62 matches
-
mult prea apropiat de economia neoclasică, dar comportamentaliștii actuali s-au detașat și sunt superiori prin analiza mai fină a proceselor psihice interne ale omului și a stărilor minții și conștiinței sale. Oricum, astăzi e mai corect să vorbim despre comportamentaliști decît despre behavioriști. Economia comportamentală, prin reprezentanții săi, propune așadar un studiu interdisciplinar bazat pe preluarea în economie a unor elemente din psihologie, filosofie, sociologie, politologie, antropologie, biologie și alte științe sau discipline. Scopul este îmbunătățirea comportamentului valorificabil în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
grupului, să aibă capacitatea de a comunica acceptarea și respectul pentru efortul cinstit al părinților de a-și crește bine copiii. Modulele programului folosesc o varietate de strategii, printre care psihologia umanistă centrată pe client, psihologia rațional 60 emoțională, psihologia comportamentalistă. Se Încearcă alăturarea cunoștințelor teoretice și a celor practice În educarea copiilor. Construcția programului are la bază câteva principii, care arată că În educație nu există numai o cale, fapt pentru care se folosește o combinație de strategii și metode
ABC ACTIVITATI EXTRASCOLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/765_a_1502]
-
ambivalenței?" Tocmai aceasta, ambivalența, este acel fel de a fi omenesc care nu poate fi moderat - ambivalenți sînt toți nevroticii, și toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist și, mai mult încă (sau și mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o anumită perspectivă, ideologică, adică nominalistă, un moderat; nu e Sartre, nu e Jean Ricardou, denunță cu subtilitate literatura "angajată". Dar cît de patetic o
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
se sprijină pe concepte deja supraîncărcate de sens, ale căror relații nu pot fi decât poblematice și ale căror manifestări sunt multidimensionale"10. Conceptualizarea comunicării politice a dus la apriția unor teorii diversificate, în funcție de perspectivă abordării politicului. Astfel, există abordare comportamentalista, axată pe acțiunea persuasiunii sau manipulării, detectabila în modelul propagandei, perspectiva funcționalista, care insistă pe relaționarea componentelor sistemice, în special între instituțiile sociale și mass-media, perspectiva interacționistă, cu accent pe simbolistică și pragmatică în comunicare, abordarea dialogica, în care comunicarea
by IONELA CARMEN BOŞOTEANU [Corola-publishinghouse/Administrative/1115_a_2623]
-
creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspunsă reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
social 242 9.3. Orientări teoretice fundamentale 244 9.3.1. Abordări centrate pe prezentul familial (sincronice) 245 9.3.1.1. Modelul comunicațional-sistemic 245 9.3.1.2. Terapia familială structurală 247 9.3.1.3. Terapia familială behavioristă (comportamentalistă) 248 9.3.1.4. Terapia familială psihoeducațională 249 9.3.2. Abordări centrate pe trecutul familial (diacronice) 250 9.3.2.1. Modelul relațiilor obiectuale 250 9.3.2.2. Terapia familială multigenerațională 251 9.3.3. Alte abordări
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
economică, sporește calitatea vieții, au loc fenomene de „boom”demografic (creșterea rapidă a numărului de nou-născuți). Totodată, cercetările se reorientează spre subiecte „normale” ale familiei, grupate pe trei direcții: o orientare structurală, interesată de legăturile dintre familie și societate; orientarea „comportamentalistă”, preocupată de fenomenele și interacțiunile (de rol) din interiorul familiei; orientarea „acționalistă”, urmărind studierea comportamentelor familiale față de evenimente și situații date. În acest context și-a elaborat Talcott Parsons (1955) teza - atât de viu comentată și în parte infirmată - a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nevralgic (disfuncțional) al structurii familiei; - se utilizează ca tehnici terapeutice reîncadrarea (reframe) și mai ales restructurarea: adăugarea sau extragerea de subsisteme, implementarea de noi sarcini pentru a determina noi tranzacții și coaliții (subsisteme). 9.3.1.3. Terapia familială behavioristă (comportamentalistă) tc "9.3.1.3. Terapia familială behavioristă (comportamentalistă) " Îl are ca unul dintre reprezentanții de bază pe Gerard Patterson (1982). Ea se referă mai ales la tulburări de comportament ale copiilor și la relația părinți-copii. Asumpția centrală este că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
terapeutice reîncadrarea (reframe) și mai ales restructurarea: adăugarea sau extragerea de subsisteme, implementarea de noi sarcini pentru a determina noi tranzacții și coaliții (subsisteme). 9.3.1.3. Terapia familială behavioristă (comportamentalistă) tc "9.3.1.3. Terapia familială behavioristă (comportamentalistă) " Îl are ca unul dintre reprezentanții de bază pe Gerard Patterson (1982). Ea se referă mai ales la tulburări de comportament ale copiilor și la relația părinți-copii. Asumpția centrală este că orice comportament manifestat de un individ la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să modifice conduitele copiilor lor. Sunt și unele tehnici mai specifice, cum ar fi contractele bazate pe recompense și pedepse, experimente comportamentale (vezi 10.1. și 10.4). Nu e greu de înțeles din cele mai sus menționate că terapia comportamentalistă se poate combina eficient cu cea cognitivă, care face apel la schema de gândire automatizată, la false atribuiri, la raționamente și judecăți despre ceilalți (vezi 9.3.4.). Așa încât de mai multă vreme s-a încetățenit formula de terapie comportamental-cognitivă
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de cele constructivist-interpretative, orientarea cognitivistă, deși admite alternative de gândire, are ca asumpție esențială existența unui referent ontic și a unei variante perceptiv-inferențiale corecte, fundamentată rațional. Ea face apel la fapte și deaceea dă randament sporit în combinație cu terapia comportamentalistă (vezi 9.3.1.3.). 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctivetc " 9.3.5. Echivalențe enunțiale. Concepte și aserțiuni distinctive" Cât din producțiile spiritului uman sunt idei noi și cât doar invenție expresională este nu numai o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de utilizare (apud Doyle și Smith, 2002): ► Modelul rolului trăsăturilor liderului în obținerea succesului în diferite acțiuni: vitalitate, competențe în realizarea sarcinilor, capacitatea de înțelegere, de a motiva grupul, curaj în depășirea riscurilor, capacitatea decizională, autocunoaștere, raționalitate, flexibilitate. ► Modelul behaviorist, comportamentalist care evidențiază ca stiluri: concentrat pe obiective și sarcini, concentrat pe grup, autoritar, directiv sau participativ. ► Modelul situațional (al contingenței) subliniază rolul interrelațiilor, al structurării sarcinilor, al raportării la puterea exercitată. ► Modelul liderului transformațional și tranzacțional, care să introducă schimbări
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Tabere de reeducare (boot camps) Programe cu adăpostire Tratarea mediului social Consiliere individuală Sursa: după US Surgeon General (2004). Programele eficace sunt sunt, în general, bazate pe încurajare, nu pe reprimare, ceea ce nu înseamnă că sunt programe "laxiste", iar aspectul comportamentalist al strategiilor avute în vedere îl șochează uneori pe cititorul francez. E o eroare ciudată de perspectivă: nu-i vorba de a-i dresa ca pe niște șobolani cuminți de-ai lui Pavlov pe elevii condiționați de un totalitarism anti-tânăr
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
elevilor din SEGPA**. În orice caz, aceste strategii prezintă un grad mai mic de eficacitate decât primele. Intervențiile centrate pe indivizi sunt mai discutate în tabelul pe care-l comentăm. Multe se dovedesc ineficace. Sigură este respingerea limitării la metodele comportamentaliste, fiind condamnate toate metodele de "reeducare" de genul tabără de antrenament sau comando de parașutiști... Acestea sunt, poate, spectaculoase, dar nu reduc în nici un caz violența, iar un criminolog precum Cusson (2002), care n-are nicidecum reputație de stângist, a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mobiliza instinctul dar instinctul nu ține cont de motivație, instinctul făcând parte din însuși structura ființei ca bază biologică a existenței sale. Sub raportul motivării ca bază a comportamentului adepții acestui concept s-au împărțit în trei curente distincte: - curentul comportamentalist, care susține că motivația derivă din trebuințe determinate de nevoi fizice bazale (fiziologice am spune noi). Contradicția ar fi că aceste trebuințe sunt guvernate de instincte, care există anterior motivației conștiente atât de necesară procesului învățării; - curentul cognitiv - motivația este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și dragoste, 4 - ce i-ar aduce aprecierea, autorespectul și sentimentul de succes și 5 - ultima etapă fiind evaluarea și capacitatea de autoevaluare. În elaborarea acestei concepții Maslow pleacă de la înclinația naturală a omului pentru frumos, bine și adevăr. Nici comportamentaliștii și nici umaniștii, adepți ai motivației ca motor al existenței, după cum se vede nu trec peste nevoile bazale, fiziologice, nevoi satisfăcute doar instinctual, deci nu fac abstracție de instincte. Singura modalitate de a asimila instinctul cu motivația ar fi acceptarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cade pe consubstanțialitatea politicii și a comunicării. Apropierea constructivistă este mai mult influențată de sociologia comprehensivă decît de apropierile comportamentală, sistemică și strategică. Comportamentul, sistemul, interacțiunea și dialogul permit etichetarea logicilor de analiză ale comunicării politice. 1. Abordarea din perspectivă comportamentalistă. În 1948, Lasswell 11 punea următoarea întrebare: Cine spune ce, cui, prin ce mijloc și cu ce rezultate?" pentru a descrie o acțiune de comunicare. În 1949, Shannon și Weaver au propus logica teoriei matematice a comunicării. Mai întîi, comunicarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de apariție, care se sprijină pe patru problematici principale, conform bilanțului prezentat, în 1977, de D. Nimmo 13: propaganda, studiile electorale, efectele comunicării de masă, precum și relațiile dintre presă, opinia și autoritățile publice. Vedem, astfel, la ce nivel al perspectivei comportamentaliste, este situată importanța problemei efectelor comunicării. Studiile de propagandă joacă un rol fundamental în începuturile cercetării comunicării politice, rol pe care astăzi avem tendința să îl uităm. Propaganda poate fi considerată ca o modalitate de comunicare persuasivă care, în general
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
menținere simbolică a sistemului, situație descrisă și de M. Edelman atunci cînd vorbește despre reasigurarea simbolică (The Symbolic Uses of Politics). La capătul acestei confruntări dintre principalele modele teoretice disponibile, constatăm că delimitarea cea mai accentuată constă în opoziția modelelor comportamentalist și structuro-funcționalist, pe de o parte, constructivist și dialogic, pe de alta. Cele dintîi pleacă mai ales de la o concepție a comunicării văzută, înainte de toate, ca transmisie și circulație de informații. Următoarele înclină către semnificație și construcție unite în interacțiunea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
un strateg 83. Această dihotomie ar părea puțin cam abruptă, pentru că subestimează reevaluarea variabilelor de comunicare în toate modelele teoretice ale definiției votului, pornind de la modelul opțiunii raționale și pînă la modelul sociologic radical, trecînd prin diferitele variante de model comportamentalist. Între electorul dependent de grup și electorul cumpănitor, putem construi ipoteza unui elector activ nu neapărat în sensul rațional al situației electorale. Procesul de atribuire a sensului fiind el însuși legat de circulația sa socială, campania este un moment în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
afaceri) și alții. În ceea ce privește psihoterapia, acest serviciu este limitat la o clasă de specialiști pregătiți strict pentru acest domeniu, adesea practicând un anumit tip de psihoterapie, care îi definește ca atare. Psihoterapeuții sunt astfel clasificați, în interiorul clasei profesionale, ca psihanaliști, comportamentaliști, somatoterapeuți, gestalt terapeuți și așa mai departe - promovând un nivel ridicat de specializare în interiorul profesiei de psihoterapeut. 5. Timpul alocat intervenției este, de asemenea, diferit, consilierea petrecându-se într-un interval temporal bine delimitat, de regulă cât mai scurt, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
psihologice”, stipulată prin lege2, pentru serviciile de sănătate publică deși nu sunt foarte clare reglementările privind aplicarea în practică a acestei obligații. în SUA și Anglia există centre specializate pentru tratarea durerii, centre în care intervențiile se fac din perspectiva comportamentalistă. S-au acumulat cunoștințe, observații care argumentează nevoia de empatie, de comunicare cu pacientul. Sensul pe care personalul medical îl dă acuzelor bolnavului influențează fenomenologia durerii. încrederea, ascultarea și respectul reciproc dintre pacient și personalul medical influențează eficiența tratamentului medical
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
SUA Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM), care doar începând cu a doua ediție a reușit să materializeze acest obiectiv salutar. Conform clasificărilor formulate de Ș. Ionescu (1998), desigur nu este vorba de un ateorism pur, căci irizările comportamentaliste ies în avanscenă, ca și preferința pentru simptomele de suprafață. Dincolo de toate aceste observații critice, DSM-ul, cu fiecare nouă ediție, reflectă progresele repurtate de cercetarea practică din psihopatologie, constituind un reper util, care nu poate fi ignorat. Important de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care o pun Breger și McGaugh, care afirmă că tehnicile comportamentiste nu funcționează pe baza modelului S-R, ci pe aceea a unui model de învățare cognitiv. Dacă argumentația lor nu convinge cu ușurință, ea îi provoacă cel puțin pe comportamentaliști să identifice variabilele responsabile pentru eficiența terapiilor lor. Beck reia dezbaterea atunci când împarte tehnicile în două grupe: cele centrate pe cogniții și cele centrate pe comportament. Un concert de proteste se manifestă ulterior: pentru Ullman și Krasner, cognițiile sunt simple
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
grupe: cele centrate pe cogniții și cele centrate pe comportament. Un concert de proteste se manifestă ulterior: pentru Ullman și Krasner, cognițiile sunt simple comportamente observabile; o subclasă de comportamente, precizează Wolpe. Cognitiviștii răspund afirmând că, prin respingerea metodei introspective, comportamentaliștii abandonează esențialul în ceea ce privește comportamentul, adică funcțiile gândirii, judecății logice, raționamentului, etc. Această dezbatere de idei se complică datorită faptului că, între timp, apar modele de învățare mediatoare. Mahoney recunoaște trei astfel de tipuri: - condiționarea camuflată, - prelucrarea informației, - învățarea cognitivă. Cele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]