56 matches
-
bazeze nu numai pe rezultatele testelor de inteligență, ci și pe cunoașterea modului în care inteligența se structurează și acționează în cadrul întregului sistem al personalității (în evaluare și diagnostic trebuie utilizate și probe care vizează, pe lângă inteligență și componenta afectivității, comunicabilitatea, precum și componenta motivațională). 4.2. Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintaletc "4.2. Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintale" Depistarea și diagnosticul deficiențelor mintale cuprind patru coordonate principale: - examinarea medicală; - examinarea psihologică; - stabilirea nivelului intelectual; - identificarea componentelor neuropsihice și socioeducaționale apte să
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de a-și comunica frumusețea, ci numai puterea geniului creator, întrevăzând-o prin contemplație, ia inițiativa de a o repeta va opera de artă. De asemenea în platonism ideea frumuseții e veșnică și impersonală; ea există în cerul zeilor, fără comunicabilitate față de lumea văzută. Dar cum Platon crede în preexistența sufletelor, aceste suflete, înainte de a se întrupa pe pământ, au existat și ele în cerul zeilor, în societatea ideii frumoase. Sufletele fiind prevăzute cu amintirea existenței anterioare și întrupate în om
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
își reamintesc de frumusețea văzută odinioară în ordinea eternă, superioară. Cu alte cuvinte, nu ideea eternă se comunică sufletului din proprie inițiativă, ci sufletul se raportează la ea prin puterea amintirii, provocată de senzația unei frumuseți sensibile. în teologie, dimpotrivă, comunicabilitatea frumuseții absolute e fundată în personalitatea divină. Dumnezeu se revelează lumii din proprie inițiativă. Frumusețea e un atribut al ființei sale. Ea e anterioară frumuseților din lume și se comunică sau se descoperă la fel cu celelalte însușiri dumnezeiești. Pentru
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altele nu. Dimpotrivă, el este frumos în sine și pentru sine, frumos în chip unic și veșnic”. Cu alte cuvinte, el e absolut și independent, el e realitatea obiectivă, suficientă sieși. Dar, absolut și transcendent, frumosul divin se caracterizează prin comunicabilitate față de toate lucrurile din lumea creată. El nu se concepe static și impersonal ca ideea frumosului metafizic al filosofiei, pentm că frumosul divin e „cauza creatoare care pe toate le mișcă”. Frumusețe primordială conține în sine cu anticipație toate lucrurile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dar constatarea: toate cu înțelepciune le-ai zidit arată tocmai caracterul obiectiv al frumuseții revelate în opera lui Dumnezeu. Ea există independent de noi. Ea nu există fiindcă ne place, ci ne place fiindcă există. Caracterul intrinsec al frumuseții e comunicabilitatea; ea ne cheamă, ne atrage, ne provoacă să aderăm la ea și s-o admirăm. Din punct de vedere teologic, ideea că natura ar fi esteticește indiferentă, adică anestetică, apare ca o aberație subiectivistă. Întregul univers n-ar fi atunci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
II.2007) Nu înțeleg nervozitatea studenților, pentru că eu pot să vă spun că declar 19 și susțin că am un dialog foarte bun cu ei. (Funcționar din Ministerul educației și învățământului - Radio România Actualități, 19.II.2006). 4.3. Expresiile "comunicabilității" Printre caracteristicile limbii de lemn, Sălișteanu-Cristea (1998:195) menționează acumularea în același enunț a unor verbe de aserțiune, ca: aș vrea să încep prin a spune/a informa că..., aș dori să subliniez/afirm/punctez..., vreau să reiterez faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
haosmos. Ca și Bacovia, Părintele Stăniloae vede în lumea modernă (implicit postmodernă) "forța descompunerii, a coruptibilității"27. Este o lume a sfâșierii: "Orgoliul, lăcomia, mânia, pofta nemăsurată sunt factorii acestor despărțiri și sfâșieri în firea umană și piedicile în calea comunicabilității deschise și depline între oameni"28. Dacă ne gândim bine, este comportamentul "omului concret" sau al "omului recent", cum l-a numit Patapievici, produsul mentalității postmoderne. Sfâșierea, atrage atenția Părintele Stăniloae, duce la o falsă complexitate a lumii (percepută sub
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
acestor excluderi a fost inteligibilitatea pe care grecii o întemeiau pe limbă, creștinii pe credință iar modernii pe logică. Raționalitatea întemeiată pe semnificativ e mai amplă decât toate celelalte, anterioare. Se poate deja constata efectul ei în lărgirea traductibilității, a comunicabilității culturii actuale în dialogul ei cu culturile arhaice, exotice, sau cu subculturile care o constituie. Ce este această raționalitate pentru care semnificativul este cea mai înaltă categorie, această raționalitate pe care am denumit-o semnificantă? Raționalitatea definește domeniul exercitării rațiunii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sistem de semne unde totul semnifică. Diferit de semiotica peirceiană, unde lumea semnifică prin cunoaștere, în acest caz lumea semnifică prin limbă. Limba acoperă totul; ea este, de fapt, lumea. Semnificația în acest caz se leagă mult mai firesc de comunicabilitate. La fel în ceea ce privește axioma polisemiei: în limbă orice unitate poate avea mai multe semnificații. Marea schimbare intervine în definirea semnului. Semnul este constituit ca o diadă, din semnificam și semnificat. Relația dintre semnificant și semnificat este arbitrară, imotivată. Ei sunt
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
caracter de probabilitate referitoare la esența, intercondiționarea și cauzalitatea faptelor, fenomenelor și proceselor sociale. Dimensiunile ipotezei Johan Galtung menționează zece condiții pe care trebuie să le satisfacă o ipoteză pentru a fi validă: generalitatea, complexitatea, specificacitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictibilitatea, comunicabilitatea, reproductibilitatea și utilitatea. Acestea sunt, după autorul citat, dimensiunile ipotezei. Se cuvin câteva precizări. Generalitatea reprezintă o dimensiune esențială a ipotezei. în științele socio-umane, cel mai adesea, nu interesează cazurile particulare, ci ceea ce este general. Va trebui, deci, să formulăm
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
vom reține ipotezele testabile, respingându-le din capul locului pe cele pentru care nu există posibilități de verificare a adevărului lor. Ipotezele au funcția de descriere a fenomenelor, dar și de explicare a lor, ceea ce se desemnează prin dimensiunea predictivă. Comunicabilitatea ipotezelor trebuie privită în dublu sens: transmiterea lor în grupul de specialiști, pe de o parte, și spre publicul larg, fără calificare în domeniu. Și într-un caz și în celălalt, imaginea pe care și-o face receptorul trebuie să
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
rețin doar ipotezele ce pot fi infirmate. 6. Ipotezele trebuie să fie testabile. În cercetările empirice se rețin doar ipotezele ce pot fi testate (confirmate sau infirmate). 7. Ipotezele trebuie să fie predictibile, să descrie și să explice fenomenul. 8. Comunicabilitatea ipotezei se referă la acea calitate pe care trebuie să o dețină o ipoteză astfel încât să aibă înțeles atât pentru specialiști, dar și pentru publicul larg. 9. Reproductibilitatea ipotezei presupune ca, prin repetarea demersului cercetării se obțin aceleași concluzii. Septimiu
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
științifice; calificarea coordonatorului/investigatorului principal de proiect și a participanților; creativitatea și originalitatea obiectivelor; organizarea activității de cercetare; suficient acces la resurse) 2. Impactul socio-cultural al proiectului? (Dezvoltarea și promovarea descoperirilor științifice; dezvoltarea și promovarea activității educativ-formative; dezvoltarea și promovarea comunicabilității, interacțiunii, reprezentativității sociale; dezvoltarea și promovarea infrastructurii cercetare-educație; diseminarea rezultatelor științifice; beneficiul general social) Proiect Admis la finanțare Proiect Admis la finanțare cu modificări Proiect Admis la continuarea finanțării Proiect Admis la continuarea finanțării cu modificări Proiect Respins Modificări sugerate
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
unic. Prin statutul său, sistemul se află în regimul secund al lucrurilor create și deci al multiplicității. Numai unitatea principiului este absolută, ea fiind a Unului cel niciodată mărginit de altul. Astfel, dacă René Guénon se va strădui să demonstreze comunicabilitatea sistemelor religioase prin evidențierea teme lor, mesajelor și semnificațiilor comune, identice ori complementare, Frithjof Schuon va merge mai departe părăsind nivelul comunicării sistemelor prin sistemele însele și făcând saltul către comunicarea sistemelor în virtutea principiului. „Pacea religiilor“ va deplasa accentul dinspre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
indică un număr de șase trăsături ale prediscursurilor: 1) colectivitatea, rezultat al unei co-elaborări între indivizi și între individ și societate; 2) imaterialitatea, prediscursivitatea fiind de natură tacită, non-formulabilă în mod explicit, contrar implicitului; 3) transmisibilitatea pe axa orizontală a comunicabilității enciclopedice și pe axa verticală a transmiterii prin liniile discursive, apelînd la memorie - memoria discursivă este categoric cognitivă în această accepțiune; 4) caracterul experimental, în sensul că permite subiectului să-și organizeze atît experiențele anterioare, cît și comportamentul discursiv viitor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-se și sufixului. Câteva substantive nu au o formă de plural, încadrarea făcându-se pe baza formei de genitiv: acvaristică, africanistică, ebenistică, ortoptică, robotică. 3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
cazul căruia "anumite forme ale experienței trăite, așa-zis morbide, se arată a fi deosebit de fecunde în modalități de expresie simbolică, iar ele, deși iraționale în fundamentarea lor, nu sunt mai puțin prevăzute cu o semnificație intențională deosebită ori o comunicabilitate tensională ridicată"; el mai observa cum experiența trăită a paranoicului generează o anumită viziune despre lume cu o structură (sintaxă) originală și sfârșea prin a sublinia că "înțelegerea și cunoașterea acestei sintaxe ne pare a fi o introducere indispensabilă la
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
este pentru pictorul-eseist o ilustrare convingătoare a forței procedeului de a genera, la cel care o privește, o reacție imediată, instantanee, o alterare profundă a obiectului reprezentat, declanșând prezența simultană, dar sistematică, a datelor asociative, determinând interpretarea implicită și asigurând comunicabilitatea obiectivă. "Persistența reală a imaginii delirante, paranoice", ca și "coeziunea ei interpretativă", contrastează în mod vădit și frapant cu disiparea imaginii onirice. Tocmai condensarea sa disociativă, pasivitatea sa simbolică par să solicite intervenția interpretativă (2005e: 208). Încercarea de a împărtăși
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de noutate o întâlnim și în definițiile datorate lui B. Ghiselin, în 1952 () și R. L. Murray, în 1958 (). în 1959, Irving Taylor îmbogățește definițiile anterioare prin includerea legăturilor cu mediul și a elementelor de transfigurare și de comunicare socială: Comunicabilitatea socială relevată anterior intră în centrul definiției pe care o dă, în 1962, J. S. Bruner: Elementul personal, dar și utilitatea și acceptarea de către societate a creativității, sunt subliniate în același an de M. Steiner: E. P. Torrance, tot în 1962
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
severe lumini. Sunt caracteristici prezente în toate mai vechile volume de versuri ale unui poet prolific, cu specificarea că, în timp, a intervenit o naturală acțiune de șlefuire, îngăduind instrumentarului de investigație critică să lunece pe suprafețe de mai clară comunicabilitate, în setea celui ce având a se pronunța mizează în primul rând pe posibilitatea de înnoire a unui poet, a textului de sub ochi. Dar chiar celui care ar deschide pentru întâia oară un volum de versuri de Gheorghe Grigurcu, maturitatea
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
eseul său, că povestitorul este un sfătuitor, nu în sensul de pisălog didactic, ci mai degrabă ca ins capabil să descopere acele canale de comunicație între oameni, vieți, destine. Povestea există în virtutea faptului că experiența umană e comunicabilă. De îndată ce această comunicabilitate devine problematică, facultatea epică își pierde rostul și vlaga. Un sfat, după Benjamin, nu este răspunsul la o întrebare, ci o propunere de continuare, într-un fel sau altul, a unei povești deja în desfășurare. Or, în acest volum al
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
numeroase strângând la piept o servietă de funcționar, plină de hârtii și alte lucruri: un măr, un cârnat. Era vorba de un marginal, un om suferind de "un mal d^esprit" a cărui frustrare căuta un mijloc de exprimare, o comunicabilitate cu semenii săi. Dar tot ce făcea se întorcea împotriva lui, hainele, costumul kafkian se răzvrăteau, până și cravata îi sărea în față ca un șarpe, a încercat s-o pironească pe pupitrul de la care vorbea zadarnic. El eșuează în
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
se potrivește cel mai bine artei teatrale, Ionesco intuind acest fapt (în numele lui Caragiale, n.m.), folosind totodată și metaforele poeziei. Gabriella Hakansson a întrebat publicul de ce a râs și cum de s-a instalat între spectatori o bună atmosferă de comunicabilitate. Răspunsurile au fost aproape unanime: adevărurile cotidiene au fost exprimate altfel decât în limbajul social apăsat de clișee printr-o irumpere a iraționalității în raționalitatea stagnantă. Am plecat gândindu-mă la adevărul spuselor lui Shakespeare care (în Coriolanus, II) vorbește
Absurdul ca un catharsis by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9696_a_11021]
-
domeniului, dar și, eventual, de cadrul istoric generator - , cum este cel de devoluție, este evident nejudicioasă în redactarea unui text că cel discutat, care prin largă să adresare impune o modalitate accesibilă de prezentare a mesajului. Este contraproductiva din perspectiva comunicabilității, dar și sub aspect etic, în măsura în care este compatibilă și cu interpretarea de "exprimare nesincera", vizînd "manipularea", antrenarea receptorului neatent, neavizat sau credul într-un sens diferit de cel pe care l-a desprins (și la care eventual a și subscris
Dificultăti de comunicare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/17638_a_18963]
-
cu cea mai mare atenție, apoi cu un fel de ostilitate, sumbră. Apoi mai veneau și alții. Erau inși mai în vîrstă, nu prea bine îmbrăcați. Și toți păreau corciți cu arabii, - maurii, - o anume expresie, cruntă, o lipsă de comunicabilitate. Vizibilă în priviri. Ceva ca o conspirație... Nu se compara cu Bucureștiul nostru palavragiu și flecar... Dacă la noi întrebi de-o stradă, ca străin, omul se uită mai întîi la tine bucuros că unul de alt neam recurge la
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]