457 matches
-
ipotetic pe unul dintre bărbați, nu într-un porc, ci într-o broască. Există și un minus comun, în aceste jocuri de planuri: preeminența spectaculosului, a efectelor și subtilităților de gen, nu este egalată ca altădată de nonconformismul iconoclast. Prevalează complezențele cu gustul comun și convenabil, în ambele partituri. E unul dintre răspunsurile la întrebarea: de ce privilegiul oferit de cele două filme - a nu lipsi din agenda nici unui cinefil - nu e totuși de prim plan? Critica internațională și festivalurile le-au
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
un cifru psihologic. Modalitatea bardului de-a defini condiția poetului, constată mai departe exegetul, e una apofatică, din care mai curînd ar reieși ce nu este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
Gustul cere discernămînt, adică fler răspicat selectiv, genul de alegere care nu rabdă clemența, totul reducîndu-se la o reacție de discriminare pe bază de comparații. E ca un act de separare pe temei de preferințe stricte, gest de segregare fără complezențe de ochii lumii. Un om de gust nu e un gourmet, ci un estet pretențios. Tot astfel în critica literară: o carte îți place sau nu, iar aprecierea în sine nu suportă nuanțe intermediare, dihotomia valorică „da“ sau „ba“ fiind
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
alte cheltuieli legate de aceasta. Era contrariată de faptul că în ultimul timp nu a mai fost invitată la hotel, chiar dacă din când în când o mai suna când era liber, s-o întrebe ce mai face. Discuțiile erau de complezență, doar ca între doi amici ce se salutau prietenește, nicicum ca între doi iubiți care abia așteptau să se întâlnească, frământați de dorința de a se vedea și de a-și răcori trăirile interioare provocate de iubire. Își cunoștea destul de
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
în Ediția nr. 1741 din 07 octombrie 2015. acesta e minutul ascuns de adevăr concluziile care le tragi zilnic de păr dar cine să te vadă, cine să te-asculte de sulte, de insulte și de păreri oculte, cu-atâta complezență și false plecăciuni care se schimbă noaptea în vesele minciuni? iar tu vei fi silit pe toate să le-mprăștii cum zvârl' copiii pietrele din prăștii. și nu te crede nimeni, oglinzile crăpate la bursele de știri au cota jumătate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
fi să se întâmple, întâmple-se și gata ... Citește mai mult acesta e minutul ascuns de adevăr concluziile care le tragi zilnic de părdar cine să te vadă, cine să te-ascultede sulte, de insulte și de păreri oculte,cu-atâta complezență și false plecăciunicare se schimbă noaptea în vesele minciuni?iar tu vei fi silit pe toate să le-mprăștiicum zvârl' copiii pietrele din prăștii.și nu te crede nimeni, oglinzile crăpatela bursele de știri au cota jumătate,dulceți zaharisite și noime
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
din anul precedent, rostite cu o consistentă doză de umor de un binecunoscut universitar sucevean, precum că orașul Suceava tinde să ajungă în scurtă vreme un modest cartier al Dumbrăveniului cultural, par să depășească discret granițele unei banale afirmații de complezență menite să încânte urechea selectului auditoriu. Un miracol în organizarea Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, așa cum l-am denumit într-un alt articol, atragerea atâtor reprezentanți de marcă ai Academiei Române se constituie într-o insulă de normalitate în societatea noastră aflată
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
interogațiile uzuale de tipul "De ce?", "Unde?", "Cum?" se cuvine să fie lăsate pe seama ziarelor și a buletinelor de știri ce se pricep să speculeze sordi-durile. În realitate, în spatele exclamațiilor compătimitoare ("Vai săracul, era un om bun!") și a întrebărilor de complezență ("Și s-a chinuit tare?"), se ascunde o nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De aceea, puține fenomene iscă o preocupare mai avidă ca cea privitoare la circumstanțele morții cuiva. Felul în care un
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
simple. Aproape toate aceste incunabule (post)moderne sunt de un desăvârșit bun-gust (excepție fac cărțile concepute sub forma unor sandviciuri). Emil Stratan omagiază într-un mod insolit literatura, o glorifică, o transformă într-un monument. Și nu o face din complezență, ci numai atunci când este vorba de scriitori cu adevărat valoroși, care merită tratați astfel. N-ar fi de mirare ca, în curând, tot felul de veleitari să-l ia cu asalt, pretinzând să li se confecționeze și lor cărți-obiect. Să
Cartea ca obiect (de preț) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8569_a_9894]
-
Totodată, standardele estetice îi erau extrem de înalte și nu îi intrai în voie prea ușor. Capricios și intransigent, rareori lăuda. De cele mai multe ori prefera să tacă, încuindu-te în afara gândurilor sale. Nu l-am auzit niciodată spunând vreun cuvânt de complezență. Știa unde e adevărul și profunzimea. Le cunoștea sălașul și cotloanele. Când se întâlnea cu cineva în același gând, spunea doar atât: “Păi da!”, însoțind afirmația cu un gest categoric. I-am admirat lucrările, felul în care erau croite, darul
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
înlocuirea discuției politice propriu-zise cu considerații laxe, moral-estetice, despre orice. În al patrulea rând, Andrei Pleșu, grație unor împrejurări pe care nu le discut aici, întâmpină puține critici și alternative cunoscute de public la discursul său. El este tratat cu complezență pentru că este mereu simpatic, cum își dorește. În fapt, ce propune Andrei Pleșu? Efectiv nimic. Având respect pentru șarmul său de cafenea, nu pot să nu reiau o maximă: „toate florile să înflorească”. Adaug însă că de aici nu rezultă
Marga, atac la Pleșu: frustrat în fața istoriei, ochiul vigilent al Curții by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80047_a_81372]
-
comportării sale, de Cameleonea. Am citit de curînd cu mare interes o carte semnată de Vladimir Tismăneanu și Cristian Vasile, care încearcă a-i reconstitui figura și traiectul biografic, în temeiul unei bogate documentații și a unei interpretări lipsite de complezență. Vom încerca la rîndul nostru, slujindu-ne de datele oferite de către cei doi autori, a schița imaginea acestui personaj demonic, care a prigonit ca nimeni altul viața culturală a României, nefăcînd decît să alterneze "măștile răului" în funcție de circumstanțe. Stalinist pînă
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
adevăr, ce-i rămîne individului cultivat, lipsit însă de talent literar, decît registrul moralist, adică notarea detașată și științifică a spectacolului uman? în pagina care deschide volumul său de debut (bucata Eu de mine), Ralet își schița autoportretul fără mare complezență, dar în același timp intuia cu exactitate genul în care ar avea ceva de spus. Autoscopia lucidă nu fusese prea mult cultivată în pașoptism; în generația sa, scriitorul face figură aparte. După cum tot figură aparte făcea și prin micul exercițiu
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu mi-ai spus? E extraordinar! Tresărise. Nu era obișnuit cu entuziasmul din vocea ei. Blazare molatecă, ironie cărnoasă, căscatul reținut, zâmbetul de complezență, asta da, pe astea se aștepta să le audă și să le vadă, ca pe exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a unșpea, Țarcă Corneliu), ne-am luat și noi curând la revedere, cu promisiunea fermă de a ne revedea ca să mai stăm la un pahar de vorbă. Nu știu de ce, dar în același moment umplut cu formule și propoziții de complezență, în stația de taxi, am avut deodată impresia și chiar teama că, de fapt, gândim amândoi cu totul altceva: „Mai bine să ne vedem de treabă!... Numai pentru tine nu am eu timp! Drum bun, călătorie sprâncenată!”. Chiar așa era
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Pe adevăr se întemeiază credința, iar păcatul, pe minciună. Acesta este motivul pentru care adevărul este unul dintre aspectele esențiale care trebuie să caracterizeze un om demn de respect. Cel care este adeptul adevărului, nu va fi părtaș, nici măcar de complezență, la minciuni care aduc atingere onoarei, demnității sau imaginii publice a unui semen. Un alt element de natură a face din denaturarea adevărului o faptă gravă este cel privitor la multitudinea formelor în care se poate exterioriza față de cei din
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
din perioada comunistă sau, uneori, postcomunistă. Memorialistul își creează atmosfera, personajele, conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să remarc această epicizare a scrisului unui istoric literar și o îndreptare categorică spre proză. De la scenariul de istorie literară și memorialistica pitorescului cultural nu e decât un pas până la proza de ficțiune. (L-a
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
situațiile comice și absurdul relațiilor sociale). Ochii și urechile sale sunt mereu la pândă, nici un element nu îi scapă, iar concluziile observațiilor sunt cel mai adesea sarcastice, la limita cinismului. Aflat la o lansare de carte, reproduce ultima frază, de complezență, a criticului după care trage o concluzie la care ar putea subscrie mulți dintre cei ce frecventează astfel de evenimente cultural-mondene: "-... putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: "Să salutăm această
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
Prietenia dintre două sau mai multe persoane se întemeiază și se menține prin puritatea și trăinicia sentimentelor care le unesc. Semn bun Când încep să te laude dușmanii e semn bun. Laude Nu pune bază pe laudele binevoitoare sau de complezență. Prietenie O prietenie nu este adevărată dacă se întemeiază numai pe interese. Pierdere Destrămarea unei prietenii adevărate este o imensă pierdere sufletească. Îndemn Evită prietenia alcoolului care este perfid, dăunător și păgubos. Arme Voința și prudența sunt principalele arme de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
4 cu mai mulți ani în urmă - îl situează pe Zbârnea, fără nici un fel de ambiguitate, în chiar interiorul mișcării noastre artistice. Acuratețea ieșirilor publice, rigoarea programului și consecvența gîndirii sale estetice merită un interes special, fără nici un fel de complezență și în afara oricărei priviri concesive. Și asta pentru că în cazul lui Tudor Zbârnea pictura este mai mult decît o expresie artistică sau o încercare gratuită de comentariu pe marginea lumii vizibile. Ea este, mai întîi, o formă de luare în
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
pe care mentalitatea actuală a ucis-o, îi vor mai putea reînvia țesuturile necrozate. Al doilea motiv descinde din primul: fiind reanimatorul unui spirit cu a cărui stingere nu se poate împăca, teologul e privit cînd cu suspiciune, cînd cu complezență. Suspiciunea ține de situația ingrată în care se află: el trebuie să pară un om adaptat spiritului modern, cu toate că mesajul lui e unul picat parcă din cerurile unei Antichități revolute. În plus, e vorba de un mesaj cristic pe care
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
confesiuni sau numărul enoriașilor unei parohii, scopul ei e răspîndirea cuvîntului dumnezeiesc. În această privință, teologia creștină și-a pierdut virtutea convingerii, preschimbîndu-se într-o mentalitate împăciuitoare în virtutea căreia biserica trebuie să ofere consolare și asistență socială căzuților acestei lumi. Complezența cu care este privit teologul se trage tocmai din conștientizarea unei neputințe constituționale a îndeletnicirii sale: silit să trăiască în lumea de aici, el nu poate da socoteală de alcătuirea ei, pretinzînd totuși că ea depinde de lumea cealaltă. Sau
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
vorbi despre dialogul teologiei cu filozofia și despre comerțul de idei dintre ecclesia și universitas, teme pe care Mihail Neamțu pune accentul în această carte. În schimb aici, în această lume, teologul e un stingher privit cu suspiciune sau cu complezență. Oricît și-ar schimba lexicul și oricît s-ar strădui să-și modeleze limbajul după calapodul vremurilor, gramatica subiacentă tutoror acestor jargoane e una singură. E vorba de gramatica tradiției descinse din cuvîntul lui Dumnezeu, după cum chiar autorul scrie "Nimeni
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
mai pot exercita puterea asupra nimănui. Spovedania se golește de prestigiul tainei, iar confesionalul aduce treptat cu un ghișeu de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
și la rândul său îi întinse și el mâna. Era un semn de curtoazie. Se uită în același timp la mama copilului. În privirile acelui domn erau atâtea înțelesuri, că ea nu-l putu onora decât cu un zâmbet de complezență. Continuându-și drumul către casă, îl întrebă: Ce ai vorbit cu domnul acela din fața farmaciei? L-am întrebat, răspunse Răducu dezinvolt, dacă nu ar vrea să fie tăticul meu. Și el, ce ți-a răspuns? Nimic, doar s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]