62 matches
-
Tabere de reeducare (boot camps) Programe cu adăpostire Tratarea mediului social Consiliere individuală Sursa: după US Surgeon General (2004). Programele eficace sunt sunt, în general, bazate pe încurajare, nu pe reprimare, ceea ce nu înseamnă că sunt programe "laxiste", iar aspectul comportamentalist al strategiilor avute în vedere îl șochează uneori pe cititorul francez. E o eroare ciudată de perspectivă: nu-i vorba de a-i dresa ca pe niște șobolani cuminți de-ai lui Pavlov pe elevii condiționați de un totalitarism anti-tânăr
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
elevilor din SEGPA**. În orice caz, aceste strategii prezintă un grad mai mic de eficacitate decât primele. Intervențiile centrate pe indivizi sunt mai discutate în tabelul pe care-l comentăm. Multe se dovedesc ineficace. Sigură este respingerea limitării la metodele comportamentaliste, fiind condamnate toate metodele de "reeducare" de genul tabără de antrenament sau comando de parașutiști... Acestea sunt, poate, spectaculoase, dar nu reduc în nici un caz violența, iar un criminolog precum Cusson (2002), care n-are nicidecum reputație de stângist, a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de grup trebuie săfie considerate ca tehnici de sprijin psihologic ce nu se sprijină pe referințe teoretice stabilite pe deplin. Un grup "de cuvinte" oricât de indispensabil s-ar dovedi, nu reprezintă un grup psihoterapeutic. Situația este asemănătoare pentru tehnicile comportamentaliste, readaptative, pragmatice ca și pentru activitățile de "atelier". - Psihoterapiile de grup, utilizând un instrument mediator, constituie adesea, ajutoare prețioase cu condiția evidentă, ca numărul celor asistați în grup să fie redus și ca echipa de îngrijire să funcționeze în consens
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de utilizare (apud Doyle și Smith, 2002): ► Modelul rolului trăsăturilor liderului în obținerea succesului în diferite acțiuni: vitalitate, competențe în realizarea sarcinilor, capacitatea de înțelegere, de a motiva grupul, curaj în depășirea riscurilor, capacitatea decizională, autocunoaștere, raționalitate, flexibilitate. ► Modelul behaviorist, comportamentalist care evidențiază ca stiluri: concentrat pe obiective și sarcini, concentrat pe grup, autoritar, directiv sau participativ. ► Modelul situațional (al contingenței) subliniază rolul interrelațiilor, al structurării sarcinilor, al raportării la puterea exercitată. ► Modelul liderului transformațional și tranzacțional, care să introducă schimbări
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
simpatie, egoism, suferință și pasiuni) și neoclasicilor (Francis Edgeworth, Vilfredo Pareto sau Irving Fisher). De asemenea, este larg cunoscută amprenta psihologică a operei lui John M. Keynes, pe care George Akerlof o consideră o contribuție avant la lettre la economia comportamentalistă. Apoi, instituționaliști ca Wesley Mitchel și John M. Clark sunt apropiați și de comportalism. De asemenea, economiștii din școala austriacă, în primul rînd Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises. Momentul, principal poate, de consacrare a econo miei comportamentale l-
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
o consideră cel mult ca pe o prelungire a behaviorismului, dar în eroare sunt ei și nu comporta mentaliștii, care nu fac decît să reașeze lucrurile într-o ordine firească. Behaviorismul originar este mult prea apropiat de economia neoclasică, dar comportamentaliștii actuali s-au detașat și sunt superiori prin analiza mai fină a proceselor psihice interne ale omului și a stărilor minții și conștiinței sale. Oricum, astăzi e mai corect să vorbim despre comportamentaliști decît despre behavioriști. Economia comportamentală, prin reprezentanții
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mult prea apropiat de economia neoclasică, dar comportamentaliștii actuali s-au detașat și sunt superiori prin analiza mai fină a proceselor psihice interne ale omului și a stărilor minții și conștiinței sale. Oricum, astăzi e mai corect să vorbim despre comportamentaliști decît despre behavioriști. Economia comportamentală, prin reprezentanții săi, propune așadar un studiu interdisciplinar bazat pe preluarea în economie a unor elemente din psihologie, filosofie, sociologie, politologie, antropologie, biologie și alte științe sau discipline. Scopul este îmbunătățirea comportamentului valorificabil în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aparte, cerându-li-se o competență deosebită. Ei se poziționează în postura celor care construiesc neîncetat proiecte, care-și desfășoară activitatea privind permanent la viitor. Specialiștii în științele educației consemnează patru „curente fondatoare” în pedagogia adulților (Maubent, 2004): a) cel comportamentalist sau behaviorist, punând accentul pe comportamentul individului, din care s-a născut pedagogia obiectivelor și cultul instrumentelor și metodelor de control al progresului; b) cel umanist și personalist, care pune în prim-plan relația formator-format; c) curentul critic, care își
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
sistemul criterial și analiza comparativă a avantajelor și dezavantajelor, condiții în care capacitatea lor de alegere este extrem de limitată și nu mai este guvernată doar de idealul optimizării prin maximizarea gradului de satisfacție individuală. Idei similare găsim și în cadrul școlii comportamentaliste (Carnegie School), cu au-tori ca March, Cyert și Olsen de la Universitatea Stansford, Nelson și Winter de la Universitatea Yale50, care-și bazează demersul pe analiza concretă a comportamentului firmelor și administrațiilor. Toți acești autori au contribuit la renovarea teoriei firmelor, adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
entitate universală, guvernată de reguli general-valabile, ce validează sau nu planurile agenților. Este vorba de mai mult decît de o școală, este vorba de un întreg program de cercetări, care a căpătat pînă acum diferite titulaturi, nici una însă satisfăcătoare: "economie comportamentalistă", "instituționalism modern", "noua econo-mie comportamentalistă, "economie neoinsti-tuțională", "economic industrială" și altele. Convergențe există și cu post-keynesismul. Mai mult, există autori precum J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
general-valabile, ce validează sau nu planurile agenților. Este vorba de mai mult decît de o școală, este vorba de un întreg program de cercetări, care a căpătat pînă acum diferite titulaturi, nici una însă satisfăcătoare: "economie comportamentalistă", "instituționalism modern", "noua econo-mie comportamentalistă, "economie neoinsti-tuțională", "economic industrială" și altele. Convergențe există și cu post-keynesismul. Mai mult, există autori precum J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice, cum ar fi teoria generală
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
J. Lesourne 52 care ambiționează să realizeze o sin-teză mult mai vastă, integrînd teoriei economi-ce mai multe curente științifice, cum ar fi teoria generală a sistemelor, evoluționismul, instituționalismul, comportamentalismul și altele. Alții încearcă o sinteză între economia neoclasică și cea comportamentalistă. Este cazul lui K. Arrow cu lucrările sale privind limitele organizației, privind alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
alegerile și deciziile indivizilor și cele sociale 53. În paralel, se întîmplă un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît și a firmei. Astfel, toate raporturile sociale, atît de mult invocate de comportamentaliști, de instituționaliști, sunt considerate ca fiind în fapt piețe implicite, relațiile interindividuale sistematizate constituind de facto si de jure adevăratele instituții importante, pe care organizațiile și instituțiile consacrate nu ar face decît să le colecționeze și să clădească pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
G. Lehmbruch, S. D. Berger, P. I. Katzenstein, F. L. Pryor și alții)57". În aceeași mișcare a istoriștilor contemporani, mai pot fi menționați adepții "econo-miei convențiilor". Aceștia sunt, totodată, adepți ai individualismului metodologic, iar lucrările lor dezvoltă ca și ale comportamentaliștilor teorii privind piața, firma, raționalitatea, organizarea, accentul principal căzînd pe piață și firmă, care funcționează în baza unor "convenții constitutive", a unui cadru comun care permite analize intersau trans-disciplinare (economice, sociologice, istorice), ca și vindecarea rupturii dintre reflecția teoretică și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
de logicianul ieșean Petru Ioan - propunem un model relațional al acțiunii politice, prin antrenarea a șase variabile, care reprezintă tot atâtea coordonate pentru descifrarea discursului politic. De altfel și Shannon și Weaver propuneau În 1949, dar dintr-o altă perspectivă, comportamentalistă, tot o structură hexadică pentru a descrie orice acțiune de comunicare: emițător, mesaj, receptor, cod, canal, situație. Variabila agentului acțiunii politice (numită „A”Ă este Întruchipată de promotorul sau inițiatorul acțiunii politice, care poate fi „elita decidentă”: guvernanți, instituții politice
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
social și al intereselor reale ale persoanei nu reprezintă un progres, ci o scădere). Învățarea presupune întotdeauna o memorare - o reflectare a experienței anterioare dar ea implică o arie mult mai largă de fenomene psihice decât memoria. Privită de psihologii comportamentaliști doar ca o modificare adaptativă de comportament individual rezultând din experiență (J.Thorpe ,J. Skinner), învățarea pune mai mult accent pe latura formativă, deci pe structura gândirii în raport cu cunoștințele acumulate, conform cu cercetările lui J.Piaget. Acesta înțelege învățarea într-un
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
social și al intereselor reale ale persoanei nu reprezintă un progres, ci o scădere). Învățarea presupune întotdeauna o memorare - o reflectare a experienței anterioare dar ea implică o arie mult mai largă de fenomene psihice decât memoria. Privită de psihologii comportamentaliști doar ca o modificare adaptativă de comportament individual rezultând din experiență (J.Thorpe ,J. Skinner), învățarea pune mai mult accent pe latura formativă, deci pe structura gândirii în raport cu cunoștințele acumulate, conform cu cercetările lui J.Piaget. Acesta înțelege învățarea într-un
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
și psihismului primesc astfel un statut de "dimensiune imposibil de cunoscut", așezată într-o "cutie neagră" ce simbolizează tot ceea ce ar ține de metafizică și filosofie. Cercetările și grilele lor de analiză au fost catalogate, de atunci, drept "behavioriste" sau "comportamentaliste" (Pavlov, Skinner, Thorndike, Watson). S-a dedus de aici o schemă, "modelul S-R" (stimul-răspuns), în care studiul de laborator al reacțiilor pe care indivizii le au la stimulii sau cauzele presupuse exterioare conduitelor lor este savant organizat. Obiectivul acestor
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se sprijină pe concepte deja supraîncărcate de sens, ale căror relații nu pot fi decât poblematice și ale căror manifestări sunt multidimensionale"10. Conceptualizarea comunicării politice a dus la apriția unor teorii diversificate, în funcție de perspectivă abordării politicului. Astfel, există abordare comportamentalista, axată pe acțiunea persuasiunii sau manipulării, detectabila în modelul propagandei, perspectiva funcționalista, care insistă pe relaționarea componentelor sistemice, în special între instituțiile sociale și mass-media, perspectiva interacționistă, cu accent pe simbolistică și pragmatică în comunicare, abordarea dialogica, în care comunicarea
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
praxică exprimată prin Îndemânare și măiestrie artistică, până la atitudini care nu Înseamnă altceva decât poziția individului față de realitățile existențiale: mod de viață, Împlinire socială și politică, atitudine față de muncă, ordine socială etc. De aici speculațiile filosofice și mai ales psihologice (comportamentaliștii) cu privire la implicația motivațională și importanța sa În viața individului. Varietatea comportamentală este extrem de largă, iar pentru a ne da seama de importanța ei să ne imaginăm pentru o clipă reacția omului flămând, amenințat, agresat, aflat Într-o situație critică; la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
Central. Deoarece psihanaliza nu a adus rezultate pozitive în studiul autismului, s-a dezvoltat în anii ’60 un curent diametral opus , comportamentalismul. În faza incipientă, comportamentalismul explică autismul tot din perspectiva interacțiunii părinte-copil însă găsește o altă motivație. Conform teoriei comportamentaliste din acea perioadă, copilul autist este blocat într-o rețea de reîntăriri negative dezvoltate de un mediu parental nociv. Goshen ( 1963 ) studiază copii cu autism și concluzionează că simptomatologia acestei afecțiuni se datorează insuficientei stimulări mentale pe care mama i-
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
a teoriilor comportamentale în procesul de recuperare a copiilor cu autism. Dr. Lovaas a început să lucreze cu copii afectați de autism în aceeași perioada îin care Skinner publică celebra sa lucrare “ Science and Human Behavior “ ( 1953 ). Lovaas adaptează teoria comportamentaliste skinneriană la autismul infantil susținând că dacă se oferă o recompensa copiilor cu autism pentru un comportament dezirabil atunci probabilitatea ca aceștia să repete respectivul comportament va crește semnificativ. Astfel, profesorul construiește terapia ABA pornind de la ideea adresării de cerințe
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă ) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspuns) reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
creative”. Teoria psihanalitică a subliniat rolul inconștientului în elaborarea asociațiilor și combinărilor inedite, iar fenomenul creativ necesită o alternare între stările de maximă concentrare, conștiente și cele de relaxare. (Mihaela Roco, 1979, p.20) I 1.2.2. Teoria behavioristă (comportamentalistă) a creativității Perspectiva behavioristă explică procesul creativității prin schema clasică a condiționării instrumentale, S-R (StimulRăspunsă reprezentanții teoriei, C.F.Osgood, Rossman, Parnes și Hyman consideră că fenomenul creativității depinde considerabil de modul în care au fost stimulate manifestările creative ale
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
grupului, să aibă capacitatea de a comunica acceptarea și respectul pentru efortul cinstit al părinților de a-și crește bine copiii. Modulele programului folosesc o varietate de strategii, printre care psihologia umanistă centrată pe client, psihologia rațional 60 emoțională, psihologia comportamentalistă. Se Încearcă alăturarea cunoștințelor teoretice și a celor practice În educarea copiilor. Construcția programului are la bază câteva principii, care arată că În educație nu există numai o cale, fapt pentru care se folosește o combinație de strategii și metode
ABC ACTIVITATI EXTRASCOLARE by MIHAELA BULAI () [Corola-publishinghouse/Science/765_a_1502]