ca pentru
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]