10,974 matches
-
duo a fost susținut de pianista americană Annlynn Miller în compania violoncelistului elvețian Ulrich Schmid; o muzică a unui târziu postromantism ce amintește de drumul componistic parcurs de Șostakovici, ciclul celor două Sonate pentru violoncel și pian de Alfred Schnittke - compozitor originar din Rusia, a fost prezentat la noi în primă audiție românească; intensitatea emoțională a susținerii muzicale datorate muzicienilor oaspeți a fost în adevăr covârșitoare; ...a fost un veritabil complement sonor viu al stilului arhitectonic, un Jugendstil de început de
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
concert. Evident, nu erau destinate tiparului. Dar cred că tocmai prin forma lor brută, nefinisată, de notații personale, asemenea însemnări disparate se pot constitui în mărturii asupra frământatei vieți interi-oare a soțului meu, adăugând astfel câteva noi trăsături la portretul compozitorului Anatol Vieru. Nina Vieru De unde vine frumusețea culorii bogate a frunzelor? E ceva în sine - senzații - sugerarea unei lumi întregi - ce ? < 1944 > Ce epocă! în care muzica nu se toarnă dintr-o bucată, ci bucată cu bucată. <1951> Suntem în
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
devenea tot mai limpede inaccesibil, imposibil de emulat nu numai în România ci și oriunde altundeva: căci Brâncuși e fără rival cel mai mare sculptor - cel mai mare artist al materiei și spațiului - din întrega epocă modernă. Iar reputația minunatului compozitor Enescu a fost umbrită de reputația violonistului virtuoz și de cea a tînărului autor al rapsodiilor române, atît de populare încît s-au asociat numelui lui în dauna compozițiilor mature, inclusiv opera Oedip. Paradoxul e că faima generației 1927 a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
în special audiții comentate ale unor opusuri necanonice sau mai puțin exemplare, lucrări din care se putea învăța foarte multe. Dan Constantinescu avea pentru studiul compoziției și hrănirea imaginației creatoare o metodă originală: analiza unor lucrări mai slabe ale marilor compozitori, care presupunea însă cunoașterea marilor "șlagăre" ale repertoriului simfonic sau cameral. Astfel, am analizat Simfoniile a II-a și a III-a de Șostakovici și Prokofiev, Concertul pentru Ondes Martenot și orchestră de Jolivet, cele trei piese pentru două piane
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
să încurajeze studentul la a evolua permanent și îi oferă de asemenea o consolare a insucceselor sale prin exemple celebre, lucru care nu-l descurajează, ci îl ambiționează. Pe de altă parte, studiul unor opusuri mai puțin reușite ale marilor compozitori oferă posibilitatea de a percepe greșelile făcute și, prin comparație cu capodoperele acestora, de a analiza cauza greșelilor și a observa miracolul cristalizării stilistice prin încercări repetate. Lapidar, aș putea caracteriza astfel metoda de predare a compoziției promovată de Dan
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
real folos ar fi acum o viziune diferită asupra câtorva opusuri cheie, versiuni mai clare, mai tehnice și chiar mai curate sub raportul intonației. Acest lucru s-ar încadra într-un efort de cinstire a memoriei acestui mare om și compozitor și, în cele din urmă, ar folosi întregii culturi românești pentru recăpătarea respectului de sine prin recunoașterea adevăratelor ei valori. în acest sens ar trebui inițiate câteva proiecte pentru realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de vedere calitativ
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
pentru recăpătarea respectului de sine prin recunoașterea adevăratelor ei valori. în acest sens ar trebui inițiate câteva proiecte pentru realizarea unor interpretări de referință, deosebite din punct de vedere calitativ. Trecând de acest subiect delicat, mă voi concentra asupra stilului compozitorului și voi încerca o succintă caracterizare a acestuia. Zona afectivă proprie stilului muzicii lui Dan Constantinescu circumscrie un spațiu triunghiular, ale cărui laturi sunt seninătatea reflexivă ori voioasă (Heiterheit, la Nietzsche), intimitatea prietenoasă și noblețea nostalgică. Asperitățile ori violența, "masacrul
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
de perle, se constituie într-o reușită. Este o reușită importantă din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației determinate, stabilite dintre verbul francez și muzica. Declamația intonata în limba în care autorul și-a imaginat opera tine și aceasta de actul creației; originalul nu poate fi violat. Este condiția respectului operei, a
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
vocale - este drept! - statice. Pe parcursul actualei montări bucureștene, muzica lui Bizeț, evoluția vocală, cea orchestrala, plastică scenica, regia, totul se împlinește într-o devenire unică. Iată-l aici pe Bizeț înainte de Bizeț! ...pe Bizeț înainte de Carmen, capodoperă finală a creației compozitorului. Diferența este importantă, investiția de creativitate, rezultatul acesteia, sunt spectaculoase; ...de aici și până la Carmen, saltul este imens. Regăsim aici, in Pescuitorii..., multe dintre conveniențele muzicii franceze romantice de mijloc de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
pus-o este următoarea: ce au în comun Vieru, Nemescu și Rotaru? Indiscutabil, obsesia timpului, a măsurării și simțirii lui diverse. Drept urmare, mi-am dat seama că problematica lui Jünger este punctul de convergență al concepțiilor muzicale ale celor trei compozitori români. Ea mă ajută să înțeleg pozițiile creatorilor numiți și mă încurajează să realizez o paralelă între cele trei concepții. De trei ori fascinați de timp - desfășoară lumi sonore în cadrul lui, îi reflectă durerile și îi surprind calitatea - autorii citați
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
se întoarce asupra interiorității și a cuprinde într-un arc întreaga durată. Revenirea dă speranță, chiar siguranță și încredere, și oferă posibilitatea unei înțelegeri adâncite. Timpul, în acest caz, e iterativ și spiralat. Iată pe scurt caracteristicile muzicilor celor trei compozitori: timp linear la Anatol Vieru, timp ciclic la Doina Rotaru, netimp la Octavian Nemescu. în termenii lui Jünger: nisiparniță, inimă, gnomon. Se cuvine evidențiată, pentru cele două CD-uri, calitatea deosebită a înregistrărilor și interpretării de înaltă clasă a ansamblurilor
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
1950 încoace. Recurgeți la ea cu premeditare ori din instinct (scriind romanul așa cum se înfiripă, ceea ce ar fi răspunsul cel mai plauzibil, dar, sper eu, nu singurul)? Nu mă preocupă foarte tare chestiunea genurilor. Așa cum nu ne așteptăm ca un compozitor să scrie doar simfonii ori doar opere, și scriitorul trebuie să exploreze liber toate modurile de a scrie care există. Menționați hibridul născut din amestecul de poezie, dramă și proză, dar eu aș mai adăuga și narațiunea istorică, de pildă
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
care ne fac de obicei "de rușine ochii să-i închidem" sunt tratate perfect cristalin. La înmormântarea fotografei Molly Lane, răpită de boală (și viciu) în plină tinerețe, trei foști amanți ai acesteia (și între ei prieteni - un jurnalist, un compozitor și un ministru de externe) încep un "dans macabru" al intrigilor și răzbunărilor care nu se încheie decât la Amsterdam, în țara care îngăduie eutanasia, "jocul de-a neființa". Comparându-l pe McEwan cu Nabokov, Virgil Stanciu constată răceala "aproape
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
le Zero et l'Infini, Artur London: L'Aveau, David Rousset, Boris Souvarin etc." Astfel apele s-au separat de uscat. "Dar în România? - se întreabă stupefiat Bujor Nedelcovici. Aș vrea să știu un singur caz - scriitor, filosof, pictor sau compozitor - care a recunoscut deschis (într-un articol sau o carte) că a fost comunist și regretă pentru tot "răul" produs, dorit sau nedorit! De ce sînt două măsuri, două judecăți de valoare etică și morală pentru fenomene politice petrecute în aceeași
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
clavecin la conglomerate armonice complexe, într-o arhitectură dificilă și pentru audiție (și pentru interpretare, desigur...). între aceste pagini, o undă primăvăratică de vis traversat de adierile transparente ale tristeții, Fantezia de Mozart a fost ceea ce probabil își dorea și compozitorul, proiectând altceva decât o formă consacrată de rigorile clasice; o trecere fugară prin lumea de interferențe care alcătuia mirajul libertății sperate de artist. Toma Popovici are un mod foarte personal de a se adresa publicului, punând pe plan principal rezultatul
Profesionistul by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14443_a_15768]
-
Raluca Dună. Așadar, critica tînără pare să fie una exclusiv feminină. C Multe lucruri de citit în APOSTROFUL clujean de pe decembrie 2002: continuarea comentariului dlui Matei Călinescu despre Craii de Curtea-veche, poeziile dlui Ion Pop și îndeosebi interviul acordat de compozitorul și muzicologul Cornel Țăranu, mare iubitor de poezie, altminteri, dnei Petreu. "Ce iaște muzica?" întreabă dna Petreu în stilul lui Marius Chicoș Rostogan. Răspunde dl Țăranu: "Muzica iaște acea formă de magie în care fachirul cîntă din fluier și șarpele
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
bună rânduială. Desigur, arareori destinele devin indelebile. Se cuvine însă, din când în când, săvârșirea ceremonialului de pomenire, care să contribuie la conturarea unui tablou cu pasivul și activul din muzica românească. Mă gândesc, de pildă, la o retrospectivă a compozitorilor aleși - pe te miri ce criterii - să stea la taifas cu îngerii, mulți dintre ei pierduți pe cărările ne-aducerilor-aminte, chiar dacă, până a deveni ei înșiși, și-au îndeplinit grațios și temeinic porunca de a fi creatori. Bunăoară, un Sorin Vulcu
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
Marina Constantinescu Aceeași echipă de creatori, încă un spectacol luminos pentru Teatrul Țăndărică din București: regizorul Cristian Pepino, scenograful Cristina Pepino, compozitorul Dan Bălan și Dragostea celor trei portocale de Carlo Gozzi, după un scenariu semnat, ca de obicei, de regizorul Pepino. Domnia-sa rămîne nu doar cel mai important, inventiv și nuanțat în vocabularul artei de păpuși și marionete, ci și
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
evoluat spre civism, s-au născut imnurile naționale, ca formă de trăire a unei stări de bucurie, de proslăvire a sentimentului național. Așa s-a născut imnul național francez. Conceput inițial ca un cântec patriotic de ofițerul genist, dar și compozitorul Claude Joseph Rouget de Lisle (1760 mai 10, Lons-le-Saunier - 1836 iun. 26, Choisy-le-Roi), prin 1792, pe când se afla cu garnizoana în Strasbourg, intitulat " Chant de guerre de l'armée du Rhin" a devenit mai târziu, imnul amintit sub numele de
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
mai târziu, imnul amintit sub numele de "La Marseillaise". Primul imn național român s-a născut prin 1861 (deci sub domnia lui Al. I. Cuza) și a fost realizat de Eduard Hübsch (1833 febr. 13, Bitse-Trenchin - 1894 sept. 9, Sinaia), compozitor, violonist și dirijor cu studii muzicale la Praga și Viena. La terminarea studiilor a fost numit concertmaistru la Opera din Hamburg, iar apoi violonist în orchestra Operei vieneze. Din motive necunoscute nouă vine în țară și se angajează ca violonist
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
cu studii muzicale la Praga și Viena. La terminarea studiilor a fost numit concertmaistru la Opera din Hamburg, iar apoi violonist în orchestra Operei vieneze. Din motive necunoscute nouă vine în țară și se angajează ca violonist (1858-1859) și apoi compozitor și șef de orchestră (1859-1861) al Teatrului Național din Iași. Fire vivace și neastâmpărată, părăsește teatrul pentru a fi numit dirijor al Fanfarei Pompierilor din București (1861-1862), apoi șeful Muzicii militare a Regimentului 2 Linie din Craiova (1862-1866) și pe
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
de ani petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste în istoria muzicii românești, îndeosebi în calitatea sa de compozitor de muzică pentru fanfară ("Paza Dunării" - marș triumfal (1878), "Bravii noștri" - marș militar (1884), "Drepți! Marș pentru defilare" - op. 312 ș.a.), dar și de cameră ("Arii moldo-valahe" - op. 8, "Patetica" - vals de salon, op. 93, "Hora Târgoviștei" - dans românesc, op.
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
și Joyce simbolizează un triumf artistic în poezie, roman și teatru. Sau India, în perioada eliberării de Marea Britanie. Chiar Marea Britanie, în timpul și după emanciparea ei de sub Biserica Catolică în secolul al XVI-lea. Sibelius a cântat nașterea Finlandei; poeții, romancierii, compozitorii și artiștii plastici italieni ai secolului al XIX-lea au cântat Risorgimento-ul; în Spania și mare parte din America Latină, numele Garcia Lorca, Pablo Picasso, Frida Kahlo, Diego Rivera, Antonio Gaudí, García Márquez, Pablo Neruda - indiferent de ce credem despre atitudinea
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
care îi pot trezi ori adormi, în funcție de vârstă și posibilități. Sunt apoi destui cei care consumă muzică la picnic, printre mititei și bere, bârfe și frivolități. Iar acei puțini la număr, care-și iau prânzul acasă, în bucătărie cu familia (compozitori, critici, interpreți), monitorizând asiduu rețetarul, sunt bucătarii înșiși, maeștrii aperitivelor contemporane, exotice și, nu de puține ori, indigeste. În fine, tot mai rar se ivesc - din păcate - cinele de taină, în care muzica este o prelungire a rugăciunii, iar comesenii
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
Valentina Sandu-Dediu Berliner Festwochen propune anul acesta un compartiment destinat melomanului cultivat: "Zeitmaschine mit Brahms & Messiaen"; trecut și viitor muzical, tradiție și inovație în preferințele celor doi compozitori, muzici care i-au marcat, muzici influențate de ei. "Mașina timpului" traversează în special extremele istoriei muzicii, în combinații puțin obișnuite și totodată extrem de eficiente, de vechi și nou. Portretizarea lui Brahms nu înseamnă, în acest caz, reluarea repertoriului romantic
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]